Ziua 61. AMR 304

Am lăsat totul baltă și am plecat dis de dimineață la bunica, într-un sat din Oltenia, la vreo 250 de kilometri de București. Nu ajung prea des, probabil o dată pe an, dar e o încântare să mă pun la curent cu noutățile neamurilor de acolo: cine cu cine se ține, cine a mai murit, cine a mai divorțat, cine s-a mai măritat, câte răzoare de ardei au pus, ce accesoriu (nu sunt sigură că acesta e termenul dar nu-mi vine nimic mai inteligent în minte) pentru tractor au mai achiziționat...Îmi place cum scot ce au mai bun ca să ne omenească, cum se agită și aleargă încolo și încoace, strigă unii la alții să ne pună în portbagaj "d'eștia de nu găsiți voi la oraș"-făină, mălai, ouă, ceapă, usturoi, brânză. Azi m-am pricopsit cu un curcan viu. Ce păcatele mele să fac eu cu un curcan viu??? Să i-l duc mamei să-l pregătească pentru sor'mea de Crăciun, evident! Așa că am călătorit ca în arca lui Noe: Lisa în dreapta, curcanul în portbagaj, un gutui cu rădăcină cu tot pe bancheta din spate, ploaie torențială jumătate din drum. Și un curcubeu frumos deasupra unui oraș urât-nu dăm nume ca să nu trezim niscai patriotisme locale în cititori...

Ziua 60. AMR 305

Cea mai mare realizare pe ziua de azi e că am depășit cu bine atacul de panică provocat de vederea mormanului de cutii și saci pregătiți pentru mutat. Când am reușit să adun toate aceste lucruri? La ce îmi folosesc 30 de căni, 50 de pahare, 100 de farfurii, zeci de tacâmuri de toate formele și mărimile, boluri minuscule, normale sau gigantice când eu folosesc doar cana mea cu urși, furculițele în miniatură de la Viena, ceașca mea de porțelan antique și un bol de salată din Toscana? La ce-mi trebuie steamer, robot de bucătărie, blender, prăjitor de pâine, mașină de făcut pâine, storcător de fructe când eu petrec în bucătărie fix 15 minute? De ce am un sac de ciorapi, unul de eșarfe, 6 cu lenjerie de pat și 4 cu prosoape de baie? De ce am 3 cutii mari pline cu cosmeticale? Și de ce, în imensa mea capacitate de organizare, nu am reușit să găsesc o pijama în care să pot dormi în seara asta?
Ne-am mutat, fiecare și-a ocupat partea de pat, a mea e cu ochii în soare pentru că nu am pus încă draperiile. Și presimt că peretele vitrat din dormitor, cel care a făcut 100 de puncte când am ales noua casă, va fi coșmarul vieții mele viitoare: nu izolează fonic absolut deloc.
Evident că nu mă aștept ca voi să-mi explicați cum stau lucrurile acestea, așa-mi place mie: să mă complic pentru ca mai apoi să am de ce să mă plâng pe blog că viața e tare complicată. :-)

Ziua 59. AMR 306

Fotografia aceasta este făcută în primăvara când ne-am mutat de la Budapesta la București. Aș putea să o refac întocmai, mâine pe zi: desenele în cărbune le mai am, covorașul de lână e tot acolo, Lisa a supraviețuit. Singura deosebire ar fi culoarea mașinii din planul secund: în fața casei e parcată acum una gri-verzui. Așa cum trebuia să fie!
Am revăzut Rețeaua de socializare, de data asta în compania cuiva care mă cunoaște atât de bine încât mă sperie. Cred că e timpul să renunț la atitudinea de tipul " asta sunt și aici mă termin" și să îmi rezerv o doză de mister. La urma urmei, am primit aplauze la scenă deschisă doar după ce am început să-mi dezvălui partea întunecată.
"And now that you don't have to be perfect, you can be good." John Steinbeck, East of Eden.

Ziua 58. AMR 307

Slavă universului că e vineri! Încă două nopți de dormit în vechea casă.
Sînt 1 000 000 de lucruri bune și frumoase petrecute aici și unul singur teribil de urât. Nu au trecut decât cinci săptămâni de când strângeam din dinți de furie încercând să nu plâng, de când mă fixam în oglindă și-mi spuneam că nu e drept... Am urît cum nu am mai urât niciodată până acum, cum nu credeam că pot urî. Nu înțelegeam cum e posibil ca dimineața să știi că viața ta e într-un fel iar seara să afli că e de fapt altfel. Nici azi nu înțeleg, dar când ajungi să faci un pact cu tine, aproape că devine neglijabil. Pactul meu cu mine e să nu-mi mai fac decât planuri pe care să le pot îndeplini de una singură. Chiar dacă nu sunt singură.
Mă voi limita la a-mi fi bine acum și aici. Sunt fericită să văd lalele roșii și nu voi mai pretinde liliac în decembrie căci cei care par suficient de înalți cât să întindă mâna și să-ți aplece creanga îți pot refuza această bucurie. Și dacă îi întrebi de ce, îți răspund în fiecare zi altfel, pretinzând apoi că nu ai înțeles tu bine: ei au avut intenția să aplece ramura dar au fost distrași exact în momentul în care tu mai aveai o fracțiune de secundă până la floarea ta de liliac...
Zâna dixit! Și știe ce spune pentru că a crezut că are totul în vârful baghetei magice.

PS Știu că e abscons textul acesta, e 4: 28, vin de la zbânțuială în A'Live și e posibil ca mâine nici măcar eu să nu mai înțeleg ce am vrut să scriu...Dacă la lumina zilei văd lucrurile altfel, revin cu later edit. :-)

Ziua 57. AMR 308

ZIUA 56. AMR 309

Azi am zâmbit pentru că a fost soare.
Și am râs pentru că o întâlnire care nu ar fi trebuit să dureze mai mult de 5 minute s-a transformat într-una de 4 ore. Toți am avut asemenea întâlniri sau am trecut prin asemenea întâmplări care ne-au schimbat viața. În bine sau în rău.

Ziua 55. AMR 310

Nu știu câți dintre voi aveți idee că vreau la 45 de ani să mă retrag, dar nu la odihnă ci la muncă voluntară. Visez să lucrez cu animale în Africa sau copii în Asia și, până atunci, trebuie să îmi depășesc sensibilitățile și fobiile: greața la vederea mizeriei, senzația de leșin când simt mirosuri urâte, frica de microbi și de înțepăturile de ac, groaza că părul îmi va sta numai zburlit din cauza umezelii. Am zece ani la dispoziție să mă desensibilizez. :-) Tata, pápá cum îi zicem noi, eu și sor'mea, e disperat când mă aude vorbind despre asta și îi spune mamei: " Cu cine o semăna fata asta a noastră așa rebelă și cu idei crețe că noi nu suntem niciunul așa!?!"
Azi mi s-a propus să-mi încep cariera de voluntar cu ceva ușor: să lucrez cu 18 copii dintr-un centru de zi și cu 15 dintr-un centru de recuperare la niște proiecte de lucru manual creativ în scopul strângerii de fonduri care să ajute la susținerea centrelor: globulețe, felicitări și alte decorațiuni pentru Crăciun, apoi mărțișoare și iepurași de Paște. Nici nu am stat pe gânduri, am acceptat pe loc, cu începere de ieri, dacă ar fi fost posibil.
Urmează o perioadă a anului în care toți simțim nevoia să fim și mai buni, și mai sensibili, și mai toleranți și când vă întrebați cum se face asta, luați în calcul și House of Angels. Puteți să redirecționați 2% din impozitul pe venit sau să donați hăinuțe, jucării, hrană și cărți, nu vă imaginați ce bucurie le puteți face micuților îngerași.
Click pe poze pentru a le mări.

Ziua 54 . AMR 311

Acesta e contractul prin care simt că am semnat și ștampilat împăcarea cu zilele de ieri. Priveam prin fereastra largă cât un perete și faptul că nu am mai văzut clădirea în construcție a noii ambasade a unchiului Sam ci o mare de crizanteme și grămezi de mere galbene și roșii m-a făcut să zâmbesc. Simțeam că e locul meu, agentul imobiliar și proprietarul îmi păreau deja intruși și detestam mirosul vag de transpirație pe care unul din ei îl emana. (cine naiba poate să creadă că odată cu duhoarea se eliberează și feromonii, acei responsabili de atracția sexuală?:-)
Am boncăluit cu tocurile pe parchetul gol de câteva ori prin fiecare cameră și am aranjat în gând cărțile, florile, urșii de pluș, cd-urile, draperiile grele, fotografiile pe pereți, ceasul pe noptieră și Olynth-ul pe marginea patului.
Și am mai zâmbit o dată la ieșire, data trecută nu remarcasem în holul clădirii măsuța și oglinda din fier forjat vechi. Oare câte doamne și domnișoare și-au verificat acolo starea buclelor sau rujul și zâmbetul de pe buze înainte de ieși în stradă?
Fotografia de mai jos e tot a contractului, nu vi se pare că se vede luminița de la capătul tunelului? :-)

Ziua 53. AMR 312

Ieri îmi propusesem ca azi să merg la prânz la ai mei (la mulți ani, papa! Ți-am luat ceva frumos.) și apoi la o expoziție foto la Muzeul Satului. Nu am reușit decât să dormitez, un somn care mai mult m-a obosit pentru că tot la 15-30 de minute trebuia să aprob comentarii. Nici nu-mi aduc aminte dacă am ieșit cu Lisa de dimineață, oare să nu fi ieșit??? Am ieșit că văd treningul aruncat pe balansoar... Asta mică a dormit azi de zici că ea s-a întors la 5 dimineața acasă!
Dar ce ne-am distraaaaaat! În Mojo, cum v-am spus ieri. Trupa clubului nu cântă deosebit dar are un repertoriu bunicel. Și deși sunt rockeri adevărați cu plete, au cântat chiar și Mamma mia iar nouă nu ne-a displăcut deloc.
De încercat: jocul de-a seducerea în 5 minute a altuia/alteia decât partenerul/partenera personală. E distractiv când relația e bine sudată pentru că stârnește gelozii constructive și nerecomandat când e pe butuci pentru că începe să-ți placă.:-) A se consuma cu moderație, poate crea dependență.
O duminică înnegurată petrecută într-un pat care nu mi se mai pare atât de mare, cu o carte bună, ceai fierbinte, cuvinte potrivite, plăcintă cu dovleac, confirmări, complicitate, doruri și dureri alinate. Și raza de soare trimisă de Dr. Stoica. :-)

Mărturii botez

Migdale în marțipan. Cristian Andrei

Migdale în marțipan. Maria Alexandra
Idei decoratiuni botez. Marturii pentru botez.

Ziua 52. AMR 313

Daaaaa, am negociat la sânge și a ieșit așa cum am vrut eu: de la 1 decembrie voi locui lângă mănăstirea Cașin într-un apartament atât de frumos că se învârtește după soare! Sau soarele după el... în fine, am vrut doar să spun că e însorit toată ziua :-)
Am French Bakery și parfumerie Beautik la 25 de metri. Lisa are și ea o curticică frumoasă. Să sărbătorim așadar! Lisuca acasă în coșulețul ei, eu la Mojo cu trupa de șoc!
LATER EDIT.
MOJO merită vizitat din nou.

Ziua 51. AMR 314

Doar ce m-am adunat de pe drumuri, tare lungă și nebună a fost ziua de azi. Cu vizionări de case (mâine fac ultima ofertă pentru cea care mi-a plăcut cel mai mult și voi negocia în stilul meu caracteristic: e ca mine sau deloc :-), muncă, răsfăț (da, da, mi-am ridicat o parte din premiu) și o aniversare. E vorba de petrecerea soțului uneia dintre prietenele mele dragi. Fără să numărăm gașca de party girls, vreo 25 alți prieteni au venit să ciocnească un pahar de vin cu un om deosebit, calm, echilibrat. Oare are idee cât este de fericit că îi are?
Știu persoane care nu reușesc să-și organizeze petrecerea de aniversare pentru că prietenii lor au altceva mai bun de făcut decât să le fie alături. Ce trist trebuie să fie să începi să faci o listă și să-ți dai seama că nu e deloc lungă! Sau, dacă ai reușit să faci o coloană de 10, să începi să tai din ea pe măsură ce primești refuzuri politicoase, până ajungi la 2.
Mai știu persoane care realizează că prietenii strânși în ani de zile nu sunt de fapt ai lor ci ai celui/celei de care tocmai s-au despărțit.
Și știu și persoane care se împrietenesc conjunctural cu tine și care, dacă o dată nu poți să le ajuți, te scot din lista de prieteni. Cu un simplu click pe X. Și cu alt simplu click pe Add as friend, revin, după mai mult sau mai puțin timp, cu cererea de prietenie...
Dar cel mai bine îmi știu prietenii personali, mai noi sau mai vechi. Într-o perioadă de schimbări drastice, am avut norocul să-i am lângă mine, cu mine, pentru mine, uimindu-mă cu generozitatea și disponibilitatea lor.
Și sigur că am făcut lista pentru petrecerea de ziua mea. Voi v-ați făcut-o?
LATER EDIT
Pasajul marcat cu roșu a stârnit pasiunea lui Dan din comentariile de mai jos.
LATEST EDIT
20-1? Neeeee...6...5...4...3...2...1.. Knock Out!

Ziua 50. AMR 315

Am înnebunit de tot, atât de încântată sunt de ideea că mă voi muta în casă nouă încât am început deja să visez cum o decorez. În living, un perete va fi sigur cu un colaj de fotografii vechi, am strâns atâtea pe la târgurile de antichități și vechituri încât e păcat să stea teancuri în sertar, poveștile lor trebuie să iasă la lumină.



Pentru living am nevoie de cel puțin un scaun așa:

Și niște taburete din pânză de sac de cafea așa:

Și un suport pentru cărți și reviste așa:

În dormitor nu intrăm, oi fi eu generoasă cu informațiile dar în pat cu mine nu vă bag.
De Crăciun nu voi fi aici deci nu voi pregăti brad, dar am globulețele mele prețioase adunate în mulți, mulți ani. Sau nu, fără globulețele mele prețioase adunate în mulți, mulți ani; toată mutarea asta e în scopul exterminării fantomelor din trecut, deci Crăciunul acesta globulețele prețioase adunate în mulți, mulți ani vor rămâne depozitate.





Săptămâna viitoare începe marea împachetare, are idee cineva cum pot da de Dan Bittman și holografii lui să mă ajute la cărat?

Ziua 49. AMR 316

Nu, nu. Nu e păpușă, e Matei, mi-a dormit în brațe zeci de minute. Tatăl lui a exclamat la un moment dat: "Ce naiba, Matei, mă faci de râs, tu dormi când ești cu capul pe genunchii unei femei?"
În mod normal ar trebui să mai scriu doar că am mai văzut azi o casă drăguță, lângă Facultatea de Medicină. Și Lisei i-a plăcut atât de mult că a și tras un pișu pe o tufă de crizanteme, să se știe pe unde a trecut ea!
Dar nu pot să închei postarea, cineva m-a pus să promit că scriu despre el. Măcar câteva rânduri. Adevărul e că aș putea scrie o carte întreagă. Aș putea începe cu observația că nu am întâlnit pe nimeni mai fermecător în egocentrismul lui. Am stat de vorbă ore în șir și abia azi m-a întrebat: " Auzi? Dar tu de ce ai divorțat?"
Universul a fost creat pentru el, soarele se învârtește în jurul lui, florile sunt roșii pentru că așa vrea el, păsările ciripesc pentru că acesta e sunetul muzicii lui. Vorbește continuu despre focurile din interiorul lui, despre chinul de a trăi o viață pe care nu și-o dorește. El vrea, pretinde, solicită, comandă. Cu toate acestea trăiește într-o lume mică și strâmbă, de oameni ca și el. În afara jobului (ăsta măcar îl satisface, slavă universului că aici nu mai are nimic de bombănit!) nu face nimic altceva. Există, nu trăiește. Conduce o limuzină de lux și filmul preferat este Marile Speranțe.
Și dacă nu va mai vrea să audă de mine după postarea aceasta înseamnă că nu e atât de inteligent pe cât cred eu că e. :-)
A, am uitat ceva important: îmi deschide portiera.

Ziua 48. AMR 317

Sunt frântă, și azi m-am străduit să nu muncesc. Am început cu o cafea la Paul pe care am lungit-o până după prânz, lucru care a dus la modificarea întregii agende.
Mai mult târâtă, am ajuns într-un loc care s-a dovedit a fi încântător. De cum am intrat am simțit că acolo trebuia să fiu, aș fi vrut brusc să fiu mâța care dormea pe divan căci numai așa aș fi putut cerși adăpost, fie el și temporar. Este un loc în care se întâmplă evenimente și vernisaje sau se stă de vorba, pur și simplu, la o ceașcă de ceai cald. Este un loc pentru arte frumoase și povești unde, pot să pun pariu, deodată simți că te numești Alice.







Până să se însereze am ajuns în Grădina Botanică, e ziua ei, tocmai a împlinit 150 de ani. Pe cât de frumoasă era grădina indecisă dacă să înmugurească sau să intre în repaus, pe atât de urâtă a fost discuția purtată pe aleile ei. O mai țineți minte pe Sandy din Grease? Fata cuminte, inocentă care e presată să nu mai fie ea însăși chiar de cel pe care îl iubește, tipul băiatului de cartier din zilele noastre, deloc impresionat de farmecele ei de domnișoară de pension. Cântând You're the one that I need Sandy devine o pițipoancă după care, subit, încep să-i curgă balele băiatului nostru.
Azi mi s-a ținut o întreagă teorie despre ce ar fi bine să fac de acum înainte, ce să schimb la mine, cum să provoc, cum ar trebui să nu mai fiu atât de prețioasă în vorbire ("intimidez dacă insist să se audă întotdeauna articolul hotărât și nu se face gaură în cer dacă mai scap și câte o mică vulgaritate"), cum să nu mai par inaccesibilă, ci "the girl next door" că am mult mai mult de câștigat, cum trebuie să învăț să dansez la bară sau din buric dacă e nevoie și cum să fiu doamnă, gospodină și frivolă la grămadă.
Câtă dezamăgire când am decis că nu am de gând să mă schimb și că vreau să continui să trăiesc la fel ca și până acum! M-am evaluat, problema nu e la mine. Nu pot să pretind că, dacă mă îmbrac mâine în costumul mulat din piele lucioasă al lui Sandy, voi fi brusc altcineva.
Așadar să rămânem la agendă:
-cursurile de olărit, legat cărți, pictură și latino-aerobic
-safari în Africa
-cărțile mele de lucru manual
-scuba diving în Bora Bora
-serile în pat cu o carte bună
-blogurile de femei care nu se regăsesc în timpurile prezente
-200 de rom în Havana, la Bodeguita del Medio
-Radio Guerilla
-petrecerile în Tribute
-dantelă și Cerruti
-pensionarea la 45 de ani și voluntariat după
-Paris oricând
-adevărul pur și simplu


*** Și un dialog absurd, întârziat în noapte:
El:"Spune-mi ceva frumos ca să nu-mi tai venele!
Ea: Nu-ți tăia venele și hai la Paris cu mine!
El: Nț, am fost la Paris pe 2 octombrie."

Ziua 47. AMR 318

Ziua de azi a fost un succes: am supraviețuit vizionării a 5 case urâte și scumpe. Am intuit că va fi o aventură găsirea unui loc frumos în care să mă mut și am contactat vreo 3 agenții. Bineînțeles că anunțurile care îmi atrăseseră mie atenția nu mai erau disponibile. Și bineînțeles că exista ceva similar în baza de date iar marmota învelește temeinic ciocolată.
Din momentul acesta, a început tangoul, amestecul de iubire și ură care caracterizează relația dintre mine și agenții imobiliari: cu cât sunt eu mai pretențioasă, cu atât sunt ofertele lor mai departe de ceea ce caut. Ori au senzația că sunt tâmpită, ori au senzația că sunt tâmpită. Din două, una. Altfel nu-mi explic ce feed back speră să primească trimițându-mi fotografia aceasta:

Abia a șasea proprietate mi-a readus sângele în obraji: un apartament frumușel în centru. Vestea bună e că e perfect pentru mine și Lisa. Vestea proastă e că se află între Mitropolie și căminul studenților la Teologie. Giz, habar nu aveți câte fuste lungi și câte bărbi dese am văzut în zonă! Poate vă dau într-o zi vestea că devin măicuță! Măicuța Bună Rău :-)
Și că veni vorba de Lisa, iat-o în toată splendoarea: are o hăinuța de iarnă. I-am cam greșit coafura și acum mi-e rușine să mai ies cu ea în lume.

Ziua 46. AMR 319

Am văzut filmul Rețeaua de socializare și mi-a plăcut enorm! E despre dragul nostru Facebook de care admit că eu am devenit dependentă pentru că:
-aflu ce mai face sor'mea de mâncare la ea la Cluj
-sunt invitată la petreceri cool
-mi se pun pe tavă informații despre subiectele care mă interesează
-nu mai am cum să uit să le spun la mulți ani prietenilor
-regăsesc foști colegi de generală, de liceu, de facultate dar și foști iubiți
-pot să mă dau lejer balenă în ceașcă
-flirtez
-aflu că noua iubită a fostului meu iubit e anostă, nu are cuvintele la ea și nici măcar nu stăpânește gramatica iar pe wallul personal nu găsești ceva cât de cât interesant. Maximum de inteligență ce răzbate din comentariile ei se limitează la arhiprezentele "hi hi hi" și "muah... muah"
-mă amuz urmărind relationship statusurile uneia dintre prietene, statusuri care tot la trei ore se schimbă. Dragoste cu năbădăi, ce vreți!
-trag cu ochiul la outfiturile prietenelor mele cochete și apoi bag spaima în portofel
Mă opresc aici să nu credeți cumva că am devenit sociopată, vorba frumoasei Lu. Oricum, nu intenționam să vorbesc despre mine în postarea asta :-) ci despre Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook. E un geniu, asta e clar iar eu ador geniile, cu bunele și relele lor.
Filmul e foarte bun și, dacă îl vezi cu cineva la fel de pasionat de Facebook, e de-a dreptul savuros. În ultima scenă din film, Mark Zuckerberg, genialul și bogatul tânăr om de afaceri, îi trimite o cerere de prietenie Ericăi Albright, fata pe care o rănise îngrozitor pe vremea când nu era decât unul din studenții de la Harvard. Nu am aflat și dacă a primit Accept, genericul de final a început să curgă în timp ce Mr. Facebook tot dădea refresh paginii...
În realitate, Zuckerberg are acces nelimitat la conturile tuturor și se poate "împrieteni" cu forța cu oricine dorește căci nimeni nu poate să-i dea Ignore. Pesemne a vrut doar să fie politicos :-)

Ziua 45. AMR 320

Covor de frunze moarte și de ghinde, soare, căldură de mai, lumină ca mierea, liniște înăuntru, rumoare afară, râsete, o eșarfă coraille, nerăbdare, tandrețe, grijă, complicitate, visuri de viitor. Sunt flashuri ale zilei de azi, perfectă în repeziciunea cu care s-a scurs. Nu voi răspunde la niciun comentariu, e mult prea prețioasă pentru a o transforma într-una obișnuită.

Ziua 44. AMR 321

Acesta e premiul meu, muncit și meritat pe Smart Woman. Curând mă voi răsfăța cu masaje exotice la Shades Beauty Lounge. Trebuie să-mi fac curaj, eu mă pregătesc trei zile înainte de a merge chiar și la coafor. Sunt o pacoste: " "apa e prea fierbinte" sau "cam rece", "mă doare gâtul", " se poate mai repede?", "asta la ce folosește?", "au, mai ușor", "mai durează mult?", "gata, nu mai rezist, mă ridic". Cam la asta se reduce dialogul meu cu "dușmanul" care mă ține nemișcată cel puțin 35 de minute, mă trage de păr, îmi înfige pieptănul în ureche, îmi pulverizează fixativ în ochi și îmi taie din păr mai mult decât aș fi vrut eu.
Mă voi gândi la voi, la toți cei care ați citit/comentat/votat textul și m-ați ajutat să ajung pe masa de tortură. Frământată, smotocită și învinețită vă voi trimite un gând zen și toată dragostea mea! :-)

Ziua 43. AMR 322.

Azi am încălcat una din regulile de zână: nu te duce la întâlniri cu foștii iubiți.
M-am dus. Am râs mult, ne-am tachinat și ne-am adus aminte de lucrurile frumoase pe care le-am trăit împreună, lucruri pe care le-am ținut foarte multă vreme la întuneric, fără să mai simt nevoia să le aduc la lumină nici măcar o dată în anii care au trecut. Nu-mi aduceam aminte să fi fost atât de pasională și nici atât de ticăloasă cum m-a zugrăvit el în seara asta, am avut senzația că mereu am fost dulce, tandră și blândă ca un puf de păpădie :-).
În orice caz, am regăsit un băiețel la fel de derutat ca acum 10 ani, căsătorit fără să poarte verighetă (cel puțin în seara asta), în căutarea fericirii, oricum ar fi ea-blondă, roșcată sau brună. Căruia îi plac cappuccino și brioșele la micul dejun. Nu știe rețeta brioșei perfecte și habar nu are câtă spumă trebuie să aibă un cappuccino dar jonglează cu cantitățile și aromele, mușcă, soarbe, sau savurează îndelung, dar niciodată farfurioara sau ceașca nu sunt golite. Se întoarce mereu și mereu la cicoarea și biscuitul de acasă, în așteptarea unei porții noi de brioșe înmuiate în cappuccino.
E dispus să (se) joace? Nu știu. Game? Set? Match?

PS Ți-am spus că îl mai am!

Ziua 42. AMR 323

V-am zis că mă duc la Paris de Crăciun? Am căpiat căutând hotel dar am găsit: Crowne Plaza, Place de la Republique. Cum ce mi-a venit? An unfinished business, cum ar zice francezii :-). Am amânat destul și nemeritat. Toți ne întrebăm la un moment dat "Cum ar fi fost dacă...?", acesta e momentul meu în care pot căpăta și răspunsul.
Și dacă mă supăr, dau o fugă până la Cannes, uitați-vă numai cum mă așteaptă lumea pe croazetă!

Ziua 41. AMR 324

Azi cineva mi-a atras atenția că sunt maniacă: de câte ori m-a sunat seara, eu făceam curățenie. Am râs dar nu era râsul meu, ce să fac dacă tot nu scap de senzația că a rămas multă mizerie în casa asta? Sunt niște pete care nu ies oricât aș freca, niște cotloane la care nu ajunge nicio ustensilă. Și cum sunt aproape germofobă, am luat decizia să mă mut. Așadar de mâine voi începe valsul cu agenți imobiliari și cu proprietari care vor încerca să-mi vândă case urâte la preț de clădiri de patrimoniu. Mă voi distra la fel de mult cum mă voi enerva, poate chiar va ieși un text bun din toată experiența aceasta.
Și încă o curiozitate, am numărat 68 de eșarfe și șaluri la mine în dulap. Câte are voie o femeie să posede fără să riște să fie numită din nou maniacă? Și nu, nu e întrebare retorică, dragele mele, dacă tot vă distrați dimineața sau seara, după caz, cu postările mele, ați putea să și răspundeți. :-)

Ziua 40. AMR 325

Azi am fost Dr. Love, mi-am consiliat toată după amiaza prietenul cu probleme în dragoste. Sunt convinsă că e sincer când își pune cenușă în cap, că dorește intens să-și recupereze iubita pierdută pe undeva și tocmai de aceea sunt confortabilă cu rolul de amoraș care face și desface vrăji de dragoste, livrându-i câteva secrete de-ale femeilor:

1. Și dragostea noastră trece prin stomac de aceea apreciem o cutie cu bomboane fine de ciocolată.
2. Ne place să primim flori fără motiv. Iar dacă acestea sunt însoțite de un bilețel siropos vă puteți asigura de cel puțin o noapte fierbinte.
3. Ne place să vă prefaceți că ne ascultați când vorbim despre prietenele noastre.
4. Răspunsul corect la întrebarea " sunt grasă, iubitule?" nu e " doar puțin, iubito!" ci " ești perfectă, te ador!"
5. Ne place să vă alintăm cu diminutive, nu muriți dacă toarceți puțin când vă numim " motănaș pufos și mustăcios".
6. Nu vă mai parolați telefoanele și calculatoarele, dacă nu aveți nimic de ascuns de ce nu ne lăsați să ne băgăm și noi năsucurile? Corolar, încercați să aveți pregătite explicații când descoperim în History că ați accesați site-uri porno.
7. Toate sms-urile primite de la noi după orele 21 00, atunci când sunteți plecați în delegații, trebuie tratate în regim de urgență.
8. Nu mai așteptați să vă spunem noi că v-a crescut părul din nas sau urechi, apropiați-vă de oglindă și treceți la treabă, după câteva luni de exercițiu, veți mânui penseta mai ceva ca Anastasia Soare, regina sprâncenelor.
9. Spuneți-ne că vreți copii frumoși de la noi dar nu ne presați să-i facem acum, pe loc.
10. Toate fostele voastre iubite sunt urâte, grase și proaste, e clar?
11. Nu ne mai spuneți că tipa cu care ne-ați înșelat nu înseamnă nimic pentru voi, e de 1 000 000 de ori mai dureros decât dacă v-ați fi descoperit adevărata mare dragoste.
12. Nu ne mai mințiți nici frumos, nici urât, habar nu aveți cât de caraghioși deveniți când sunteți prinși.
14. Și voi aveți tot două mâini, două picioare, doi ochi, de ce vă cad toate din mână atunci când intrați în bucătărie?
13. Faceți în așa fel încât berile cu băieții în bucătărie să fie mai puține decât vinul roșu băut cu noi pe canapea, în fața televizorului.
15. După ce ne-ați pierdut nu stați și bociți în pernă, treceți la fapte, înfoiați-vă coada, penele și creasta și încercați să ne recuceriți cu cele mai reușite mișcări din ritualul împerecherii. Dacă nu vă iese, iubiți-ne în tăcere toată viața. Eventual, tăvăliți-vă și dați-vă cu capul de toți pereții, noi apreciem asta. Chiar dacă suntem fericite cu cel care v-a luat locul în pat și-n gânduri.

Ziua 39. AMR 326

Dragostea mea cu patru picioare și botic umed

Mami, hai să-ți spun un secret: Te iubesc mult!

Ori suntem golani, ori nu mai suntem!


Zi de trândăveală, de dolce far niente prin cafenele, pe-afară, prin casă, prin minte.
Și un banc bun:

Un terorist intră într-un petshop la parterul unui zgârie nori și strigă:

- Am o bombă, în 30 de secunde să fiți toți afară!

Din fundul magazinului o broască țestoasă:

- Ce bulangiu ești, băh!

Ziua 38. AMR 327

Zi de curățenie generală, nu asta facem toți toamna?
Am golit rafturi și sertare. Am înlocuit fotografiile înrămate, am golit telefonul de sms-uri, am transferat fotografiile din laptop pe stickuri de memorie, să fie acolo...
Într-una din zilele următoare voi muta mobila și apoi îmi voi face ordine în gânduri și curățenie lună în emoții.
Primăvara poate să vină, iarna asta nu se pune!

Nuntă Giorgia & Andrei

Idei decoratiuni nunta. Marturii borcane miere. Personalizare cu nume si data. Alb/indigo.

Ziua 37. AMR 328

Știu, știu că am întârziat nepermis de mult dar zău dacă am stat vreo clipă în ultimele zile, w-e a început iar de joi și nu pot să afirm că-mi displace, aș putea să mă obișnuiesc foarte ușor :-).
Zi nebună dar superbă! Nu menționez decât în treacăt cele 21 de grade de afară...
Vernisajul Mihaelei a fost de departe cel mai bun și frumos lucru, nu numai din zi dar chiar din întreaga săptămână. Unul dintre tablourile ei, "Hard to get" a avut un succes deosebit la domnițe și domnișoare și ne-am amuzat copios "criticându-l", doar eram la un eveniment de artă, nu? Plecând de la explicațiile de bază ale artistei (un bărbat urcă niște trepte cu mâinile în buzunare dar, la un moment dat, una din trepte cedează, probabil prea fragilă în comparație cu măreția celui care dorea să ajungă sus) ne-am trezit că fiecare țeseam povestea proprie: pe scara aceea devenise așa de mare îngrămădeala de bărbați mult prea siguri pe ei încât, inevitabil și invariabil, aceștia au sfârșit prin a-și rupe gâtul și a muri în chinuri groaznice.
Și cum orice succes se sărbătorește, am ajuns și în Tribute unde rezervaserăm o masă de 8 la care a trebuit să ne înghesuim de două ori mai mulți. De data asta nu am mai fost observator și habar nu am ce s-a întâmplat în jur căci cea mai mare parte din timp am ronțăit alune în încercarea de a-mi ajuta corpul să "anihilieze" cele două degete de alcool pe care le-am dat peste cap, se pare, mult prea rapid.

Ziua 36.AMR 329

Great Depression party