duminică, 17 februarie 2013

Keep calm & love on

Mda, mi-am făcut unghiile și tot foindu-mă și neputând face mare lucru în așteptarea uscării complete a lacului, mi-am zis ia să scriu eu pe blog. Și despre ce să scriu? Păi, de exemplu, despre Valentine's Day. Păi iar? Păi da, că au mai rămas concluzii netrase.
Cred că abia acum, după 3 zile, mi-am revenit din ceea ce a început ca o joacă și s-a transformat într-o jumătate de zi în ceva care m-a stors de ultima picătură de energie.
Totul a început într-una din zilele mele proaste. Zilele mele proaste sunt acelea în care am 3 idei pe minut și timp ioc să le pun în practică. Și mă macină, și nu pot să mă gândesc decât la ele, și-mi mai vin alte 30 între timp...
Ei, bine, într-una din aceste zile, mi-a venit ideea să facem buchete de flori de Valentine's Day și să le livrăm, servicii complete, nu așa oricum.
Pe Fairy's Apprentice am convins-o cu o singură frază, nici nu e nevoie de mai mult cu ea, e atât de entuziastă, și creativă, și muncitoare! Și unde mai pui că are același stil haotic de lucru ca și mine :-), deci treaba a mers ca unsă până pe 13 februarie, când ea a plecat în călătorie de plăcere cu Valentinul personal, iar eu am rămas în fața panoului cu butoane pe care nu mai apăsasem niciodată.
Norocul meu a fost că poveștile sunt adevărate, dom'le: când zânele sunt la ananghie, apare imediat un Făt-Frumos pe cal alb să le salveze.
Prietenul nostru de la mihalca.ro a avut o idee la fel de strălucită și și-a manifestat cu ceva timp înainte dorința să scoată nasul din calculatoarele lui și să fie pentru o zi delivery boy pentru florile de la Fairy's Corner. M-am codit, de ce să mint, îl și vedeam încurcându-mi buchetele sau, și mai rău, ducându-le mândrelor lui, nicidecum clientelor mele.
După câteva seri petrecute împreună la un trei pahare de vin (pe chat, mama, pe cuvânt!) i-am acordat încredere deplină și în ziua și la ora stabilite, i-am fixat papionul sub guler, i-am prins ecusonul de sacou și l-am trimis în lumea mare.
Ce blestemății a făcut pe-acolo, doar el știe. Versiunea oficială e la el pe blog și coincide cu feedback-urile primite de la clienți: toată lumea a fost satisfăcută. Dacă vi se pare că descrierea pe care mi-a făcut-o e pozitivă, e doar pentru că l-am amenințat cu moartea dacă i-ar fi trecut cumva prin cap să mă critice.
Deci cam așa am marcat anul acesta Valentine's Day la castel și gata, că m-am lungit prea mult și mi s-au uscat și unghiile:
1. Mi-e încă teamă să trag linie ca nu cumva să descopăr că am adus bani de acasă pentru această idee măreață, ceea ce n-ar fi nimic anormal, întrucât m-am convins că o să mor săracă dar faimoasă.
2. Sunt conștientă că am foarte multe de învățat în ceea ce privește florile și tehnica de a le aranja în buchete, dar sunt tare mândră că le simt și le potrivesc astfel încât să le scot din banal, dacă se poate asocia conceptul de banalitate cu frumusețea florilor, oricum s-ar numi ele.
3. Am stat la taclale cu oameni pe care nu-i văzusem în viața mea, am legat amiciții, am primit de la ei bomboane de ciocolată, Prosecco și, a câta oară?, confirmarea că, dacă faci cu pasiune un lucru, îl faci foarte bine.
4. Am redescoperit romantismul și gesturile cavalerești pe care le credeam pierdute.
5. M-am simțit iubită și apreciată.
6. Ne-am amuzat copios, în ciuda stresului, a ploii urâte și a vremii reci.
7. Marius e un om minunat și mă bucur că i-am deschis ușa castelului și l-am lăsat să intre în viața mea.
 
















duminică, 10 februarie 2013

Will you be my Valentine?

Hai că deja au început să se învolbureze apele cu ziua asta a lui Valentin, aproape orice conversație pe care o am începe sau se termină cu întrebarea ce faci de Valentine's Day și mereu îmi propun să verific care din admiratori îmi este disponibil în acea zi, nu care cumva să nu-mi scot  și eu gulerul de blană și pantofii cei noi prin vreun restaurant cu lumânări și inimioare în geam și cu ofertă de două ciorbe la prețul uneia.
Adevărul e că mi-a plăcut mereu sărbătoarea asta. Știu că m-am blazat și că am declarat deseori că iubirea e supraevaluată și că nu mai cred în ea ca sentiment unic furnizor de fericire și împlinire, dar chiar și mie, așa pragmatică cum sunt, tot îmi place să-mi spun că, atunci când îl/o întâlnim, știm din secunda 2 că el/ea e alesul/aleasa. 
Nu l-am întâlnit încă, dar i-am întâlnit pe alții. Mai tineri, mai bătrâni, mai deștepți sau mai inabili, mai interesanți sau mai plictisitori, bărbați de care mă îndrăgostesc între 1 și 3 săptămâni, timp în care nu mă mai înțeleg cu fluturii din stomac și uzez tastatura telefonului. După care-mi vin în fire și redevin eu: prea ocupată ca să ies la cină, prea comodă ca să mai dorm în alt pat decât în patul propriu, prea egoistă ca să mai dau înainte să primesc. 
Așadar, n-oi fi eu model de devotament și afecțiune, dar zău că îmi plac oamenii îndrăgostiți. Îmi plac mâinile împreunate, pupicii furați, privirile complice și mângâierile moi pe păr și zâmbesc cu gura până la urechi și fac poze din goana mașinii bărbaților care bat pas de defilare privind ceasul la fiecare 5 secunde și ținând chinuit în mână un buchet de flori.
Așadar eu cred că Valentine's Day ar trebui sărbătorită de toată lumea: și de cei îndrăgostiți cu adevărat, cărora nicio declarație de dragoste nu li se pare perfectă,  și de cei care-și trăiesc iubirile în secret, și de cei pentru care bătăile aripilor de fluturi parcă s-au mai domolit, și de snobii care te privesc de sus și-ți spun că ei n-au nevoie de o zi anume ca să-i arate iubire jumătății de acasă
Cumpărați-vă flori și mici daruri, mergeți la Paris sau la Moeciu, împărțiți bomboana de ciocolată și priviți-vă în ochi. S-ar putea ca acolo să se afle fericirea. Cel puțin pentru o bucată de vreme...
Cu drag,
Zâna

Bite me!






Acestea fiind zise, iertată fie-mi trivialitatea din titlu.

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...