sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Thanksgiving Day

Am eu o prietenă din SUA care nu ratează niciodată ocazia să se burzuluiască la români, România și alte românisme. Ce dacă are blogul în română? Și ce dacă 90% din prietenii de pe facebook sunt români? Ea ne trage sistematic palme după ceafă și ne întreabă savant și constant cum putem să locuim în țara asta imposibilă.
Deunăzi ne certa pe facebook că nu suntem originali și că le-am furat până și Black Friday-ul bieților americani. Ce să facem, Ina dragă, nu toți vrem să emigrăm în SUA, dar ne uităm și noi peste gard la sărbătorile voastre mai ochioase, nu vezi că noi până și la nuntă sau la botez mergem cu măștile acelea cele mai serioase pe care le avem?!
Tu-ți dai seama că de nu exista Valentine's Day, n-am fi pupat în veci flori, bomboane și invitații la cine romantice de la bărbații noștri care, nu-i așa, sunt puternici, tari și prețioși ca ruteniul și nu pot da asemenea semne de slăbiciune cum ar fi manifestarea afecțiunii pentru femeia din dotare?!
Sau crezi că am mai ieși noi prin cluburi cu pretenții dacă n-ar fi Halloween-ul, prilej cu care ne putem costuma și manifesta ca niște bestii cu binecuvântarea societății?
Sărbătorim tot ce găsiți voi de sărbătorit, chiar și ziua voastră națională parcă e mai sexy decât a noastră, e vară, e soare, păi suportă comparație cu 1 Decembrie când e un frig de-ți îngheață mănușa pe steguleț?
Acum înțelegi de ce aveam nevoie de Black Friday? Pentru că suntem prea amărâți ca să ne cumpărăm espressoare, bormașini și sutiene la preț întreg, de-aia.
Numai cu Ziua Recunoștinței nu prea avem chimie, nu ne caracterizează sentimentul din titulatură. Nouă, dacă e soare, ni se face dor de Bacovia și dacă plouă, ne strică părul. Dacă ninge, de ce se așterne, dom'le, zăpada?!, dacă cineva ne ajută, sigur are un interes, dacă dăruim, de ce nu dăruim mai mult, dacă, dacă...
Cu teamă în buricele degetelor ce apasă pe tastatură și cu inima strânsă că mă vei certa și mă vei pune la colț pentru că am îndrăznit să-mi ridic ochii spre măreția nației americane, declar că azi sunt recunoscătoare pentru că:
1. Îl avem pe Bubu în familia noastră, Bubu care ne înveselește și ne unește și mai tare, și mai mult.
2. Nu există în lumea asta soră mai bună și mai frumoasă ca a mea.
3. Am partenera perfectă pentru business.
4. Am prietene faine rău.
5. Îl am pe Taz care m-ar îmbogăți dacă aș primi un leu pentru fiecare din momentele când mă face să râd.

5. Mă uit în sus la bărbatul care-mi place, fără să aibă neapărat legătură cu faptul că e pilot de avioane.
5. Pot să mănânc ce vreau, când vreau și tot încap în haine mărimea S.
6. Am o cameră numai pentru haine, pantofi și genți.
7. Am o slujbă pentru care fac cu mare drag ore suplimentare.
8. Nu pot să rezist tentațiilor, deci nu acumulez frustrări.
9. Îmi lipsește gena pilozității corporale excesive.
10. Reușesc să-mi ating țintele în ciuda lipsei de organizare și de spirit de competiție ce mi se reproșează.
11. Am zilnic câteva sute de cititori care nu mă înjură. Sau dacă o fac, e în gând. Ceea ce mi se pare desăvârșit de elegant. Ca atunci când te enervezi la culme în trafic, dar nu claxonezi și nu strigi scoțând capul și degetul mijlociu pe geam.


joi, 22 noiembrie 2012

Don Juan

Don Juan al nostru și-a găsit nașul, azi i-am lucrat al nu-știu-câtelea buchet pentru ACEEAȘI femeie. O iubește. Și nu zic asta pentru că dă o grămadă de bani pe florile mele, ci pentru că îi râde vocea și i se luminează fața ori de câte ori vorbim despre ea.





Aa! Și încă un semn că o iubește: și-a dorit un copil cu ea.


duminică, 18 noiembrie 2012

Ralf

Mmm, să vedem:
Papioane pentru zâni am făcut.
Papioane pentru bebeluși am făcut.
Papioane pentru Taz și alți căței... ohoho, câte am făcut.
Papion pentru pisici, am făcut.
Presimt că în sezonul 2013 fac un update cu papion pentru papagali și iguane.
Dar până atunci, el e Rrrrralf, cavalerul de onoare al Alinei.
Ralf, sper să nu afle Taz că m-ai cucerit de cum am deschis emailul.
Pisici! Adică pusici! Ăăă...asta, pupici!

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Locație, locație, locație

La naiba! E sâmbătă seara și mă pregătesc de petrecerea lui Liviu, dar simt că nu-mi stă nici părul și nu-mi vine nici rochia dacă nu scriu ACUM că locație NU înseamnă restaurant, salon de nunți, sală de bal/dans/vals.
Nu zic eu, zice DEX. Și m-am săturat, de aproape 10 ani tac și înghit.

LOCÁȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; în sintagma) Contract de locațiune = Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locațiúne s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.

Așa, ia să văd acum dacă părul îmi stă tot zburlit... 

luni, 12 noiembrie 2012

Sweet november

Mă abțin cât pot să critic pe blog, dar tuturor celor care și-au petrecut duminica asta frumoasă de noiembrie stând la rând să pupe moaște, le-aș striga în ureche duios că le-ar fi făcut mult mai mult bine să se plimbe printr-un parc, să bea un ceai pe o terasă însorită, să mângâie un cățel, să pună crizantemele alea ciufulite într-o vază în casă sau să citească 10-15 pagini dintr-o carte care să nu fie de rugăciuni.
Ce e teribil de caraghios e că moaștele erau ale sfântului Mina, ocrotitorul păgubiților.
Sfinte, ce naiba făceai când adoratorii tăi erau jumuliți de bani buni de vânzătorii de cruci din metal ordinar, icoane pictate grotesc, lumânări sleite și flori ofilite?
Dar cum am senzația că nici măcar o vuvuzelă nu-i va trezi, să-i lăsăm în întunericul lor pentru că pe la castel a fost soare. Știu, peste tot a fost soare, dar al nostru parcă e mai strălucitor de la o vreme. Cam de pe 24 octombrie așa... Un soare din acela care te face să zâmbești fără motiv, să visezi cu ochii deschiși, să-ți tresalte inima când vezi clipocind ledul roșu al telefonului, să pleci după carton negru și să te întorci cu desuuri noi...











Botez Justin












luni, 5 noiembrie 2012

Nuntă Andreea și Petre

Andreea: Vreau Toscana, culoarea teracotei, struguri, frunze, lumânări multe, flori galbene, aer de Italia, ciao bella... Zic bine, iubitule?
Petre: Da, iubito.
Și cu binecuvântarea lui Petre, am purces la cumpărături:
Frunze de viță de vie, dopuri de plută, rafie, lampioane, struguri, lime, mere și lămâi, lumânări, șervețele cu struguri, tărtăcuțe, sticle de vin, panglici, craspedia, santini, ranunculus, crizanteme, vax flowers, fructe de iederă, trachelium și altele pe care nu mi le aduc aminte acum.




Și-a sosit ziua. Și ce zi! Nu am putut să nu remarc ce norocoasă e fata asta să primească un așa soare frumos în noiembrie.














 


Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...