luni, 30 august 2010

Căldură mare, monșer!

Evantaiele din fotografiile de mai jos sunt realizate din carton colorat, personalizate cu prenumele mirilor și nu dau bugetul nunții peste cap dar lasă o impresie extraordinară de preocupare pentru confortul invitaților. Eu le-am sfătuit pe miresele mele să așeze 10-15 astfel de evantaie într-un coșuleț, împreună cu sacii cu orez, și să însărcineze una din domnișoarele de onoare să le împartă cu generozitate oaspeților. De fiecare dată au fost primite cu recunoștință și păstrate cu mare bucurie.
Cu un efort financiar minim, acest detaliu contribuie la evidențierea unei nunți din mulțimea de astfel de evenimente trase la indigo.

Tema-Lavande. Irina și Daniel, 4 septembrie


Tema-Seaside. Maria și Sorin, 17 iulie


Tema- Black&White, Octavia și Daniel, 12 august

duminică, 22 august 2010

NuSkin sau ce frumoși sunt papagalii



Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe canapea (era totuși sâmbăta mea liberă, raritate în această perioadă) dar m-am dus cu drag să-mi văd prietena ținând o prezentare de care părea foarte mândră.
Nu aș da informații detaliate despre Nu Skin, dar parcă văd că vă e lene să căutați așa că vă zic doar că e vorba de o companie americană de multi level marketing (adică de tip piramidal, deși lor nu le place să admită că despre asta e vorba) care are monopol pe 3 invenții/inovații până în 2027. Nu au investit în cercetarea sau în producția lor dar, nu știu cum, au obținut monopolul pentru comercializarea a 3 produse, zic ei, revoluționare în wellness și nutriție: BioPhotonic Scanner-un scanner care măsoară nivelul antioxidanților din organism, niște smacuri antiageing și un aparat de cosmetică ce folosește curentul galvanic. Acestea sunt produsele cu care compania respectivă a ajuns să fie listată la bursă cu nu'ș ce indici foarte buni, nu știu, nu mă pricep, repet și eu ce zic ei. Ei bine, în această afacere intră oricine are 1000 de euro de "investit". În schimbul lor primești ceva produse și cursul de inițiere. Odată ce ai plătit, ești membru al familiei și poți începe să tragi la căruță: folosește-ți relațiile și adu alte 4 persoane care să investească 1000 de euro. După care începi să câștigi pasiv.
Întâlnirea a fost fascinantă pentru mine, Zmeul zice că e ceva obișnuit, sunt multe companii de acest gen-Herbalife, Amway, Zepter-care se manifestă în același mod: lume multă adunată în săli somptuoase, discursuri, mobilizatoare, muzică antrenantă, aplauze furtunoase la fiecare 5 minute, laude și lauri pentru cei care au rezultate deosebite, repetarea la nesfârșit a unui mesaj etc.
Evenimentul organizat de Nuskin s-a ținut într-o sală mare în care aveai acces după ce îți treceai numele pe o listă, primeai o brățară albastră ca de bebeluși și plăteai 50 ron pe invitația primită în prealabil și pe care nu scria că trebuie să plătești 5o ron. :-) Oameni de toate vârstele și de toate sexele, o masă de prezidiu separată de restul scaunelor printr-un cordon, două ecrane pe care rulau deosebit de prost slide-urile și filmulețele, emoție, muzică, sandwichuri, răcoritoare și cafea (pe bani, evident).
Prezentatori au fost două staruri ale companiei: ea-vopsită blond pui de găină, cu rochie bordo de nașă și un deranjant obicei de a nu potrivi nicicum acuzativul lângă "care" atunci când era cazul. El-imberb, în cămașă bordo cu manșete și guler albe. Amândoi sunt mândri că au ajuns să câștige din această afacere pasiv.
Primul film prezentat era cu doi cobai. Unul hrănit cu ce mănâncă ei de obicei-fructe, biscuiți, morcovi, varză, viezure, mânz etc. Celălalt cu hrană asezonată cu un supliment nutritiv al companiei. Șoarecele hrănit normal moare în timpul filmării!!! Sau leșină, una din două. Cert e că nu mai mișca. Fra'su viu și vioi. Aplauze furtunoase și ovații, pe fundal We are the champions-Queen. Am fost mișcată până la lacrimi, atât de mișcată încât nici nu am reținut numele produsului respectiv. A urmat discursul unui alt star din prezidiu, o doamnă care a urcat ca Bolt pe scara succesului și care ne-a vorbit despre monopol. Și care ne-a spus cinstit că ei nu i-a plăcut niciodată să muncească mult, ci să muncească inteligent. Năzuința ei de când a intrat în afacerea Nu Skin, mărturisită cu lacrimi în ochi, a fost să stea la masa de prezidiu, unde se află fructierele cu prune și banane și bolurile cu alune și caju! Și acum, iată, a reușit, stă cu elita în primele rânduri, nu cu prostimea pe scaune de plastic. Ne ridicăm, aplaudăm cu entuziasm, strigăm "Bravo!", cântăm " You're just too good to be true..." Pfew! Acum că a ajuns să câștige pasiv, ar fi bine să se spele pe păr mai des, mă gândesc. Aaa, și tot ea l-a citat pe unul, om de afaceri: " Mai bine câștig 1% din munca a 100 de oameni decât 100% din munca mea." Geez! Au voie să spună asemenea inepții? Dar ce mă mir atâta, și Gigi Becali e om de afaceri și sunt mulți care îl citează.
A urmat o sesiune de testimoniale: unul care începuse să-și piardă podoaba capilară și, de teamă să nu-și piardă și nevasta, a apelat la suplimentele minune și acum...ei, nu, nu avea coamă de leu, nu exagerați! Acum avea păr pe cap. Un altul-ăsta a fost delicios-moldovean de peste Prut, Hanibani Gică (jur că așa s-a prezentat!), vorbea în numele nevestei care a fost foarte bolnavă pe perioada sarcinii dar, după ce a luat vitaminele, s-a simțit minunat.
Nu am auzit pe nimeni să spună că, odată cu suplimentele, s-a făcut mai deștept, cred că au și suplimentele astea minune limitele lor! :-)
S-au perindat pe scenă și ultimii veniți în Familie, mai ușori cu 1000 de euro în conturi și-n buzunare dar îmbujorați de emoție și importanță. Printre ei, și unul din membrii trupei K1 care a zis că el nu a reușit să vândă nimic în toată viața lui dar a intrat în afacere pentru că îi place să câștige pasiv!?! O doamnă de lângă mine stă îmbufnată, ar trebui să fie și ea pe scenă dar nu a mers fără bărba'su. Mai vorbește un ungur despre "oportunitate" și despre cum trebuie, pentru atingerea succesului în afaceri, să mergem în celălalt sens decât merge restul lumii. Nu mai spune! Unde mi-o fi fost capul până acum de am mers după cum o cerea piața, nu știu, zău așa! În sfârșit, luăm pauză. După două ore și jumătate am luat pauză, ihaaaa! M-am ridicat înainte să închidă el gura și mi-am anunțat prietenii că mie mi-e de ajuns, mulțumesc, și că plec. Dezamăgire, nedumerire, momeli cu sandwichuri, alune, măsline, promisiuni de mai bine, mai interesant, mai amuzant-nimic nu m-a clintit, dusă am fost: Zmeul mă aștepta la un restaurant libanez cu un zâmbet cât China și cu poftă să-mi audă veștile.
Așadar, nu voi face parte din marea familie NuSkin:
1. pentru că nu pot să vând un produs în care nu cred (din cercetările mele a reieșit că nu există proprietăți superioare ale vitaminelor și ale cremelor cosmetice, deci sunt doar niște creme și niște vitamine ca multe altele și că nu există niciun studiu care să fi cercetat eficacitatea scannerului în detectarea nivelului de antioxidanți. Să fiu bine înțeleasă, nu vorbim despre păreri emise de diverși ci de organismele de referință în domeniul sănătății.)
2. pentru că refuz să mă las spălată pe creier și să încep să gândesc în termeni de câștig pasiv
3. pentru că mă pricep să creez, să construiesc și nu să vând
4. pentru că mă interesează puțin spre deloc wellness-ul, antiageingul și alte asemenea bălării.
5. pentru că nu am nevoie de "olimpiade ale recunoașterii" la care să fiu aplaudată de 1000 de oameni ca să mă simt împlinită
Ce-am pierdut? Două ore și jumătate în care aș fi putut citi, lucra, sta bot în bot cu Zmeul, dormi, tăifăsui cu o prietenă, vedea un film.
Ce-am câștigat? Reconfirmarea că îmi place enorm ceea ce fac acum.

joi, 19 august 2010

"Mai știu și eu la ce gândeam?"

Cornwall home coming-muzica celtă
Selectând fotografiile pentru postarea aceasta, m-am trezit că visez iar cu ochii deschiși la vacanța care tocmai s-a încheiat și m-am îmbufnat iar. Și nu am, dom'le, timp să stau îmbufnată, am atâta treabă de făcut!
Mi-am amintit de dimineața plecării spre casă. Parcă pentru a-mi face în ciudă, vremea era splendidă, soarele strălucea orbitor peste golf încă de la orele 6 ale dimineții, oceanul era la flux iar valurile ajungeau până la buza falezei. Tare dragi mi-au devenit locurile acestea în numai câteva zile! Nu voi povesti prea mult, nu as reuși să fiu mai edificatoare decât fotografiile făcute de Zmeulică.
Penzance este un sat pe coasta Atlanticului, în sud-vestul Angliei (comitatul Cornwall), pe M5, spre Bristol. Penzance e pata care mi s-a pus acum muuuuulți ani, când citeam un roman siropos a cărui poveste se derula în aceste locuri. Pesemne că e vorba de talentul autoarei :-) căci mie nu mi-au rămas înfipte în minte acțiunea în sine sau personajele și trăirile lor ci nume de sate, case, străzi, prăjituri. Ani întregi "am auzit" cum scârțâie acoperișul casei Windyridge, "am simțit" gustul de pasties cu cârnați și plăcintă cu rubarbă de la ferma Nancherrow, "m-am bălacit" la St. Yves în valurile oceanului rece ca gheața chiar și în august, "am coborât" și "am urcat" potecile abrupte ale coastelor la Land's End, "am făcut plajă" pe nisipul lăsat ud de reflux la St. Michael's Mount. Muream și înviam acum două săptămâni când, din goana mașinii, citeam indicatoarele: St. Just, St. Yves, Jew Market Street, Nancherrow, Penzance, Land's End. Totul e foarte autentic, zero kitch (abia am găsit niște amărâți de magneți de frigider! :-) și nicăieri nu am mai întâlnit atmosfera aceasta. Hotelul Penzance (boutique hotel, vă rog!) era impecabil dotat cu grădină, terasă, piscină, priveliște și una bucată mâță persană prietenoasă, mângâiată și răsfățată de toți, Jerry. Mâncarea e bună: mult pește, fructe de mare, pasty, plăcinte cu de toate, fudge. Cele mai multe restaurante sunt deschise doar după 18 00, dacă te taie foamea înainte de această oră, dai o fugă la Costa Coffee și iei o brownie fără gluten :-). Cafenelele sunt genul underground, nepretențioase, deschise de la 8 la 17 00. Magazinele au același program, câteva zile la rând mi s-au scurs ochii pe vitrine pentru că mereu ajungeam după ora închiderii. Se bea bere și ceai, neapărat la ora 5. Nu am văzut bețivi, cerșetori, peturi aruncate din mașină dar am văzut mulți oameni care citeau, se îmbrățișau și zâmbeau nu politicos ci sincer.
În concluzie, în zece ani mi-am propus să mă retrag, până atunci am timp să ma decid unde: Toscana sau Cornwall?
Și acum poze:
Fudge-dulce tradițional, ceva caramea, pralină bună, bună de tot.



Fasole și pasty cu brânză și cartofi-prânzul de la Land's End la care râvneau și niște grauri simpatici. Aș fi împărțit cu ei frățește dar era interzisă hrănirea păsărilor.

-
Moment de odihnă la adăpostul unei stânci. Nu se auzeau decât vântul și valurile. Bine, și declanșatorul aparatului :-)


Casa de pe plajă



Minack Theatre-o arenă în aer liber creată de Rowena Cade acum vreo 80 de ani. Fără studii de specialitate și doar cu ajutorul grădinarului ei, o tânăra pasionată de artă a reușit să transforme coasta prăbușită într-un mic colț de rai. Localnicii vin aici cu umbrele și pături groase, turiștii se zgribulesc sub picăturile reci ale valurilor care se sparg chiar lângă scenă. Companii serioase de teatru joacă din mai până în septembrie în fiecare seară iar biletele se vând cu multe luni înainte. Toate titlurile pieselor sunt inscripționate pe scaunele de piatră.









Case în Penzance





Prânz la Lizard's Point, cel mai sudic punct al Angliei, locul unde începe Canalul Mânecii și se termină oceanul. Sau invers, as you like it. :-)



St. Michael's Mount, a tidal island. Doar la reflux se eliberează drumul pietruit care permite accesul pe insulă.



Un pui de somn pe plajă



St. Yves-un port foarte boem călcat de artiști.





Alt pui de somn. La Newquay. Aici Jamie Oliver are un restaurant. Evident, era booked toată luna august.







Plajă la Lizard's Point






Lizard's Point
























Penzance hotel-grădina





Penzance hotel



Huggie, ursulețul de pluș care ne aștepta în cameră când am sosit.


Priveliștea de la fereastra camerei noastre.





Case





Îi mulțumesc domnului Zmeu pentru compania minunată, pentru ușurința cu care mi-a permis să folosesc fotografiile la care a trudit din greu, pentru răbdarea cu care mi-a îndurat mofturile, pentru momentele delicioase pe care mi le-a oferit (iepurașul știe!!!) dar, mai ales, îi mulțumesc pentru priceperea și siguranța cu care a condus mașina cu volanul pe dreapta atâtea și atâtea mile. He's my hero!

marți, 10 august 2010

My endless love





Londra. Day one. Soare, vreo 23 de grade. Buclele mi-au rămas intacte, dar nu-mi fac prea multe iluzii, e numai prima zi. Am crezut că fac febră musculară de atâta mers pe jos dar bunicu' lui Paris și-a dotat hotelul cu tot ce-i trebuie omului ca să se refacă, dom'le!
Zmeul și-a luat IPad de la un Apple Store imeeeeeeeens. Eu mi-am luat un pulover că mi-era frig. :-)
Mult popor, frumos popor, îl ador! Chiar și pe cei doi chelneri adormiți care ar fi trebuit să ne aducă doua cafele cu lapte de dimineață dar au ajuns cu ele pe la prânz :-).
Acum scriu dintr-o cafenea Costa pe M5, la 3 ore de Penzance, Cornwall. Plouă. Rău de tot.
Zmeul a dat semnalul de plecare a treia oară, nu mai pot întinde coarda: și-așa e stresat de condusul unei mașini cu volanul pe partea dreaptă. LOL, ce-o fi fost în capul nostru?

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...