Jurnal de zână: august 2014

luni, 11 august 2014

Alina & Cristian=LOVE

Alina a ajuns la mine prin primăvară, căutându-și mărturii.

Ia uite, baby, ce mărturii frumoase fac ăștia!

Bine, că nici măcar nu aveau invitațiile făcute și împărțite nici măcar nu mai conta; ei îi rămăsese gândul la mărturii.

Și ne-am întâlnit să discutăm despre borcănelele cu miere.

După 15 minute aveam febră musculară la obraji, stabileam designul pentru invitații și băteam palma pentru nunta cu tema Provence/lavandă care urma să fie în august.

Niciodată n-am fost mai grijulie cu lavanda mea prețioasă și cred că am cumpărat jumătate din cantitatea existentă în piața de flori de la sfârșitul lui iunie și până săptamâna trecută.

Alina și Cristian mi-au devenit prieteni, în mod clar.

De câte ori ne întâlneam să vorbim despre nuntă,

sfârșeam prin a ne aminti din copilărie și a ne face confidențe.

E prima mireasă care n-a vrut lumânări pentru biserică.

Și prima care n-a vrut buchet compact/rotund/aranjat, ci unul cu aer sălbatic,

Am folosit flori de grădină și flori de câmp. Un drum de o oră de la mama până acasă l-am făcut în 2 ore pentru că opream din 3 în 3 kilometri ca să culeg mohor, gălbenele, gura leului, fructe de soc, capsule de hamei, crengi de salcie creață.

Am folosit hârtie de ziar, sfoară, in, lemn, vase din tablă.

Și puțin cauciuc. Cizme de cauciuc.

Am avut trabucuri pentru cei cu sau fără fumuri și evantaie pentru cele care-și dau sau nu aere.

Macaroni, tarte, prăjituri de casă și limonadă cu mentă și căpșuni.

Cărți din marea literatură.

Cu unele s-a plecat acasă,

chestie care m-a înfuriat teribil pentru că încă nu m-am obișnuit cu ideea că unii consideră inocent că e în regulă să plece de la o nuntă cu șervete, farfurii, scrumiere sau obiecte de decor.

Și-am mai avut o grădină de vis pentru care nu ne arogăm meritele,

acestea fiind în totalitate ale Casei Cernica.