Dragă jurnalule,
Stăteam cu Elena în fața service-ului și priveam cum mecanicul ne făcea pana.
Icnea trăgând de cauciuc și mă întrebam dacă i-o fi la fel de frig cum ne era nouă de 2 zile, de când se schimbase vremea brusc. Joi am purtat șosete de lână și pulovere groase. Sosiseră florile și trebuiau pregătite pentru lucru: le-am tăiat codițele, le-am rupt frunzele, țepii și orice petală deteriorată și le-am pus în găleți, nu prea înghesuite ca să aibă loc să înflorească. Sute de flori în zeci de găleți.
Până vineri, ne-am rugat.
Ne-am rugat ca hortensiile să se hidrateze și bujorii acum cât o nucă să înflorească.
Ne-am rugat ca viburnumul să nu se blegească, astilbele albe să nu se facă maro și trandafirii David Austin să nu se păteze.
Ne-am rugat să ne vină o idee cu ce naiba să înlocuim eucaliptul care a sosit uscat ca hârtia.
Amin.
Noaptea am visat că a sosit un client să-și ia buchetul. Ce buchet?! Am uitat de buchetul lui.
Clientul se enerva și întindea mâinile spre gâtul meu iar eu nu mă mai trezeam odată...
Vineri am aflat că din 60 de bujori au înflorit doar jumătate, că trebuie să mai adaug niște invitați exact după ce am terminat de tipărit listele, că trebuie să duc câteva flori la cofetărie pentru tort și la coafor pentru coafura miresei, că îmi mai trebuie un buchet și pentru fiica nașei, că mai am nevoie de 2 mărturii chiar dacă am fost prevăzătoare și mi-am luat 5 de rezervă, că duba are probleme cu alternatorul și că petrecerea de sâmbătă se mută din grădină în restaurant din cauza ploii.
Tot vineri am făcut pană. Mecanicul era ud, murdar de noroi și de ulei. Noi purtam cizme de cauciuc stropite pe tot carâmbul, eram verzi pe sub unghii, cu degetele amorțite și creponate, cu părul ca buretele de sârmă și cu cearcăne până la bărbie.
Ne-am uitat una la alta și am izbucnit în râs. Măcar mecanicul are program 9 to 5.
Sâmbătă ne-a plouat toată ziua iar Rita, goldenul de 50 de kilograme al familiei Țânțăreanu, s-a izbit din joacă în genunchiul meu pe care după aceea nu l-am mai simțit. Nu-l simt nici azi, dar azi n-am nevoie de el cum aveam sâmbătă.
Tot sâmbătă am visat că a sosit o clientă să-și ia lumânarea de botez. Ce lumânare?! Am coborât în creierii nopții și am verificat plannerul: nu aveam de făcut nicio lumânare de botez așa că m-am dus înapoi în pat. Fiind întuneric, m-am așezat pe capul lui Taz. Sau pe coadă, nu sunt sigură. Cred că pe cap, că s-a supărat și a plecat din cameră. Când îl calc pe coadă, doar pufăie nervos.
Duminică a ieșit soarele și am plecat spre altă nuntă unde aveam de suspendat flori și drapaje de un tavan aflat la 4 m și unde am constatat că am făcut echipă exact cu cel care are rău de înălțime.
Luni, după ce am dormit 16 ore, am predat gunoierilor cei 5 saci enormi cu frunze și cozi tăiate, am așezat la loc în depozit zecile de vaze, sfeșnice, cutii, măsuțe roz și scăunele turcoaz, ne-am refăcut manichiura, ne-am întins părul, ne-am cocoțat iar pe pantofii cu toc și am deschis larg ușa prăvăliei.
Dragă jurnalule, oamenii ne tot spun fără încetare ce drăguțe suntem și ce ne invidiază pentru un job așa fain în care lucrăm cu flori, cu prăjituri și cu obiecte de decor. Ce vase frumoase aranjăm, ce buchete spectaculoase facem și cum transformăm sălile și grădinile!
Dragă jurnalule, jur că nu mai pun mâna pe nicio floare!
Până joi.
