Nuntă Mihaela și Ionuț

Cred că fiecare suflet cu care m-am intersectat vreodată știe cât de mult îmi plac mie marea și tot ce are legătură cu ea-nisip, briză, scoici, amintiri.

Așa că, atunci când Mihaela mi-a spus că și-ar dori să aducă un pic de mare la nunta ei, m-am bucurat de parcă plecam în vacanță.

Cortul Artist e perfect dacă îți plac nunțile relaxate, în spații largi, deschise, iar înserarea acolo vine cu niște lumini spectaculoase pe care nicio sală de bal nu ți le poate oferi, 

oricât de sofisticate i-ar fi instalațiile.

Mi-a fost tare drag să lucrez; am stat desculță și fără pălăria de soare cu care venisem (nu știu alte pălării, dar ale mele numai cu borurile pleoștite peste ochi stau).

Cu ce am ajuns seara acasă?

Cu gândul că n-aș schimba nimic din ce trăiesc acum.

Și cu o așchie de lemn în talpă, o tăietură la index, o arsură maaare pe antebraț, o mică insolație și cu același dor și drag de mare.

Ce să nu faci când ești invitat la o nuntă

E multă vreme de când vreau să scriu despre ce ar fi potrivit să faci sau să nu faci când ești invitat la o nuntă; am avut nevoie să mă plictisesc îngrozitor în timpul unui zbor de 5 ore ca să mă apuc de treabă. Mare parte din observațiile de mai jos sunt personale, restul sunt adunate din discuțiile cu miresele mele și, în mod evident, lista rămâne deschisă.

Încep cu primirea invitației și cu onorarea ei. Caută să fii onest când răspunzi. Este de prost gust să confirmi și să anunți în ultimul moment că, de fapt, nu poți ajunge. Orice motiv ai avea să refuzi invitația, de la vacanțe deja programate sau lipsa banilor, comunică-l și, cu siguranță, va exista înțelegere. Mult mai multă decât dacă afirmi răspicat că vii, dar anunți în ajun că ți s-a stricat mașina și nu mai poți veni, sau și mai urât, nu anunți deloc. De regulă, contractele se semneaza pentru un număr de persoane și pregătirile se fac în funcție de acesta; un meniu, de exemplu, costă cel puțin 60 E, bani pe care cel care te-a invitat și căruia i-ai confirmat prezența ta la nuntă, îi plătește chiar dacă tu nu apari. Mă gândesc că intenția ta e doar să nu participi, nu și să-i produci pagubă.

Dacă ai decis că onorezi invitația, citește-o cu atenție înainte să o pui atât de bine încât să nu o mai găsești; e posibil să conțină informații referitoare la ținută, la acceptarea sau neacceptarea prezenței copiilor, hărți. Dacă scrie negru pe alb că singurul cadou agreat este prezența ta la nuntă, înseamnă că așa se dorește. Nu te simți prost că vii "cu mâna goală", simte-te prost când insiști cu plicul cu bani deși ți s-a specificat că nu e necesar.

În timpul ceremoniei nu se poartă discuții, nu se fac glume proaste și nu se vorbește la telefon. Și v-o spune cineva care n-are convingeri religioase și niciun respect pentru popi; până și eu îmi pun telefonul pe silent când decorez biserici.

Nu face fotografii continuu și nu sta în calea fotografului profesionist. Există o șansă infimă să te pricepi mai bine decât el, dar una enormă să strici un cadru bun. Închide-ți aparatul și bucură-te de moment, mai păstrează amintiri și-n memoria personală, nu numai pe hardul calculatorului.

Nu purta rochie albă sau ivoire, sunt culori rezervate mireselor. Punct.

Nu săruta mireasa lăsându-i urme de ruj sau salivă pe obraz. Machiajul acela frumos a costat ceva bani și se presupune că trebuie să rămână acolo ore întregi. E suficient să te apropii cu obrazul de obrazul ei și să trimiți un pupic în aer.

La fel și în cazul mirelui. Nu e momentul să fii foarte familiar și să-i ciufulești freza atent aranjată.

Nu te îmbufna, nu face istericale și, mai ales, nu solicita să ți se schimbe locul sau masa la care ai fost distribuit. Așezarea invitaților e o treabă foarte grea și, fără excepție, mirii au aceleași bune intenții pentru fiecare invitat, atunci când îl plasează într-un loc sau altul. Nu există mese mai importante sau mai puțin importante și nu este fizic posibil să stați toți cât mai aproape de prezidiu.

Nu fi nepoliticos cu personalul care servește, nu e nimic mai grețos decât să urli la ospătari că apa
nu-i suficient de rece sau că întârzie să-ți aducă gheața pentru whiskey.

Nu-i cere Dj-ului să pună anumite melodii sau să schimbe muzica și nici să facă dedicații speciale.

Nu îndesa bani în sânul miresei pentru că așa știi tu că se face ca să-i poarte noroc.

Nu forma rând ca să ciocnești paharele, să-i feliciți sau să le înmânezi cadoul tău mirilor; ai suficient timp și spațiu să faci asta fără să asiști la momentele lor private cu ceilalți invitați.

Nu solicita ospătarilor să-ți aducă prăjituri de la masa de deserturi pentru că nu e treaba lor.
Nu-ți umple cu vârf farfuria, nu-ți băga degetul în creme ca să le guști și nu atinge decât macaronul pe care vrei să-l mănânci. Dacă nu există spatule ca să te ajute să faci operațiunile necesare, folosește un șervețel.

Dacă ți se înmânează cartea de oaspeți și un pix, nu le trata cu indiferență. Nu trebuie să fii poet ca să încropești o urare și un gând bun.

Nu-ți șterge pantofii cu fața de masă sau cu șervetul.

Nu lăsa mărturia pe masă la plecare, e un dar din partea mirilor și, oricât de neînsemnat sau inutil ți se pare ție, ți-a fost oferit cu drag.

Nu posta pe rețelele de socializare fotografii care dezavantajează mireasa. Da, tu pari slabă și ai o postură frumoasă iar ea are ochii roșii și i se vede un pliu de grăsime, ești satisfăcută. Fii bună, e momentul ei de glorie, nu al tău.

Nu întreba "Dar de ce nu l-ai invitat și pe...", "De ce nu ți-ai strâns părul așa sau altfel?", "Dar soacră-ta de ce stă așa botoasă?", "Cât a costat fotograful? Sau florile sau bandul."

Nu-i spune miresei că arată foarte obosită. E ca și cum i-ai spune unui bărbat că are penisul mic.

Nu le spune mirilor că mai mult de 50% din mariaje se termină cu un divorț.

Găsește-ți subiecte decente de discutat cu comesenii. Nu face comentarii negative legate de calitatea mâncării sau a vinului, de frumusețea și prospețimea miresei, nu face comparații cu alte nunți, nu face publice detalii picante din relația ta cu mirele sau mireasa.

Nu bea alcool ca și când mâine n-ar mai exista. Mâine există și e ziua aceea în care te alegi cu o mare durere de cap sau afli că ți-ai dat pantalonii jos și i-ai arătat fundul mirelui.

Nu pleca acasă cu obiectele folosite la decor. Sigur că îți plac și ai vrea și tu să ai acasă un sfeșnic de sticlă sau un vas dantelat, un ceas vechi sau o carte, dar acestea nu vi se cuvin, aparțin mirilor, restaurantului sau decoratorului. Este, pe scurt, furt.
***

În mod evident, observațiile mele sunt calibrate pe evenimentele la care am eu norocul să particip sau să le înfrumusețez și, cu siguranță, mai sunt multe lucruri de adăugat la această listă. O voi completa în speranța că, la un moment dat, nunțile vor deveni doar un prilej de bucurie pentru miri și invitații lor, nu motiv de stres și nopți nedormite sau conflicte iremediabile.
Da, mariajele se pot termina cu un divorț, dar iubirea, emoțiile cererii în căsătorie, ale acceptării, gândul că dintre toți/toate te-a ales pe tine să construiți ceva al vostru, dorința de a arăta lumii întregi că sunteți fericiți împreună, toate acestea există. Și, cel puțin până nu vine altcineva cu o idee mai bună, evenimentele nupțiale sunt singurele care le adună sub o singură umbrelă.

Botez Mara

Pe Simona, mama Marei, n-am cunoscut-o decât cu două zile înainte de botez. Nici n-am fi avut nevoie de mai multe întâlniri, e o persoană care știe ce vrea și cum să ceară, așa cum îmi place mie.

A vrut masă de deserturi bune să te lingi pe degete și Eliza i-a pregătit pavlova, ecleruri, tarte cu fructe, mousse de lămâie și de mentă, panacotta, banana cake, brioșe și cake pops, macaroni și acadele.

A vrut colțul cu delicii pentru bărbați și i-am pregătit trabucuri, cognac, bomboane de mentă și alune trase in ciocolata, boabe de cafea și ziare din 1967.

A vrut găletușe cu cea mai bună turtă dulce, iar Dana ne-a pregătit flori, fluturi și sori parfumați cu ghimbir și scorțișoară. 

A vrut photo corner și i-am adus în grădină tablou cu flori și șevalet, rame foto, pernuțe cu fluturi, flori din hârtie suradimensionate, umbrele de soare, cizme cu flori.

 L-am adus și pe Taz, care s-a răsfățat în iarbă câteva ore cât am lucrat noi în grădina frumoasă de la Caro, care ne-a apărat feroce de ospătarii care, săracii, mai aveau treabă și pe afară și care n-a avut liniște până nu am împărțit cu el turta dulce făcută special pentru mine: o petală eu, restul, ca de obicei, el.

Mie mi-a fost tare drag locul acesta, nici n-am simțit că, de fapt, muncesc și, dacă nu ne aștepta mama la masă, mai stăteam să mă mai dau în leagăn vreo două ore.

#dariusteiubim

Duminică dimineață mă întorceam de la Mogoșoaia; stătusem ca pe ghimpi toată noaptea, cu gândul la nunta din ajun, peste care plouase. Eram nedormită și încă strâns conectată la eveniment când am fost nevoită să frânez brusc la intrarea în pasajul de la Băneasa. Accident. Abia se întâmplase, poliția și ambulanța nu sosiseră, dar li se auzeau sirenele în apropiere. Am văzut cu coada ochiului un trup de bărbat întins pe asfalt, cu tricoul alb ridicat, și pe cineva, nu paramedic, făcându-i masaj toracic.
Am văzut apoi o mașină zdrobită de zidul pasajului. Trebuie că a avut ceva viteză, mi-am zis.
Am lăsat în urmă scena și mi-am văzut de drumul meu. Câteva ore mai târziu, a sunat telefonul și-am primit vestea că Darius a murit. Cum să moară Darius? Ce? De ce? Când? Accident. S-a izbit de parapetul pasajului de la Băneasa...
Am uitat să respir în momentul acela. Trupul pe care-l văzusem întins pe asfalt de dimineață era al lui Darius iar eu trecusem la 2 m pe lângă el. Trupul acela avea acum un chip, un nume, era al unui om cu care am râs și am povestit, al omului căruia îi admiram talentul și pe care îl îndrăgeam pentru că era bun, cald și generos. Un om care mi-a răspuns la telefon ori de câte ori am sunat și care m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Un om care nu mi-a cerut nimic în schimb. Unul din cei doi oameni care m-au inspirat când am început să lucrez cu flori.
Darius a murit iar eu n-am apucat să-i spun tot ce scriu acum. A murit și n-am să-i mai aud niciodată vocea zicându-mi, cu accent, Hei, ce faci, zână?

În zile ca aceasta, aș vrea să am credință, să existe îngeri, rai și viață după moarte pentru ca Darius să poată afla cât de iubit, admirat și apreciat este aici, pe pământ. Cât de multă bucurie și culoare a adus în viețile oamenilor cu care a lucrat, cât de mulți sunt cei pe care i-a inspirat și i-a încurajat să-și urmeze visele.
Și-aș mai vrea să poată primi buchetele albe pe care noi, cei care iubim florile, le-am împrăștiat prin parcuri, prin grădini publice, prin stații de autobuz sau prin vagoane de metrou, de dragul lui, copilul răsfățat al floristicii românești.
Somn lin, Darius! Odihnește-ți puțin capul pe cei mai frumoși bujori albi și mai vino pe la noi, muritorii de rând, măcar în vis.

***
#dariusteiubim durează trei zile. Dacă în drumurile tale, găsești un buchet de flori albe, ia-l, du-l acasă și bucură-te de el, e pentru tine, cel care l-ai găsit.

Nuntă Cris și Claudiu