Hera's Eye

Tot așa ca ieri, dar pe bleu :-)

Botez Robert Matei

Botez Raisa Ana

Prietena mea de la Cluuuj, tot Măriucă și ea, e nașă zilele acestea și m-a lăsat să-mi fac de cap cu lucrușoarele finuței ei, Raisa Ana. 

Bad hair day

E 6 și-un sfert dimineața și de 10 minute caut tabletele de ciocolată neagră, pe unde le-oi fi pus, fi-mi-ar obiceiul de a înghesui totul prin borcane și borcănele... Pentru mine e devreme, dar nu și pentru lumea de afară, e zarvă mare acolo: vrăbiile se ceartă, ca de obicei (mare neam de scandalagioaice!), un câine latră singur, nebăgat în seamă de nici un altul. De Taz nici atât, doarme buștean, cu burta în sus și picioarele în aer. Miroase încă a levănțică, aseară am vrut să grăbesc procesul de uscare a unui mănunchi și am avut măreața idee să-l bag în cuptorul cu microunde. Ca fapt divers, ideea ar fi fost genială dacă nu ar fi luat foc codițele.
Sunt nepieptănată, nemachiată, neîmbrăcată, cu papucii încălțați invers, beau cafea cu lapte în care mai scufund câte un biscuit cu unt și îmi trece prin cap că e tare bine și n-aș vrea să fie altfel.
Dimineața sunt antisocială. Am nevoie să fiu doar eu cu mine, să nu mă întrebe nimeni nimic, să nu se miște nici măcar o frunză prin castel. Ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit acum să tropăi prin casă după un copil pe care să-l pregătesc de școală... Sau să fac conversație politicoasă cu cineva care, chiar dacă ar șopti, tot mi s-ar părea că suflă într-o vuvuzelă...
Peste zi, când lucrez, pun telefonul pe silent, nu-l bag în seamă cu orele și mi se ridică tensiunea când văd zecile de apeluri nepreluate, ce vrea lumea asta de la mine?! Deunăzi, când a trebuit să fac un drum de câteva ore singură, mă gândeam dom'le, ce bine că nu am pe nimeni cu mine. Pe scaunul din dreapta erau doar ambalaje de chipsuri și snacksuri, doze goale de Dr. Pepper și alte mizerii alimentare pentru care fac o pasiune ucigătoare atunci când călătoresc. Taz se zbenguia când la mine în brațe, când pe cotieră, când prin portbagaj, dar măcar nu voia la pipi din două în două ore, nu fuma, nu îmi povestea întâmplări care nu mă interesează și nu părea deranjat de felul în care cântam I wanna laaay you down in a bed of roseeeees. Mă mai lingea pe ureche din când în când, din obișnuință, tot așa cum eu îi spuneam pe un ton egal, tot din obișnuință, mare nesimțit mai ești, Taz.
Seara, după o anumită oră, iar sunt antisocială. De regulă, mă adun de pe drumuri când mai sunt două ore până la miezul nopții. Vreau doar să scap de haine, să fac un duș și să mă întind sub cearșafurile reci. Ce m-aș fi făcut dacă ar fi trebuit să tropăi după un copil care nu se dă neam dus la culcare... Sau să fac conversație cu cineva care a ajuns înaintea mea cu câteva ore bune...
***
La naiba, sunt antisocială și mizantropă și lumea nu observă, are impresia că sunt amabilă, prietenoasă, disponibilă. Ce mă fac?

Botez Sarah Alessia

Botez Mihai