miercuri, 3 ianuarie 2018

Fă rai din ce ai



Exact când și ultimul ac de brad și orice urmă de glitter vor fi dispărut din atelier, începe un nou sezon de nunți, botezuri și alte evenimente private sau corporate.

De ani buni stau cuminte pe canapeaua mea și ascult câte mii de lei a costat rochia, cât e comisionul wedding planneriței, câte mii de euro solicită formația, fotograful, hambarul sau grădina în care are loc evenimentul, DJ-ul, firma de catering și taica părintele de la biserică, pentru ca, la final, să aud:
-Florile nu sunt atât de importante, deci nu vrem să dăm mulți bani pe ele.
-Păi dacă sunt atât de puțin importante, de ce vă mai bateți capul cu ele? Puteți pune în mijlocul meselor, în loc de flori, niște sticle de Coca Cola, Fanta și Sprite; sunt colorate, mari… Sau vă puteți face buchetul, lumânările, butonierele, coronițele din flori de plastic, mă rog, mai nou din hârtie. Handmaded! Sau vă poate face niște gașpouri din crizanteme  cu puțină gypsophila orice florăreasă de la colț de stradă. Și dacă sunt atât de puțin importante, de ce se ceartă dimineața pe ele bunicile cu mătușile, soacra mare cu soacra mica și prietenele cu vecinele?
-Aaa, păi nu. Că noi vrem flori naturale și vrem să fie frumoase spectaculoase. Am avea nevoie la intrarea în biserică, pe pernuța de verighete, pentru domnișoarele de onoare, la gâtul lui Cookie, câinele nostru, mmuah, mmuah, ia să vă arăt ce drăguț e… așa, flori pe o arcadă, pe mese, la prezidiu, pe masa de deserturi și la photo corner. Aa, și la toalete. Aaa, și buchet de mireasă ca al lui Kate Middleton și ca al lui Kim Kardashian pentru nașa. Dar să nu ne coste prea mult. Că oricum după câteva zile se ofilesc și le aruncăm…
-Păi, după logica asta, nimic palpabil nu rămâne după nuntă. Muzica o auziți atunci și se duce, fața de masă pe care ați închiriat-o cu 10 euro pleacă la furnizor, fotograful vă dă albumul în septembrie, deși voi ați chiuit și dănțuit în mai, restaurantul de fițe rămâne pe loc, mâncarea, tortul și băutura, pardon my French, ajung la wc chiar din noaptea nunții dacă aveți o digestie bună. Deci florile mele sunt singurele cu care puteți să plecați dimineața acasă. Ba, mai mult, vă mai bucurați de ele câteva zile pentru că eu chiar folosesc flori proaspete…
Pun puncte de suspensie pentru că nu aș ști să spun ce replică urmează. Pentru că acesta a fost doar un dialog imaginar. Pentru că eu nu-mi apăr niciodată obiectul muncii și pasiunea totodată. Zâmbesc, probabil puțin nervoasă, dar rămân politicoasă și mă apuc de treabă. Cam așa am devenit expertă în a face din rahat bici, pardon my French din nou, și cred că asta ar trebui să scriu pe următoarele mele cărți de vizită, sub nume. Cam așa am învățat tot ce știu și doar cu exercițiul ăsta mi-am dezvoltat abilitatea de a găsi soluții rapide și puțin costisitoare.
Doar că am obosit să fac “rai din ce ai” pentru alții, în timp ce eu aștept cam de multișor în purgatoriu, cu senzația, după 16-28 de ore de muncă neîntreruptă, că am ajuns deja în iad.

Nu mai știu dacă jobul meu e viața mea sau viața mea e jobul meu, cert e că nu-mi mai sună bine deloc, așa că, dragă 2018, nu te cunosc, nu mă cunoști, dar dacă tot ne petrecem următoarele 12 luni împreună, trebuie să știi că vor fi ceva schimbări pe aici.

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...