Mi-aduc bine aminte, mă ținea strâns în brațe și-și dorea să fi avut încă o mână ca să poată schimba vitezele fără să mă miște... M-ați consultat, radiografiat și ecografiat și m-ați trimis acasă până a doua zi, când urma să interveniți chirurgical.
Și-mi mai aduc aminte că în noaptea aceea zâna și-a luat pilota și a dormit pe jos, doar ca să mă mângâie continuu căci nu puteam să ies de sub pat. Dar voiam. Voiam să-mi iau elan și să mă arunc direct peste cartea sau laptopul ei și să mă boscorodească pentru că sunt așa un țăran... Însă mă durea atât de tare și tot ce puteam să mișc fără să simt cuțite în tot corpul erau ochii și mustățile.
Mai țin minte că m-am trezit din anestezie într-o cușcă de sârmă rece, cu o baltă de urină sub mine, singur. N-o simțeam pe zână, n-o vedeam nicăieri, n-o auzeam. Nu știu cât a trecut, dar când a apărut, s-a făcut soare brusc și-am dat din codiță cu ultimele puteri, știind că-i place să mă vadă vesel. M-a luat în brațe și-mi spunea vorbele cu care mă alintă mereu,"puiul meu mic", "pisicuță", "iubirea mea", dar șoptit și întrerupt de suspine. Avea fața udă, n-o văzusem niciodată astfel și am lins-o puțin pe obraz, ca să mă dumiresc. Era sărată.
Au urmat câteva nopți nedormite și dimineți cu antibiotice și calmante, timp în care îi spuneați că e totul în regulă.
Și-ntr-o zi, din nou anestezie și operație, întrucât nu-mi fixaserăți corect tija metalică. Ați dat vina pe mine, că-s zvăpăiat, dar, dacă sunt într-adevăr așa, atunci am fost doar în vis, pentru că habar n-aveam să mă descurc în 3 picioare și mai mult zăceam.
Și iar antibiotice și calmante, și iar vizite zilnic. Și asigurări și reasigurări că vindecarea decurge normal.
Nu vă plăceam. Nu-mi plăceau vocea răstită, privirea, atingerea dumneavoastră. Dar sunt doar un bichon, oricât îmi place mie să mă dau rotweiler: zâna mă ia la subraț și mă duce unde vrea.
A venit Crăciunul, a trecut Crăciunul, a venit și Revelionul, a trecut și Revelionul...
Învățasem să pășesc în trei lăbuțe și mă obișnuisem cu durerea permanentă; mă gândeam că așa va fi de acum înainte și îmi vedeam de treburile mele de cățel: mă jucam, dormeam, mâncam, lătram la clienți, verificam orice pungă de cumpărături și făceam exces de privirea aceea abătută ca să capăt porție dublă de mâncare sau atenția tuturor.
În dimineața în care, la trezire, i-am arătat zânei sârma argintie care-mi ieșea 1 cm din picior, am știut că urma să vă vizităm din nou. Anestezie, operație. De data asta, nu m-a lăsat singur nici măcar o secundă: am adormit în brațele ei și m-am trezit tot acolo. Sunt sigur că s-a mirat și ea că operațiile se fac pe o masă cu grătar, fără să folosiți câmp operator, fără să purtați mască, ba mai mult, cu alți câțiva câini învârtindu-se printre picioarele dumneavoastră. Și sunt sigur că și-a spus că știți dumneavoastră mai bine ce faceți.
Dar nu ați știut.
Ați ratat prima operație. Ați ratat-o și pe a doua. Și, în loc să vă sfătuiți cu un coleg specialist, să studiați cazul cu mai multă atenție sau să vă declinați competența, ați tăcut mâlc. Din orgoliu, din lăcomie, din blazare, din prostie. Doar unul din aceste motive a fost suficient. Oasele n-au fost nicicând în poziție pentru vindecare iar infecția prelungită a compromis articulația. Radiografiile nu mint. Păcat că Zâna n-a știut interpreta ce se vedea acolo, alb pe negru. În schimb, a știut profesorul Bercaru, care și-a pus mâinile în cap când a văzut în ce stare m-ați adus. Și care a încercat tot posibilul să mă ajute. Și care a trecut, împreună cu zâna, de la agonie la extaz și invers, cu fiecare săptămână în care am sperat că voi putea din nou să ajung pe pervaz din doar două sărituri.
Acum dorm din nou sub pat; sunt patru zile de când mi-a fost amputată lăbuța. Mă doare tare și sunt speriat, jumătate din trunchi mi-e dezgolit, pe cealaltă jumătate blănița e roz de la dezinfectant, încurcată și năclăită. Nu scâncesc, nu gem.
Sunt supărat pe zână, dar știu că nu pe ea ar trebui să fiu.
A avut încredere în dumneavoastră. Iar eu în ea.
ooooooooooof Doamne bietul Taz:((((( eu mereu astept poze noi cu el cu sufletul la gura. micul de el:( Multa sanatate si putere!
RăspundețiȘtergereMaria, ce tragedie, imi pare ingrozitor de rau, Doamne in ce fel de lume traim?!? Sa fiti puternici! Bietul catelus, ce tragedie, nu ma pot opri din plins. Eu am avut un doberman (a murit saracul de batrinete,sunt multi ani de atunci, nici acum nu l-am uitat, am poze cu el peste tot, in fine, alta poveste) si odata cind am fost cu el la padure a sarit disperatul in apa (era capiat vara sa faca baie) si si-a sectionat tendoanele de la labuta din fata dreapta. Tare rau am tras cu el, vai de capul nostru! Ca desi medicul lui a fost foarte ok si i-a salvat viata (de 2 ori) catelul si-a rupt operatia de 2 ori (desi avea bandaj, soseta peste alta soseta legata peste spate pe deasupra). A fost groaznic, l-am pazit ca pe un membru de familia si tot asta era riscul sa-i amputeze labuta. S-a refacut pina la urma dar vai cu ce chin....sa nu te lasi, Taz o sa fie bine, ca si oamenii si animalele se adapteaza pina la urma oricarei nenorociri. Trebuie iubit, sprijinit, inteles. Nu stiu ce sa-ti scriu, nu stiu nici de ce naiba ti-am scris atit, nu cred ca va pot alina in vreun fel dar asta a fost intentia! Va imbratisez strins pe amandoi, mai strins si mai cu grija pe Taz! Care e totusi foarte norocos ca are asa o prietena ca tine care nu s-a dat batuta. Macar e inca linga tine. Si-o sa fiti bine!
RăspundețiȘtergereOfff, Doamne prin ce treceti... va imbratisez strans pe amandoi!
RăspundețiȘtergereoameni care trec prin facultate ca gasca pe apa....isi bat joc atat de noi cat si de animale.....nu pot sa inteleg la ce s-a facut medic veterinar daca nu e in stare sa aiba grija de un biet animal si sa-l faca bine....
RăspundețiȘtergereN-as zice ca e un medic complet nepregatit, stiu ca a salvat vietile multor animalute cu sau fara stapan. Ce-i reprosez este ca a vrut sa-si depaseasca limitele si ca a dat gres. O va mai face, n-am dubii.
ȘtergereEu sunt medic( nu veterinar) si am de multe ori cazuri care ma depasesc. Pentru asta am colegi ori mai experimentati ori specializati pe ceva anume ce eu pur si simplu nu stiu si mereu trimit mai departe sau macar cer o parere. E clar ca nu le poti stii pe toate. Ceea ce a facut dl dr nu are scuza. Exista in Bucuresti sute de medici veterinari si sunt convinsa ca stia chiar el oameni specializati in ortopedie canina asa cum zana a precizat. Dar na..din rautate/ambitie idioata a dr si-a pierdut mititelul o labuta:( Pentru asta nu exista nici o scuza.
RăspundețiȘtergereEgo-ul unora este mai presus de orice, iar printre medici, umani sau veterinari deopotriva, orgoliile sunt imense. Mereu ma intreb daca are vreo remuscare si daca banii (foarte multi) pe care i-am platit i-au adus vreo satisfactie.
ȘtergereAnca, se va adapta si va uita toate lunile acestea de chin. Deja a revenit la vechile lui obiceiuri care-l fac simpatic foc: cerseste guma pe care o mestec, sta cocotat pe cotiera in masina si scruteaza zarea ca un marinar, scoate sunete ca de foca atunci cand doreste ceva, se asaza intre mine si laptop si nu ma lasa sa tastez. Va uita si va ierta, asa sunt ei construiti. M-am simtit foarte vinovata, nu trebuia decat sa-l tind in lesa. Am vrut sa-i ofer libertate si sa-l las sa zburde fericit...
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu drag si ma bucur ca mai treci pe aici pe la castel, poate reusesti sa ne faci o vizita la atelier.:-)
Klara, multumim frumos. Inca nu-mi vine sa cred ca ai venit la noi si nu te-ai identificat!!! Trebuie sa ne vedem din nou:-)
RăspundețiȘtergereDoamne ce tragedie! Chiar nu imi vine sa cred ca l-a tratat asa, eu il cunosc si stiu ca e un medic foarte bun, corect, iti spune exact cum stau lucrurile. Cred ca este exagerata expresia "din lacomie", ptr. ca nu statea financiar in tratarea catelului. Este pacat ce i s-a intamplat, sunt convinsa ca si-a dat silinta, motanul meu a fost tratat la dansul si a fost bine tratat. Personal sunt multumita si cum lucreaza si nici nu te jupoaie de bani.
RăspundețiȘtergere@Anonim Cristi Dana a încasat 2200 ron timp de 4 luni cât l-a avut pe Taz în grijă. Cățelul meu are acum 3 lăbuțe. O simplă radiografie imediat după operație ar fi făcut ca situația să fie alta acum. Cam așa stau lucrurile, povestea e încheiată.
RăspundețiȘtergereInsanatosire grabnica Taz.
RăspundețiȘtergereMulțumiri, Ionuț! Am depășit momentul, Taz e în formă maximă. :-) Mulțumim și pentru vizită și ți-o întoarcem în curând pentru că avem ceva cumpărături de făcut. :-)
RăspundețiȘtergere