Ziua 317. AMR 48.

Gicu este un tip pe care l-am cunoscut pe Facebook. Poate e mult spus l-am cunoscut când singura interacțiune pe care o avem e câte un comentariu, de obicei la mișto, pe care îl postăm pe wall-ul fiecăruia din când în când.
Gicu e responsabil cu buna dispoziție, are mereu un banc bun de spus. Dar nu asta mă face să-l țin în lista de prieteni în care fac curat săptămânal, ci fotografiile pe care le postează. Niciun alt cap de familie din lista mea de prieteni nu e mai mândru de soția și de fiica lui, așa cum e Gicu. E drept că are o soție oacheșă și cu talie de viespe. E drept și că are o fiică adolescentă frumoasă și talentată (ea e autoarea desenelor/picturilor de mai sus pe care le-am descărcat fără a-i cere permisiunea, faptă care sper să nu fie atât de gravă încât să mi se taie capul)
Într-o lume a minciunilor frumoase așa cum e Facebook, în care bărbații omit să-și precizeze statusul și au grijă să nu posteze decât fotografii care să exprime bună, ești deosebită, hai la o cafea, Gicu e eroul meu: evidența cu care se umflă în pene cu familia lui frumoasă mă înduioșează și îmi vine să-l pup. Cu respect, normal.

Ziua 316. AMR 49.

Nu, nu, zâna nu doarme și visează. Ea face planuri. :-)

Ziua 315. AMR 50.

Florența și Costi au fost printre primii mei clienți acum mulți ani; ne-am împrietenit imediat, i-am ajutat să aibă o nuntă așa cum și-au dorit-o și am reușit să ținem legătura în tot timpul care a trecut de atunci.
Eu nu i-am văzut niciodată altfel decât zâmbindu-și frumos și alintându-se unul pe celălalt, erau și sunt încă unul din acele cupluri care te reasigură că noțiunea de the one e reală și că merită să o iei în calcul.
Simt că ei doi vor rezista împreună în lumea asta în care pare că toate iubirile mor.
Simt că Micul Prinț Thomas pe care tocmai l-am botezat e norocosul câștigător pe viață al unei familii cum ar trebui să aibă toți copiii: întreagă și caldă.
Botezul princiar s-a întâmplat, normal, la Palatul Ghika unde zâna a dat din baghetă pe ici, pe colo, foarte subtil că, deh, ce-i mai poți face unui palat care strălucește deja?





Asistentul Taz a fost și el la datorie, a vizitat toate camerele, a ronțăit vreo două orhidee, s-a ascuns pe sub mese până când a obosit și s-a culcușit pe catifeaua groasă a unui scaun Ludovic al XIV-lea. Sau al XV-lea, nu sunt sigură. :-) Oricum, n-a părut prea impresionat pentru că s-a dat jos în câteva minute și s-a așezat în cutia cu panglici, sârme și sfori.

Vom reveni cu poze de la petrecerea și desfrâul de la palat. :-)

Cristina și Mihăiță

Ziua 314. AMR 51

Am văzut grozăvia asta pe Facebook azi și m-am întristat. Nu pentru că vreo fâță de la marketingu' lu' Carrefour nu știe că genitivul se formează cu pluralul de la nominativ și încă un i, ci pentru că mi-am adus aminte cum una din cunoștințele mele nu-și explică cum de am eu pretenția că sunt mare scriitoare de blog, dar nici măcar nu știu să scriu corect nicio/niciun.
Draga mea cunoștință, eu m-am gândit să scriu aici ce pretenții am pentru că simt că nu vom mai avea ocazia să conversăm și să ți le spun personal.
Bineînțeles că mi-ar fi mai ușor să-ți dau linkuri ca să te informezi singură, dar sunt sigură că nu le vei accesa. Că ți-au fost la îndemână și înainte de asta și totuși nu știi că Gramatica Academiei a revenit la grafia de dinainte de 1953 în cazul tuturor formelor pronumelui negativ compus și ale adjectivului pronominal corespunzător. Deci dacă vrei să treci examenul de clasa a IV a, vei scrie niciunul, niciuna, respectiv niciun, nicio.
Bagă de seamă că trebuie să faci distincția între niciun adjectiv pronominal (N-are niciun gând de măritiș) și nici un adverb +articol (Nu e un prost și nici un om needucat) sau nici un conjuncție +numeral (Nu am nici un automobil, nici zece).
Ți-aș mai explica, însă simt că deja te-ai pus cu burta pe noul DOOM, ai grijă la colțuri, sunt foarte ascuțite.
Cu drag,
Zâna

PS Albaștri din emailul tău e cu un singur i. Albaștrii scrii doar când își schimbă valoarea gramaticală. Adică atunci când adjectivul devine substantiv. Ca în Albaștrii au jucat mai bine azi.
PPS Orice email începe cu Bună ziua, și se termină cu o semnătură. Altfel s-ar putea să n-am habar cu cine corespondez. Adresa kiki_kikishor@...com nu mă ajută prea mult...
PPS Există niște semne de punctuație de bază- punctul, virgula, semnul exclamării și semnul întrebării. Folosește-le cu încredere, asta te face să pari că ai trecut prin clasele primare.
PPPS Îmi amintești de tipul unde merg de câțiva ani să fac transfer termic de autocolant pe niște pânză: primele 3-4 dăți mă corecta spunându-mi superior că fii din Totdeauna fii cu mine se scrie cu un i.
Adică nu era suficient că era făcut grămadă, mai simțea nevoia să se bată și cu pumnul în piept.

Ziua 313. AMR 52.

De fapt, mie-mi place să gătesc.
Am descoperit că mi-e drag să folosesc aromele pe care le cumpăr cu sfințenie și le pun în borcănele frumoase, să învârtesc în oalele noi cu lingurile de lemn pe care am pus nasturi de sidef, să toc busuioc proaspăt din jardinieră pe fundul de lemn pe care l-am pictat cu maci săptămâna trecută... Bucătăria de zână e visul oricărei gospodine: aparatură sofisticată, ustensile ingenioase, spațiu. Bașca un paznic feroce care păzește cuptorul din momentul în care ai pus la copt și până sună clopoțelul (și dacă nu-l auzi, ceea ce e puțin probabil, mai latră și el ca apucat de streche, astfel că nu-ți mai rămâne nimic de făcut decât să părăsești canapeaua în care te-ai scufundat și să alergi spre cuptorul în care e capabil să se arunce cu totul dacă nu ești atent)
Îmi place să gătesc, gata, am decis. Dar îmi place să gătesc în anumite condiții:
-să nu se învârtească nimeni pe lângă mine sau printre picioarele mele
-să nu-mi fie deja foame când mă apuc să trebăluiesc
-să nu fie vorba de feluri de mâncare cu carne
-să nu dureze mai mult de o oră, hai, o oră jumate
-să nu fie mai des de 2 ori pe săptămână
-să mi se aprecieze priceperea și efortul în multe cuvinte și cu audiență, dacă e posibil.
Concluzii după trei săptămâni în care am gătit cât în ultimii trei ani:
-niciun bărbat sănătos la cap nu se satură cu ce prepară zâna. În afară de Baby.
-niciun bărbat sănătos la cap nu poate să spună despre bocconcini cu busuioc și roșii cherry că e mâncarea lui favorită. În afară de Baby.
-niciun bărbat sănătos la cap nu stă frumos cu zâna la masă, mestecând frunze de rucola și făcând conversație, în loc să-și ducă farfuria în fața televizorului sau a calculatorului. În afară de Baby.
...
Aceasta nu este o postare despre Baby, ci despre cât de mult îmi place mie să gătesc.

Ziua 312. AMR 53.

Stă să plouă e momentul ăla suspendat în care urmează să se întâmple ceva. Bun sau rău, nu mai are nici o importanţă...e starea de dinainte de... Asta e stă să plouă!
Nimic nu spune mai mult sau mai bine despre Stă să plouă, piesa de teatru pe care am văzut-o la Godot, decât un citat din ea.

Ziua 311. AMR 54.

M-am trezit că fac parte dintr-un grup de bloggerițe pe Facebook. Andrada a crezut de cuviință că merit să fiu acolo, pe grup, și inițial m-a amuzat, eu bloggeriță??? Apoi mi-am zis hai să văd ce mai e și cu asta.
Pe grup sunt vreo 23o de fete care cred că au ceva de spus și au pus de-un blog la un moment dat. Nu intenționez să le iau la puricat, sunt blogurile lor, treaba lor, nu mă apasă nici designul, nici ortografia, nici ideile. M-am mai exprimat în acest sens: să comentez despre/pe un blog la modul negativ sau jignitor e ca și cum aș intra într-o casă și mă apuc să critic zugrăveala de pe pereți sau culorile covoarelor. În general, dacă n-am nimic drăguț de zis și nu mi s-a cerut feed back în mod explicit, tac.
Ce mă miră e abundența de specialiste de 20-25 de ani care te învață cum și când e bine să te exprimi în online. Social Media, SEO, PR, Wordpress, RT, Comunicare online, Campanii, Mobile Marketing... Traduse în limba zânească ar fi lingușeală, cerșeală, promovare nerușinată, cotcodăceală inutilă, intoxicare.
De ce e absolut necesar, dom'le, să ajungă toți mari bloggeri/bloggerițe? Pe marile bloguri se scrie despre același lucru, în același timp, cu aceleași cuvinte care transmit același mesaj.
Marii bloggeri fac doar reclamă sau campanii care nu-i reprezintă și consideră că orice vânt pe care-l trag e un lucru demn de publicat pe blog, pe Facebook sau Twitter.
Marii bloggeri au acea atitudine de Eu pot să te fac pe tine prost dacă nu ești de acord cu mine, dar tu nu poți să mă faci pe mine prost pentru că eu sunt mare blogger și pot să te banez.
Singurii pe care îi mai citesc sunt Cabral și Simona Tache.
Sper să nu devină toate colegele mele de grup bloggerițe mari și să mai rămână și câteva din astea mici care să continue să scrie din plăcere, pentru ele și alte câteva perechi de ochi care privesc viața prin aceeași fereastră...

Ziua 310. AMR 55.

Pe Antonel l-am botezat în primăvară. Nu eu, nașii lui, Marina și Bogdan, evident.
Acum a împlinit un an, motiv să sărbătorim și să decorăm din nou pentru că Antonel a dat petrecere de freză nouă. :-)
Multă lume mă întreabă ce pregătiri speciale se fac pentru a marca acest moment din viața unui copil. Nu mă bag în discuții despre obiceiuri și tradiții, sunt destule informații pe net și nu țin neapărat să-mi spun părerea despre oala cu apă pe care stă copilul, scuipatul peste umărul drept, înălțimea exactă la care să ții cotul față de capul copilului...
Marina a vrut să-i ofere finului ei câteva daruri personalizate care să fie și utile, și decorative așa că i-am pregătit:
Ceas placat cu argint cu loc pentru 12 fotografii, câte una pentru fiecare lună din primul lui an.




Ramă foto lucrată manual.






Pușculiță din antimoniu în care să strângă banii pentru facultate.






Cutie căptușită cu catifea pentru păstrarea moțului.


Tavă decorativă din antimoniu de pe care va alege 3 obiecte care-i vor defini viața, potrivit credinței populare.

Ziua 309 AMR 56

Rareori mi se întâmplă să mă simt ca la mine acasă când intru pe bloguri noi. La Kellie Collis m-aș muta într-o clipită chiar dacă e la celălalt capăt al lumii.
Îmi trebuie un senzor nou la baghetă, când mai uit că sunt zână, să mă tragă de mânecă și să mă aducă la Ada & Darcy, printre lucruri frumoase si interioare fabuloase.