Ziua 176. AMR 189.

Într-o zi îmi voi picta zidul acesta în castel. Încă nu l-am ridicat... de zid vorbesc. M-am luat cu altele. Și începusem bine, zău așa!
Sunt cele zece porunci, cine n-are de gând să le respecte n-are ce căuta prin preajma mea.

Ziua 175. Amr 190.

De la o vreme mă îndeletnicesc cu așteptarea primăverii, am făcut o obsesie din asta: cum fac ochi dimineața, scot un picior din plapumă și trag draperiile să văd dacă e soare. Dacă e, mă ridic imediat și încep să ciripesc prin casă. Dacă nu, mai zac o oră. Mă mișc încet ca să nu mă simtă Taz că atâta îmi trebuie: se urcă peste mine, mă pupă și mă îmbrățișează de zici că ne-am văzut ultima oară acum trei săptămâni!
Aș putea scrie despre Taz în fiecare zi, aș putea chiar să-i fac blog! Sau pagină de facebook. Și-așa mă bate sor'mea mereu la cap să-i mai arăt poze cu nepotu'...
E asistentul meu personal și în curând va trebui să-i fac carte de muncă, nu cred că va mai accepta să lucreze la negru. Muncește mult săracu': pe la 10 00 ajunge la birou, își bea lăpticul, verifică dacă mai avem bomboane de ciocolată în coșuleț, își caută jucăriile prin faldurile fețelor de masă, se urcă pe scaunul de vizitator, începe să scâncească, " Hai, Taz, hai la mama!", țuști peste birou, nu pe sub birou, la mine în brațe, mă pupă și mă gâdilă cu mustățile, ne luptăm un pic pentru că mie nici nu-mi place:-), se împinge să-și facă loc până ajung să stau pe-o margine de scaun, se răstoarnă cu burta-n sus ca peștele și și se pune pe tras la aghioase. Asta până aude soneria că atunci e prăpăd! Nu m-am prins încă după ce criterii alege să latre, pe unii îi ceartă fără încetare, altora le mănâncă din palmă. Mulți dintre clienți mă întreabă dacă nu-l oferim și pe el la pachet cu decorațiunile pentru nuntă...mă mai gândesc, poate îl învăț să ducă pernuța pentru verighete sau coșulețul cu petale...
Azi am ajuns la birou după prânz și si-a urmat programul obișnuit: lăptic, cioco, joacă, dormit. Pe la 18 15, ca de obicei, a început să mă privească insistent și să scârțâie, îi era foame și voia acasă. Am încercat să-l mai păcălesc, tot ca de obicei, cu jucărele, cu o bombonică... mai avem treabă, dragul meu, mai avem o întâlnire. Nimic! Ham-ham, ham-ham, agitație maximă pe sub scaunul meu și niște schelălăieli de numa-numa. Păi bine, stimate asistent, frumos îți șade să rupi ușa după doar 5 ore de muncă? Tu crezi că ești angajat la stat?

Ziua 174. AMR 191

Povești cu zâne.

Un cuplu căsătorit prin anii 60 aniversează 40 de ani de la căsătorie într-un mic restaurant liniștit și romantic. Deodată, la masa lor apare zâna și le zice:
-Pentru că sunteți un cuplu exemplar și pentru că vă iubiți așa de frumos, vă îndeplinesc fiecăruia câte o dorința!
Soția spune:
-Vreau să călătoresc cu soțul meu drag în jurul lumii!
Zâna flutură din bagheta ei magică (pe atunci funcționa, nu ca acum) și apar 2 bilete de călătorie în mâinile ei.
Soțul, gândindu-se un moment, spune:
-Ei bine, asta e o oportunitate care nu-mi va veni de 2 ori. Îmi pare rău, iubirea mea, dar dorința mea este de a avea o soție cu 30 de ani mai tânără decât mine!
Cum își asumase responsabilitatea de a îndeplini orice dorință, zâna a fluturat din nou din bagheta magică și minune: soțul a devenit de 92 de ani!

Morala: Bărbații ar trebui să nu uite că zânele sunt totuși de sex feminin!

Ziua 173. AMR 192.

Și ce-am zis eu zilele trecute? "Nu te mai duce, zână, nicăieri cu așteptări gigantice!" Păi și ce? Ascult eu vreodată de mine?!?
Ce de răspunsuri speram să aflu în seara aceasta în Godot, la avanpremiera "Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus"! Ce mă mai bucuram că mâine va fi totul limpede! De unde!?! M-am dus vițel și m-am întors vițică (știu că nu e așa vorba de duh, dar mi-e milă de mine să mă jignesc mai mult de-atât), am rămas cu aceeași părere despre lume: habar nu am ce se întâmplă cu ea.
Reprezentația nu mi-a plăcut, m-am plictisit. Atmosfera nici atât, mă enervează localurile care, pe măsură ce devin cunoscute și apreciate, eliberează pedala responsabilă cu calitatea: au început cu o întârziere de 35 de minute, au înghesuit atât de multe scaune și mese încât abia mai rămăsese loc de trecere printre ele, au băgat în repertoriu rugăminți jenante " Văd că mai aveți un loc la masă, vă supărați dacă mai așezăm pe cineva?" Nuu, cum să mă supăr că îmi băgați în coaste o străină care trage cu urechea la ce discut eu cu prietenele mele? Și de ce m-aș supăra că străina a venit la teatru ca la picnic scoțând din tolbă, pe rând, un sandviș cu salam, petul de apă plată, o banană și o ciocolată cu rom? De ce m-aș supăra că, după ce că au început cu întârziere, mai găsesc oportună o pauză la un spectacol de două ore în care 10 (zece) actori interpretează pe rând niște roluri printre care nu se numără Sisif, Hercule sau John McClane?
Mă rog, poate am devenit eu prea pretențioasă. Dar pot să fac asta pe banii mei, nu?
Ok, care e partea bună și interesantă în toată povestea asta? Că în loc să-mi petrec seara acasă și să mă uit la tv, am ales să ies în lume. Trei ore de vorbit și de râs înseamnă trei ore mai puțin de plâns, draga mea Ralu. That was not mean! :-)

ZIUA 172. AMR 193.

Am câștigat un concurs pe Facebook și m-am ales cu două pachete de cafea bunăăăă. Filmul extragerii e aici, ca să nu comenteze careva că mi-am folosit bagheta de zână... nici măcar nu merge, e tot tristă și impotentă.
Merci, Papa Jacques, je t'aime beaucoup! Fără nicio legătură cu slăbiciunea mea pentru francezi...
Eu și cafeaua avem o relație specială care nu durează de multă vreme, să tot fie vreo 10 ani de când am început să beau. Neapărat cu spumă de lapte. Fără zahăr, fără frișcă. De preferat în cafenele cochete, obligatoriu în compania unor persoane dragi. Nu o asociez cu energia, nu beau ca să mă trezesc din somn sau mahmureală, nu-mi produce insomnii dacă o beau la opt seara. Cu cana plină în față și cu mirosul puternic în nări, mă relaxez și torc ca o pisică, îmi vin în minte cele mai interesante întâmplări și găsesc cele mai nimerite cuvinte pentru a le povesti.
Eram la o cafea când am anunțat că vreau să divorțez. Nici acum nu știu cum am scăpat atunci cu fața și cămașa curate având în vedere urâțenia întregului proces ulterior de separare și împărțire a averilor colosale pe care le dețineam: o mașină de spălat rufe, un robot de bucătărie, fier de călcat și alte asemenea bunuri bătute în safire și rubine sau poleite cu aur și argint. I-am lăsat lui totul, am aruncat verigheta în vasul de toaletă, am închis ușa și-am plecat. Peste câțiva ani m-a invitat la o cafea să-mi spună că m-a iertat, că a înțeles că el e cel care a greșit și că ușa casei din sufletul lui va fi mereu deschisă pentru mine, în cazul în care ceilalți îmi vor închide ușa sufletului lor. Am reușit să rămân serioasă și să nu mă tăvălesc de râs: toată suflarea omenească de mi-ar închide ușa-n nas și tot nu m-aș întoarce în bordeiul lui lipsit de culoare și de viață, în care doar se doarme.
E doar cineva cu care am băut la un moment dat o cafea. Așa cum am băut și cu alții. La fel de puțin importanți.

ZIUA 171. AMR 194.

Azi parc, film și party, ce de activități pe capul meu de zână, nici nu știu unde a mai încăput diadema!
Taz s-a dat în spectacol prin parc, a alergat după veverițe și porumbei, a stresat peștii și broaștele din iazul grădinii japoneze, s-a dat la toate cățelușele pufoase cu care ne-am intersectat și și-a arătat curajul în fața tuturor câinilor cu gabarit depășit.



După două ore era epuizat, nu mai avea putere nici să urce treptele până acasă. A rămas lățit pe canapea iar eu am zbughit-o la film că deh, nu mă zbenguisem ca el prin tot parcul și nu eram deloc obosită. Cred că ar trebui să procedez mai des așa: plec la drum cu așteptări miiiici ca să fiu surprinsă plăcut când ajung la destinație: filmul, Just go with it, un remake după Floarea de Cactus, a fost drăguț și chiar am râs sănătos. Și să fie ea a naibii Jennifer Aniston asta că tot strâmb din nas când aud de ea, dar de fiecare dată îmi dau seama că mi-a plăcut. Cred că e plăcerea mea vinovată, dar mai e mult până să recunosc deschis asta...
Eheeei și ce petrecere a urmat! Svetlana a împlinit și ea...o vârstă. Pe care toți o vom împlini sau am împlinit-o deja, așa că nu e importantă. Acu', eu fizic am fost acolo, dar cu mintea nu prea deci multe amănunte nu vă pot da. Rețin doar că mâncarea era cu mult usturoi (ai zice că sunt strigoi, atât de mult detest duhoarea asta...). Mai zic că puțini oameni știu să danseze și revin cu observația pe care am mai făcut-o: cu cât e mai slab un dansator, cu atât se dă în spectacol mai tare.
Hai să-mi trăiești, Svetlana! Amor, glorie și bani!

ZIUA 170. AMR 195

Azi a fost zi de curățenie pe facebook: am șters din listă oameni pe care îi cunosc, dar care trăiesc doar pentru ferma și animalele lor, oameni pe care nu-i cunoșteam când am dat Accept friend request, dar care n-au nimic interesant de spus încât să-mi doresc să-i cunosc și oameni pe care am crezut că-i cunosc, dar au rămas până-n ziua de azi tot niște necunoscute pentru mine.
Le-am mai dat o șansă prietenilor vechi, foștilor colegi de școală generală, de liceu și de facultate cu care nu interacționez aproape niciodată, reevaluăm situația la curățenia viitoare.
Și să nu vă gândiți cumva că e posibil ca ei să nu interacționeze cu mine, pentru că lucrurile stau cam așa:
Eu, zâna: Bună, draga mea! Felicitări pentru marele eveniment! :-)
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu: Hei, ce surpriza! Buna Maria! Multumesc. A fost totul cam pe fuga, ne mutam din Bucuresti si vroiam sa rezolvam micul inconvenient pana atunci. :-)
Eu, zâna: M. e neschimbat, m-am bucurat să văd că încă mai sunteți împreună.
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu: Mda, e... stii cum e, am stat si despartiti perioade mai lungi sau mai scurte, am mai avut si alte relatii ca tot omu... Pana la urma am ajuns la concluzia ca tot mai bine ne e împreuna, ca nu ne suporta nimeni altcineva in afara de noi si... uite-ne casatoriti si in drum spre zari mai bune. Tu ce faci? De fapt nici nu e nevoie sa-mi spui, iti citesc blogul...:-P
Eu, zâna care a căzut de pe scaun: Păi și de ce nu ai zis nimic până acum? :-) De când citești?
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu care nu știe că e pe cale să primească o baghetă în cap: Aaa de prin toamna, sunt la curent cu tot.:-) Dimineata, cum deschid calculatorul nu citesc mailurile ci blogul de zana buna rau :-). M-am trezit odata razand singura si m-a intrebat sefa mea ce am...a trebuit sa-i arat si acum ma intreaba ce boroboate a mai facut zana :-)))
Eu, zâna cu tensiune crescândă: Dar știi că ce scriu eu acolo nu e în întregime viața mea. Poți să mă întrebi din când în când ce mai fac pentru că am ce să-ți povestesc, nu riști să-ți repet ce am scris deja.
Ea, muritoarea care dă din groapă în groapă: Sigur ca pot sa te intreb dar stiu deja: iti merge bine, esti sanatoasa, ai tai sunt si ei bine. Chiar, cumnatul tau cum se mai simte? Am vazut ca are si el pe facebook, am vazut in lista ta de prieteni.

Dialogul acesta sublim a continuat astfel încă vreo 20 de minute și mi-a stricat vreo jumătate de zi căci am tot stat să mă gândesc cât de sucită e gândirea acestei femei care citește zilnic ce scriu, dar nu găsește nici măcar o dată un motiv să-mi comunice cumva că e de acord sau nu e de acord cu mine, că îi pare rău de Lisa sau că primăvara asta e ca nicio alta și pentru ea... Sau pur și simplu să mă salute.
Mai sunt ca ea. La fel cum sunt și oameni care nu mă cunosc, citesc câte ceva și cred că sunt în măsură să facă terapie cu mine. Sau oameni care mă cunosc și care se cred îndreptățiți să mă tragă de mânecă și să mă întrebe: "Chestia asta pe care ai scris-o azi e despre mine?" (Da, e despre tine atâta timp cât te-ai regăsit acolo. Și e doar opinia mea, nu înseamnă că am dreptate. Dacă te deranjează, fă în așa fel încât să mi-o schimb. Dacă nu, ia-ți jucăriile și mută-te cu păturica pe pajiștea altui castel.)
Azi a fost despre oameni, nimic interesant. Despre Oameni, poate am ocazia să scriu mâine...

"Maria se duce la popă să se spovedească:
-Părinte, am venit să mă ajuți să mă eliberez, am păcătuit rău, am...
-Nu-i nevoie, Mărie, ți-am citit blogul..."

Ziua 169. AMR 196

Ce se întâmplă când o zână și-o prințesă decid că nu comunică suficient pe bloguri sau pe facebook? Pun de-o întâlnire la un ceai, la Green Tea, pe lângă Hala Traian, o ceainărie cosy, exact pe măsura pretențiilor lor de domnișoare (mă rog...) fine.
Eu am ajuns prima (aș fi venit și cu oră mai devreme numai să nu mai stau la birou și să muncesc!) și când a apărut, (nici nu mai știu, atingeai pământul când pășeai, prințesă?) parcă ne știam dintotdeauna: am sărit nonșalant peste strângerea mâinilor și prezentări și am trecut direct la pupici. După ce ne-am așezat poponețele pe multe perne, că deh, suntem personaje de poveste, nu muritoare de rând, am ales ceaiuri cât mai puțin aromate ca să nu riscăm să se revolte prințesuca ce va să vină în toamnă și ne-am pus pe vorbit. Eu am simțit-o ca pe una din prietenele cu care, la grădiniță, înghesuiam mâncarea sub covor când nu ne plăcea: amuzantă, caldă, complice. Și da, Ina, e frumoasă, are niște ochi maaari și veeerzi cu care efectiv zâmbește. Și e mică, mititică încât îți vine să o iei în brațe și să o legeni până adoarme...
Nici nu vreau să-mi aduc aminte cât de tare mă plictiseam în viața de dinaintea erei Facebook-ul și blogurilor, le voi aprinde câte o lumânare lui Zuckerberg și lui Justin Hall!
Acum mă duc să-mi iau mătura...ăăăă, asta, covorul fermecat și zbor la o cafea. Dar despre asta în episodul următor. :-P

First curl. First tooth.

Ziua 168. AMR 197.

15 lucruri pe care le-aș face azi dacă aș fi zână adevărată:

1. Mi-aș rezerva bilete de avion și camere în hotelurile din toată lumea.
3. Aș face să dispară tutunul și drogurile. Alcoolul nu. Că-mi mai plac și mie câte un Cosmopolitan, un Mojito sau un vin bun...
4. Le-aș îndesa puștile și mitralierele pe gât tuturor celor care cred că războiul are vreo justificare
5. Aș reseta concepțiile lumii despre ea însăși: femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații, niciun dumnezeu nu e mai breaz decât altul, mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm etc.
6. Aș scoate în afara legii burta de bere și ceafa groasă.
7. Aș direcționa toți banii care se învârtesc în lumea fotbalului către cercetarea medicală. În capul listei, leacul împotriva cancerului. Al doilea, serul pentru resetarea memoriei umane.
8. Aș obliga femeile să poarte măcar o dată pe săptămână rochie și pe bărbați să semene cu Jude Law. :-)
9. Aș șterge din calendar lunile octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie.
10. I-aș preface în viermi pe toți mincinoșii de pe lumea asta. Nu în broaște râioase că poate se trezește vreo proastă de prințesă (voi nu, Ralu și urbana mea dragă:-) că vrea să le pupe și să le transforme în prinți...
11. Le-aș înnoda mâinile la spate celor care-și lovesc copiii.
12. I-aș readuce la viață pe Freddy Mercury, Lady Di, Coco Chanel și Audrey Hepburn. Și pe Lisuca...
13. I-aș trage o mamă de bătaie Pandorei că și-a băgat nasul în cutia pe care nu ar fi trebuit să o deschidă niciodată.
14. Aș impozita prostia. Cu banii strânși aș salva copiii din Africa, urșii panda, ghețarii, balenele, pădurile tropicale, clădirile de patrimoniu. Și tot ar mai rămâne.
15. Aș schimba calapodul încălțărilor de la Zara că mă strâng de mor.

Nu sunt zână adevărată așa că azi nu am făcut decât să trăiesc și să mă bucur de soare, de Taz cu giumbușlucurile lui, de orhideea din ghiveci care a înflorit peste noapte și chiar și de zgomotul aspiratorului pe care îl aud de sub geam: un puști curăță interiorul unei mașini cu un aspirator cochet, roz. :-)

Decorațiuni nuntă.

Acestea sunt pernuțele pe care se odihnesc cele mai mici cătușe din lume, verighetele. :-) Deși sunt vedete doar 30 de secunde în timpul ceremonialului religios, nu știu cum se face, dar sunt foarte importante. Cele de mai jos sunt solicitate cel mai des. Nu mă întrebați ce utilitate au după marele eveniment pentru că v-ați putea trezi cu sugestii trăznite: pernuță pentru mâță/mâț sau suport pentru ace.

Ziua 167. AMR 198

Dragă primăvară, te anunț că dacă te gândești că poți să vii și să pleci așa, când vrei tu, ei bine, te înșeli. Te-am luat și cu binele, și cu răul, te-am beștelit în mintea mea sau public, m-am prefăcut că nu văd cât ești de capricioasă, am strâns din dinți și din pumni și am zâmbit deși nu voiam. Nu poți să vii cu promisiuni și cu vorbe mari, dar fapte ioc. Și să mai și pretinzi că EU sunt de vină pentru că ești tu năzuroasă. Și să mă acuzi că nu am suficientă răbdare. Păi câtă să am? M-ai făcut să cred că grădina castelului meu e prima în care ajungi și în care vrei să rămâi pentru că e perfectă: îngrijită, colorată, cu alei drepte și fără bolovani de care să te împiedici la tot pasul. Habar nu aveam că sunt atât de talentată în ale grădinăritului și nu-mi venea să cred ce norocoasă sunt că ai ales să faci minuni printre răsadurile mele de levănțică și anemone. Mă simțeam singura zână din lume și zburdam veselă nevoie mare când, într-o zi, milionul de motive pentru care ai zăbovit prin grădina mea nu ți s-a mai părut destul. Și-atunci te-ai arătat așa cum erai de fapt: o primăvară duplicitară, egoistă, mincinoasă și oportunistă: cine știe câte grădinuțe ai mai înflorit, că deh, porțile erau larg deschise!
Continuă, dragă primăvară, să-ți joci rolul înmiresmat, arată-te grijulie și atentă, scoate muguri și boboci de lalele din bancomat ca să-mi arăți ce generoasă și preocupată ești, speră că liniștea de acum nu se va mai transforma în furtunile de altădată și minte-te că peste vreo șase ani am să-ți spun din nou "iubirea mea".

Vă las acum, sunt foarte prinsă: primăvara va pleca definitiv din grădina castelului și trebuie să mă apuc grabnic să-mi învăț florile să se adapteze la celelalte anotimpuri care vor veni.

PS Dragii mei câțiva cititori, nu vă mai chinuiți să vedeți tristețe și chin acolo unde e doar consemnare. Viața mea este frumoasă și plină, dorm neîntoarsă, n-am coșmaruri, am întreaga familie pe lumea asta, lângă mine, am iubire pentru ce sunt și apreciere pentru ce fac, prietene multe și bune, un cățel hazliu care îmi înseninează fiecare minut și planuri mari pe termen scurt și lung. Vă rog respectuos să nu mai simțiți în locul meu și să nu mai gândiți cu voce tare pe blogul de zână. Apreciez enorm comentariile amuzante, aluzive și deloc pe cele grave, invazive. Nu mă mai luați atât de tare în serios, de multe ori nici măcar eu nu fac asta. Celălalt nume al meu este Drama Queen. Al vostru care e?

Invitație nuntă/botez mini-tablou

Din dorința permanentă de a ne diferenția de restul furnizorilor de pe piața de accesorii pentru nuntă și botez, am pregătit această colecție de invitații pictate.
Mini-tablourile sunt realizate de pictorul Dan Toader și au dimensiunile 13 x 13 cm.

Botoșei.


Botoșei.



Maci.


Liliac.



Verso.


Invitatii nunta. Invitatii botez.

Mărturii nuntă. Mărturii botez. 2011

Cutie porțelan. Dimensiuni 3,5 cm x 5,5 cm


Cutie porțelan. Dimensiuni 3,5 cm x 4,5 cm.


Clopoțel porțelan. 6 x 12 cm


Clopoțel porțelan. 6 x 12 cm


Marturii nunta. Marturii botez.

Ziua 166. AMR 199.

Azi e luni, mâine e vineri, nici nu-mi mai dau seama când trece timpul. Tot număr zilele, încă 3 până vine primăvara (din nou!), încă 24 până la marea întâlnire cu Mediterana, încă 40 până la ziua mea. De obicei mă apuc să trâmbițez că e ziua mea cam cu două săptămâni înainte. Ca să știe omu', să se pregătească. Și ce-mi mai place să fac baie în mulțimea de felicitări, îmbrățișări, CADOURI!
Ca să nu vă bateți capul atunci când va veni vremea că poate nu creativitatea e punctul vostru forte, fac o listă cu urările pe care mi le-ați putea pune pe wall sau pe blog:
1. Să trăiești mult și bine!
2. Glorie și bani! Rimează cu La mulți ani și e favorita mea.
3. Să ajungi la concert la U2!
4. Să-ți crească părul repede! Asta pentru că mă bate gândul să mă tund bob. Și să mă fac roșcată.
5. Vacanțe lungi și dese! Cred că pe mine mama m-a făcut pe drum că tare îmi mai place să plec de-acasă și să dorm prin paturi străine.
6. Să ne vedem săptămânal în Tribute! (sau în orice alt loc unde se cântă live și nu e fum)
7. Să-ți iei casă în Toscana!
8. Și-o mașină roșie! (Am nevoie de culoare în viața mea)
9. Să nu-ți tai degetele! (am început să visez că mă tai sau mă lovesc și nu mai pot face nimic: stau cu mâinile bandajate și mă uit la diverse emisiuni pe Antena 1. Coșmar!)
10. Răbdare! (aceasta e slăbiciunea mea, de mai bine de 30 de ani încerc să mi-o fac prietenă, dar nu se apropie neam!)
Cu mare plăcere, mă bucur că v-am fost de folos. Ne vedem pe 2 mai!

Ziua 165. AMR 200.

Urma-Buy me with a coffee
Azi am ascultat prima oară cântecul acesta și m-a lovit în moalele capului: mi s-a împlinit un vis! Cineva, cumva mi-a compus un cântec numai mie...


Și eu am fost cumpărată ieftin la o cafea, acum șase ani și-un pic. Un zâmbet, o voce fermă, o strângere de mână, o conversație spumoasă peste vulnerabilitatea mea de-atunci și gata, am fost la picioarele cumpărătorului. De atunci am băut mii de cafele împreună. Nimic nu mă făcea să zâmbesc mai frumos decât cana mare cu cafea pe care mi-o așeza pe marginea patului, în fiecare dimineață. La început le număram chicotind, dar peste un timp am renunțat, ce sens mai avea? Doar nu aș fi contabilizat cele 22 000 de cafele pe care promiseserăm că le vom bea împreună!
Încă se mai pregătesc două căni dimineața în castelul zânei... Însă cafeaua de acum nu mai are gustul celei de atunci, oricâte sortimente am încerca. Și nu mai are importanță dacă o bem din pahare de plastic sau din cești de porțelan Rosenthal. Căci între timp, tot la o cafea, am fost vândută. Pe nimic.

Ziua 164. AMR 201.

Dacă aș fi știut ce zi interesantă mă așteaptă, m-aș fi dat jos din pat mai devreme, zău, nu aș fi lâncezit până la 12 sub plapumă... Azi am vorbit. Mult de tot, mă doare mandibula de atâta vorbit. Bla, bla, bla, bla, am devenit destul de pricepută, dar mai am mult până ajung la stadiul în care să pot povesti despre un dop de plută o jumătate de oră...
Am văzut și-un film la Hollywood Multiplex care a fost așa de interesant încât am și uitat cum s-a numit...
De o oră mă joc aici și "cumpăr" în draci haine, pantofi și accesorii. Oh, aș face orice pentru orgasmul multiplu pe care l-aș avea dacă în dressingul meu s-ar afla minunățiile ce le-am văzut pe acolo! Până atunci, le potrivesc una cu alta în template-uri, mă mulțumesc și cu un simplu preludiu, nu-i bai...

În port la Marsilia


La Larnaca, înainte de lăsarea serii.


La birou


La cafea cu fetele.



Prin Provence



In the club.


La nunta prințesei Ralu. :-P

Ziua 163. AMR 202.

-Oglindă, oglinjoară,
Cine minte cel mai mult din țară?
-Zână mică și proastă, tu te minți frumos, n-am ce zice: Taz e bișon dar tu îl vezi Golden Retriever, afară sunt 5 grade și norii sunt atât de jos încât, dacă te ridici pe vârfuri, îi atingi cu mâna, dar tu porți rochițe subțiri de voal, lumea e rea și nepăsătoare, dar tu o vezi bună și grijulie... Dar să știi că există peste mări și țări cineva care se minte strașnic și tu niciodată nu-l vei egala căci el e maestru în a se preface că trăiește...( pe fundal, ecoul...)
-A, da? Nu mai sunt eu cea mai toantă de pe fața pământului? În sfârșit!
Parcă m-aș duce să mă plimb puțin pe plajă...Tinkerbell, scoate-mi din dulap rochița beige-nude, am chef să miros orhidee și să mă joc de-a v-ați ascunselea cu niște fluturi!

Select: All, Read, None

ShowAllUnread

2011

Gata cu arhivele, de azi dăm publicității noile propuneri pentru vara lui 2011.

Marturie miere




Invitație nuntă/botez în cutie din carton sidefat, căptușită cu satin.


Detaliu capac cutie invitație.


Ramă foto metal antichizat.


Invitație nuntă/botez în cutie din carton sidefat, căptușită cu satin.




Detaliu capac cutie.



Marturie miere accesoriu camee.


Invitatie nunta/botez in cutie accesoriu camee.


Detaliu accesoriu camee invitatie cutie.


Interior invitație. Captuseala satin. Baton ciocolata belgiana.

În așteptarea verii.

Accesorii nunta, botez. Tema marina.