miercuri, 30 martie 2011

Ziua 175. Amr 190.



De la o vreme mă îndeletnicesc cu așteptarea primăverii, am făcut o obsesie din asta: cum fac ochi dimineața, scot un picior din plapumă și trag draperiile să văd dacă e soare. Dacă e, mă ridic imediat și încep să ciripesc prin casă. Dacă nu, mai zac o oră. Mă mișc încet ca să nu mă simtă Taz că atâta îmi trebuie: se urcă peste mine, mă pupă și mă îmbrățișează de zici că ne-am văzut ultima oară acum trei săptămâni!
Aș putea scrie despre Taz în fiecare zi, aș putea chiar să-i fac blog! Sau pagină de facebook. Și-așa mă bate sor'mea mereu la cap să-i mai arăt poze cu nepotu'...
E asistentul meu personal și în curând va trebui să-i fac carte de muncă, nu cred că va mai accepta să lucreze la negru. Muncește mult săracu': pe la 10 00 ajunge la birou, își bea lăpticul, verifică dacă mai avem bomboane de ciocolată în coșuleț, își caută jucăriile prin faldurile fețelor de masă, se urcă pe scaunul de vizitator, începe să scâncească, " Hai, Taz, hai la mama!", țuști peste birou, nu pe sub birou, la mine în brațe, mă pupă și mă gâdilă cu mustățile, ne luptăm un pic pentru că mie nici nu-mi place:-), se împinge să-și facă loc până ajung să stau pe-o margine de scaun, se răstoarnă cu burta-n sus ca peștele și și se pune pe tras la aghioase. Asta până aude soneria că atunci e prăpăd! Nu m-am prins încă după ce criterii alege să latre, pe unii îi ceartă fără încetare, altora le mănâncă din palmă. Mulți dintre clienți mă întreabă dacă nu-l oferim și pe el la pachet cu decorațiunile pentru nuntă...mă mai gândesc, poate îl învăț să ducă pernuța pentru verighete sau coșulețul cu petale...
Azi am ajuns la birou după prânz și si-a urmat programul obișnuit: lăptic, cioco, joacă, dormit. Pe la 18 15, ca de obicei, a început să mă privească insistent și să scârțâie, îi era foame și voia acasă. Am încercat să-l mai păcălesc, tot ca de obicei, cu jucărele, cu o bombonică... mai avem treabă, dragul meu, mai avem o întâlnire. Nimic! Ham-ham, ham-ham, agitație maximă pe sub scaunul meu și niște schelălăieli de numa-numa. Păi bine, stimate asistent, frumos îți șade să rupi ușa după doar 5 ore de muncă? Tu crezi că ești angajat la stat?

8 comentarii:

  1. A inceput si el sa semene a catel. :)) Platesti ore suplimentare? Ca ma bag si eu la mancat bomboane de ciocolata din cosulet. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Adică până acum semăna a vrabie sau ce? :-) Da' ăia la leasing acolo nu vă dau bomboane?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, ca e criza.:P Deci, nu ma vrei. Bineeeee.:((

    RăspundețiȘtergere
  4. Bomboane vreau si eu, dis-de-dimineata! Pot sa si latru, sa stii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, eu cred ca tu te-ai referit la bugetarii din Tara Zanelor, pentru ca bugetarii din Tara Romaneasca muncesc spre 9-10 ore pe zi si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza!:-((( Asa ca imi dau demisia, vreau si eu 5 ore de munca pe zi!:-))
    p.s.Pot sa aduc chiar si ziarul!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Habarnam. Ce păcatele mele să fac cu doi asistenti care doar ronțăie ciocolată???

    RăspundețiȘtergere
  7. @Ruxi. Eram sigură că vreunul din prietenii bugetari se oțărăște dar mi-am asumat riscul. Am deci 4 candidați foarte competenți. My, my, my nici nu știu pe cine să aleg! :-))))))))

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...