Ziua 167. AMR 198

Dragă primăvară, te anunț că dacă te gândești că poți să vii și să pleci așa, când vrei tu, ei bine, te înșeli. Te-am luat și cu binele, și cu răul, te-am beștelit în mintea mea sau public, m-am prefăcut că nu văd cât ești de capricioasă, am strâns din dinți și din pumni și am zâmbit deși nu voiam. Nu poți să vii cu promisiuni și cu vorbe mari, dar fapte ioc. Și să mai și pretinzi că EU sunt de vină pentru că ești tu năzuroasă. Și să mă acuzi că nu am suficientă răbdare. Păi câtă să am? M-ai făcut să cred că grădina castelului meu e prima în care ajungi și în care vrei să rămâi pentru că e perfectă: îngrijită, colorată, cu alei drepte și fără bolovani de care să te împiedici la tot pasul. Habar nu aveam că sunt atât de talentată în ale grădinăritului și nu-mi venea să cred ce norocoasă sunt că ai ales să faci minuni printre răsadurile mele de levănțică și anemone. Mă simțeam singura zână din lume și zburdam veselă nevoie mare când, într-o zi, milionul de motive pentru care ai zăbovit prin grădina mea nu ți s-a mai părut destul. Și-atunci te-ai arătat așa cum erai de fapt: o primăvară duplicitară, egoistă, mincinoasă și oportunistă: cine știe câte grădinuțe ai mai înflorit, că deh, porțile erau larg deschise!
Continuă, dragă primăvară, să-ți joci rolul înmiresmat, arată-te grijulie și atentă, scoate muguri și boboci de lalele din bancomat ca să-mi arăți ce generoasă și preocupată ești, speră că liniștea de acum nu se va mai transforma în furtunile de altădată și minte-te că peste vreo șase ani am să-ți spun din nou "iubirea mea".

Vă las acum, sunt foarte prinsă: primăvara va pleca definitiv din grădina castelului și trebuie să mă apuc grabnic să-mi învăț florile să se adapteze la celelalte anotimpuri care vor veni.

PS Dragii mei câțiva cititori, nu vă mai chinuiți să vedeți tristețe și chin acolo unde e doar consemnare. Viața mea este frumoasă și plină, dorm neîntoarsă, n-am coșmaruri, am întreaga familie pe lumea asta, lângă mine, am iubire pentru ce sunt și apreciere pentru ce fac, prietene multe și bune, un cățel hazliu care îmi înseninează fiecare minut și planuri mari pe termen scurt și lung. Vă rog respectuos să nu mai simțiți în locul meu și să nu mai gândiți cu voce tare pe blogul de zână. Apreciez enorm comentariile amuzante, aluzive și deloc pe cele grave, invazive. Nu mă mai luați atât de tare în serios, de multe ori nici măcar eu nu fac asta. Celălalt nume al meu este Drama Queen. Al vostru care e?