luni, 28 martie 2011

Ziua 173. AMR 192.



Și ce-am zis eu zilele trecute? "Nu te mai duce, zână, nicăieri cu așteptări gigantice!" Păi și ce? Ascult eu vreodată de mine?!?
Ce de răspunsuri speram să aflu în seara aceasta în Godot, la avanpremiera "Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus"! Ce mă mai bucuram că mâine va fi totul limpede! De unde!?! M-am dus vițel și m-am întors vițică (știu că nu e așa vorba de duh, dar mi-e milă de mine să mă jignesc mai mult de-atât), am rămas cu aceeași părere despre lume: habar nu am ce se întâmplă cu ea.
Reprezentația nu mi-a plăcut, m-am plictisit. Atmosfera nici atât, mă enervează localurile care, pe măsură ce devin cunoscute și apreciate, eliberează pedala responsabilă cu calitatea: au început cu o întârziere de 35 de minute, au înghesuit atât de multe scaune și mese încât abia mai rămăsese loc de trecere printre ele, au băgat în repertoriu rugăminți jenante " Văd că mai aveți un loc la masă, vă supărați dacă mai așezăm pe cineva?" Nuu, cum să mă supăr că îmi băgați în coaste o străină care trage cu urechea la ce discut eu cu prietenele mele? Și de ce m-aș supăra că străina a venit la teatru ca la picnic scoțând din tolbă, pe rând, un sandviș cu salam, petul de apă plată, o banană și o ciocolată cu rom? De ce m-aș supăra că, după ce că au început cu întârziere, mai găsesc oportună o pauză la un spectacol de două ore în care 10 (zece) actori interpretează pe rând niște roluri printre care nu se numără Sisif, Hercule sau John McClane?
Mă rog, poate am devenit eu prea pretențioasă. Dar pot să fac asta pe banii mei, nu?
Ok, care e partea bună și interesantă în toată povestea asta? Că în loc să-mi petrec seara acasă și să mă uit la tv, am ales să ies în lume. Trei ore de vorbit și de râs înseamnă trei ore mai puțin de plâns, draga mea Ralu. That was not mean! :-)

8 comentarii:

  1. Prima dată am ajuns în Godot pentru spectacolul de improvizație susținut de Neamțu, Bobo, Natanticu și Mihai. Am sunat pentru rezervare cu o zi înainte, însă nu am mai găsit locuri decât pe scaunele de la bar. Cu toate că barul se află la o distanță relativ mare față de scenă, spectacolul a putut fi urmărit în condiții foarte bune, vizibilitatea a fost perfectă și am apreciat efortul personalului de a păstra liniștea, chiar dacă pe toată durata showului au fost onorate nenumărate comenzi.
    Iti recomand si piesa Te iubesc! Te iubesc?
    Eu am vazut-o la inceputul lunii si cred ca se mai joaca:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Suntem unii de pe Marte si altii de pe Venus, dar din pacate(sau nu?), traim la gramada pe Pamant. Eu n-am terminat nici cartea. Nu m-a atras. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Ruxi. Am văzut și Te iubesc! Te iubesc? Nu m-a impresionat nici aceasta. :-) Nu pot să numesc ce nu mi-a plăcut, nu sunt critic de teatru. Știu doar că nu mi-a intrat pe sub piele ca "Dragostea durează trei ani".

    RăspundețiȘtergere
  4. @Habarnam. Și ne călcăm pe bombeuri. :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Fa, te rog, rezervare la un hotel bun pe Venus, sunt curios...! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dr.Stoica. Hotel Dunărea e destul de bun? :-P

    RăspundețiȘtergere
  7. Dunarea sau Prutul, totuna mi-e. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. As dorii sa aflu si eu pretul marturiilor daca se poate>

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...