Azi a fost zi de curățenie pe facebook: am șters din listă oameni pe care îi cunosc, dar care trăiesc doar pentru ferma și animalele lor, oameni pe care nu-i cunoșteam când am dat Accept friend request, dar care n-au nimic interesant de spus încât să-mi doresc să-i cunosc și oameni pe care am crezut că-i cunosc, dar au rămas până-n ziua de azi tot niște necunoscute pentru mine.
Le-am mai dat o șansă prietenilor vechi, foștilor colegi de școală generală, de liceu și de facultate cu care nu interacționez aproape niciodată, reevaluăm situația la curățenia viitoare.
Și să nu vă gândiți cumva că e posibil ca ei să nu interacționeze cu mine, pentru că lucrurile stau cam așa:
Eu, zâna: Bună, draga mea! Felicitări pentru marele eveniment! :-)
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu: Hei, ce surpriza! Buna Maria! Multumesc. A fost totul cam pe fuga, ne mutam din Bucuresti si vroiam sa rezolvam micul inconvenient pana atunci. :-)
Eu, zâna: M. e neschimbat, m-am bucurat să văd că încă mai sunteți împreună.
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu: Mda, e... stii cum e, am stat si despartiti perioade mai lungi sau mai scurte, am mai avut si alte relatii ca tot omu... Pana la urma am ajuns la concluzia ca tot mai bine ne e împreuna, ca nu ne suporta nimeni altcineva in afara de noi si... uite-ne casatoriti si in drum spre zari mai bune. Tu ce faci? De fapt nici nu e nevoie sa-mi spui, iti citesc blogul...:-P
Eu, zâna care a căzut de pe scaun: Păi și de ce nu ai zis nimic până acum? :-) De când citești?
Ea, muritoarea, fostă colegă de liceu care nu știe că e pe cale să primească o baghetă în cap: Aaa de prin toamna, sunt la curent cu tot.:-) Dimineata, cum deschid calculatorul nu citesc mailurile ci blogul de zana buna rau :-). M-am trezit odata razand singura si m-a intrebat sefa mea ce am...a trebuit sa-i arat si acum ma intreaba ce boroboate a mai facut zana :-)))
Eu, zâna cu tensiune crescândă: Dar știi că ce scriu eu acolo nu e în întregime viața mea. Poți să mă întrebi din când în când ce mai fac pentru că am ce să-ți povestesc, nu riști să-ți repet ce am scris deja.
Ea, muritoarea care dă din groapă în groapă: Sigur ca pot sa te intreb dar stiu deja: iti merge bine, esti sanatoasa, ai tai sunt si ei bine. Chiar, cumnatul tau cum se mai simte? Am vazut ca are si el pe facebook, am vazut in lista ta de prieteni.
Dialogul acesta sublim a continuat astfel încă vreo 20 de minute și mi-a stricat vreo jumătate de zi căci am tot stat să mă gândesc cât de sucită e gândirea acestei femei care citește zilnic ce scriu, dar nu găsește nici măcar o dată un motiv să-mi comunice cumva că e de acord sau nu e de acord cu mine, că îi pare rău de Lisa sau că primăvara asta e ca nicio alta și pentru ea... Sau pur și simplu să mă salute.
Mai sunt ca ea. La fel cum sunt și oameni care nu mă cunosc, citesc câte ceva și cred că sunt în măsură să facă terapie cu mine. Sau oameni care mă cunosc și care se cred îndreptățiți să mă tragă de mânecă și să mă întrebe: "Chestia asta pe care ai scris-o azi e despre mine?" (Da, e despre tine atâta timp cât te-ai regăsit acolo. Și e doar opinia mea, nu înseamnă că am dreptate. Dacă te deranjează, fă în așa fel încât să mi-o schimb. Dacă nu, ia-ți jucăriile și mută-te cu păturica pe pajiștea altui castel.)
Azi a fost despre oameni, nimic interesant. Despre Oameni, poate am ocazia să scriu mâine...
"Maria se duce la popă să se spovedească:
-Părinte, am venit să mă ajuți să mă eliberez, am păcătuit rău, am...
-Nu-i nevoie, Mărie, ți-am citit blogul..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c... -
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u... -
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
...deci pana la urma se pare ca nu-i chiar bun fb asta!?! tot realitatea face diferenta!
RăspundețiȘtergereEu vroiam sa-ti spun ca esti fascinanta prin ceea ce scrii,pt mine cel putini...si citesc cu placere,si sper sa pot sa te si comentez!sau poate m-ai sters si pe mine din lista...
Marius(ai mani frumoase) :)))
Piricioasa mai esti! Cum crezi ca se simte acum fata aia cind isi vede chatul pe blog la tine? Asta e tradare:)
RăspundețiȘtergereTi-am zis ca si eu am patit asa, cu fosta colega de camin si facultate, imi citea blogul dar tacea ca muta.
Nici eu nu inteleg oamenii astia. In fine, e treaba lor si da, si eu sint de acord cu anonimul, ai miini f. frumoase si nu zic asta ca sa treci cu vederea ca te-am criticat mai sus:) hai te pup.
Zana, eu nu stiu cum sunt mainile tale, dar acum sunt curioasa. :) Poate ca si eu merit o bagheta in cap, dar motivele mele sunt simple. Sunt timid/a, dar ma tratez, si nu consideram interesanta o parere de-a mea. Serioasa:)). Drept dovada, ai trait bine merci si fara ea, tu si multi altii pe care-i citesc.:))
RăspundețiȘtergereAaa, si nu, n-am fost colege in viata asta, dar mi-ar placea sa cred ca ne stim noi din vreo alta viata. :)
@Anonim. Relaționarea între oameni e mult mai dificilă în viața reală decât în cea virtuală. Mulțumesc pentru complimentul la adresa mâinilor. Totuși nu pot să nu zâmbesc gândindu-mă cum ar fost dacă aveam niște mâini pufoase și degete ca niște cârnăciori :-))))
RăspundețiȘtergere@Ina. Fata va fi deranjată doar dacă va considera că am spus ceva neadevărat. Altfel, nu am făcut decât să reproduc o parte dintr-un dialog pe care ar fi trebuit să-l avem acum multă vreme.
RăspundețiȘtergere@Habarnam. Da' ce vă veni cu mâinile mele? :-) Tu nu erai vizată, draga mea, tu ești una din persoanele pe care nu le-aș fi cunoscut probabil niciodată dacă nu era facebook. Bine că suntem acum colege. De Minister. :-)
RăspundețiȘtergereNoroc cu tine, de-aia zic eu ca-nvat intr-una! Am aflat si eu in seara asta de ce nu ma mai suna oamenii:). Pai de ce m-ar suna, doar imi citesc blogul, nu? :))
RăspundețiȘtergereMoama, ce m-ai speriat! Daca nu comentez o saptamana, ma exmatriculezi? :)))
RăspundețiȘtergereMai tii minte cand eram amandoi in banca a patra si jucam x si 0 in ora de mate? :))
@TFA. Oi fi eu zână mică și proastă, dar știu multe :-). Te-ar suna dacă nu ar transpira atâta fericire blogul ăla al tău :-)
RăspundețiȘtergere@Dr. Stoica. Ah, de-asta sunt eu așa pricepută la matematică, jucam x și 0 în rândul patru, banca de la geam! Ce mă mai trăgeai de codițe! :-)
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte ca aveai un sarafan sub care-ti ascundeai copiutele la chimie. :))
RăspundețiȘtergere