Ziua 169. AMR 196

Ce se întâmplă când o zână și-o prințesă decid că nu comunică suficient pe bloguri sau pe facebook? Pun de-o întâlnire la un ceai, la Green Tea, pe lângă Hala Traian, o ceainărie cosy, exact pe măsura pretențiilor lor de domnișoare (mă rog...) fine.
Eu am ajuns prima (aș fi venit și cu oră mai devreme numai să nu mai stau la birou și să muncesc!) și când a apărut, (nici nu mai știu, atingeai pământul când pășeai, prințesă?) parcă ne știam dintotdeauna: am sărit nonșalant peste strângerea mâinilor și prezentări și am trecut direct la pupici. După ce ne-am așezat poponețele pe multe perne, că deh, suntem personaje de poveste, nu muritoare de rând, am ales ceaiuri cât mai puțin aromate ca să nu riscăm să se revolte prințesuca ce va să vină în toamnă și ne-am pus pe vorbit. Eu am simțit-o ca pe una din prietenele cu care, la grădiniță, înghesuiam mâncarea sub covor când nu ne plăcea: amuzantă, caldă, complice. Și da, Ina, e frumoasă, are niște ochi maaari și veeerzi cu care efectiv zâmbește. Și e mică, mititică încât îți vine să o iei în brațe și să o legeni până adoarme...
Nici nu vreau să-mi aduc aminte cât de tare mă plictiseam în viața de dinaintea erei Facebook-ul și blogurilor, le voi aprinde câte o lumânare lui Zuckerberg și lui Justin Hall!
Acum mă duc să-mi iau mătura...ăăăă, asta, covorul fermecat și zbor la o cafea. Dar despre asta în episodul următor. :-P