La mulți ani, femeie!

După 48 de ore de muncă și, apoi, 13 ore de dormit neîntoarsă, am ieșit și eu pe băncuță, la poartă, să văd cum a sărbătorit de 8 Martie suflarea femeiască din sat: zambile și alte flori, desene de copii, gifuri cu trandafiri și sclipici, urări de primăvară frumoasă, brățări Pandora (încă se mai vând chestiile astea? Întreb pentru prietenă care n-a înțeles niciodată fascinația pentru un accesoriu pe care îl poartă mai toate femeile), mulțumesc, iubi-uri, check-in seara prin restaurante.
M-am întristat, mai bine nu ieșeam.
8 Martie este de peste 100 de ani Ziua Internațională a Drepturilor Femeilor.
8 Martie e despre refuzul de a mai accepta ca bărbații lumii să afirme că e normal ca femeile să câștige mai puțin pentru că sunt mai mici, mai slabe și mai puțin inteligente sau că atunci când ești star, femeile te lasă să le faci orice, deci feel free to grab them by the pussy.
8 Martie e despre a fi independente și de a dispune de timpul și de banii lor.
8 Martie e despre lupta femeilor de a nu le mai permite altora să le spună ce să facă cu corpul lor.
8 Martie e despre meritul femeilor de a fi contribuit la dezvoltarea lumii în care trăim și despre recunoașterea acestor merite. 

Din 1, 3 miliarde de săraci ai lumii, 70% sunt femei.
20 de țări continuă să le îngrădească femeilor dreptul la educație.
1/3 din femei au suferit violențe fizice sau sexuale.
Cam așa arată statisticile, iar noi, în partea asta de lume fostă comunistă,  încă ne mai dorim să fim omagiate pentru funcția absolut normală de a da naștere copiilor sau pentru capacitatea de a ne sacrifica pentru creșterea și educarea lor. Sau să ni se ridice statui pentru dedicarea cu care satisfacem interesele și nevoile bărbaților noștri.
Una din doamnele pe care le admir, Mihaela Miroiu, scria ieri:
Sărbătoriți, fiecare dintre femei, ceea ce credeți că vreți să fiți.
Sărbătoriți, fiecare dintre bărbați, ceea ce respectați cel mai mult la femei.

Pe mine m-a prins 8 Martie ăsta ca în fiecare an de vreo 5 încoace: cu oja sărită de pe unghii, nedusă la coafor, cu nasul gogonat și cu ochii injectați din cauza alergiilor la flori, în balerini și în jeansi, cu șorțul de lucru încins la brâu. Deci no bucle, no unghii strălucitoare, no smokey eyes, no tocuri înalte, no fustiță învolburată for me, dar nici no frustrare când m-am dus la culcare. Doar un pahar de vin pe care l-am băut ciocnind în gând cu Maria Telkes, cea care a dezvoltat tehnologia de captare a energiei solare, cu Hedy Lamar, cea căreia i-a venit ideea wireless-ului, cu Marie Curie, cea care a cercetat radioactivitatea și cu Sophie Wilson, cea care a gândit smartphone-ul de pe care scriu.
Noroc și inspirație, doamnelor!