Pe Iulicika o știu de muuuult și când povestesc despre ea, nu uit niciodată să menționez nunta ei de la Clos des Colombes. Mi-au fost dragi întâi locul, ea și omul ei, amintirile, mai apoi poveștile ei cu lipoveni și, de câțiva ani încoace, Victor, băiețelul lor minunat cu ochi maaaari de mieluț.
A zis că vrea în buchetul ei un apus de soare. Fără trandafiri și eucalipt. Mno, am încercat, asta mi-a ieșit. Mi-a zis că mă iubește.
sâmbătă, 25 iunie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
-
Educația mea academică n-a inclus psihologia. Mi-aduc aminte vag de niște cursuri, dar de foarte scurtă durată și de o așa mică intensi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu