M-am mutat în mansardă, mereu mi-au plăcut mansardele. În prima dimineață, când am deschis ochii și am văzut vârfurile unor copaci și cer, am zis Gizăs, când am ajuns la munte că nu-mi aduc aminte să fi avut în plan?!
Atâta de fascinată am fost de lumina ciudată, de bolte, de spațiul larg, de dressingul în care-mi văd toate hainele, toți pantofii, toate gențile, de terasa imensă, de faptul că parcul e la poartă, încât am omis câteva mici amănunte, drept pentru care, în câteva luni, am reușit următoarele:
1. Să reclam dezvoltatorul unui șantier din apropiere pentru cimentul de pe mașină și de pe geamurile din acoperiș.
2. Să reclam la Luxten un moș libidinos care înlocuia stâlpii de lumină și avea niște comentarii de făcut ori de câte ori ieșeam cu Taz.
3. Să reclam un patron de terasă pentru muzica dată atât de tare încât îmi sărea perna de sub cap.
4. Să reclam la RER măturătorii care se fac că nu văd mizeria de pe stradă.
Ce-am rezolvat în demersurile mele de cetățean model?
1. Dezvoltatorul vieții a venit la poartă și a râcâit cimentul de pe capota mașinii cu unghia: Da, doamnă, curățăm tot ce a fost murdărit.
2. Luxten încă n-a reacționat oficial, dar moșul tace mâlc dacă mă vede și e atât de absorbit de obiectul muncii, un târnăcop, încât nu ridică ochii din pământ.
Și eu aș fi fost la fel dacă la avansuri libidinoase mi se răspundea cu Tataie, tu nu te uiți la tine? Abia îți ții vânturile în pantaloni, nu mai ai dinți în gură, ai 1m 50 și 100 de ani, ce crezi că-mi poți face tu mie? Poate să-mi spui povești, deși mă îndoiesc că poți să legi două vorbe.
Doar că eu n-aș face niciodată avansuri unor oameni care-și văd de treaba lor. Așa e mersul lumii, nu te poți aștepta să fii ferit de prostie odată ce ieși din bula ta în care e cald și bine. Evident că a dat să zică ceva, nu putea să tacă, colegii în fața cărora se dădea cocoș îl priveau. N-a apucat decât să miște buzele. Dacă mai scoți un sunet, îți dau și-un cap în gură. Cred că i-am zis și Jegosule! Dacă nu i-am zis, sigur am gândit.
N-am dat niciodată niciun cap în gură nimănui, nici nu știu tehnic cum se face, dar eram în stare: era 8 jumate dimineața iar starea mea de spirit până pe la 10 00 este de la grumpy spre violently grumpy.
3. Patronul de club/terasă a primit chiar și două amenzi într-o singură seară iar eu am sunat la 112 de 5 ori. O singură dată am mai sunat la 112, când a luat foc casa lui nea Gheorghe, vecinul mamei. Acum am deja linie directă la Secția 14 de Poliție, nu o mai țin ocupată pe cea de urgențe. La un moment dat, am crezut că sunt nebună și că doar eu nu pot dormi din cauza zgomotului. Dar cică nu, au mai sunat și alții, tot degeaba. La 15 minute după ce pleacă Poliția, bubuiala începe iar. Din câte știu, amenda e între 500 și 1000 de ron. Presupun că încasările sunt fabuloase dacă își permit să plătească amenzi în loc să dea the fucking music mai încet. Care nici măcar nu e muzică, nu se aude niciun acord, nicio armonie, ci doar o bubuială, niște vibrații pe care nu le estompează nici dopurile de urechi, nici perna înfundată peste cap. N-aș vrea să dezvolt o relație de prietenie cu polițiștii de la Secția 14 sunându-i iar și iar, așa că am început campania de strângere de semnături pentru retragerea autorizației de funcționare.
4. RER este o companie a secolului vitezei, clar: mi-a răspuns la sesizare după o lună. După ei, s-au luat măsuri, după mine, le-aș îndesa pe gât niște crengi sau un sac imens, plin, care stau de două luni în același loc. Poate n-au avut vizibilitate, am revenit și cu fotografii la a doua sesizare.
S-au dus pe copcă, ordinea și disciplina vor domni pe strada mea! Mai ales că vecinul din dreapta mă susține, în fiecare seară ne întâlnim la poartă și ținem scurte ședințe în care ne informăm reciproc despre starea obștei. Are vreo 60 de ani, e director pe la o instituție din asta fost comunistă și privatizată după ureche, are șofer care îl așteaptă dimineața și nimic nu-i scapă: Apanova nu deschide un canal fără să fie el de față.
Am un feeling că, atunci când se va retrage, îi voi prelua responsabilitățile de activist de cartier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu