Printre puținele mele coșmaruri se află și cel în care trebuie să fac cadou unui bărbat care nu-mi este iubit. Mă pregătesc psihic o săptămână. Nu dorm. Nu mănânc. Îmi rod unghiile și aștept să se întâmple ceva, o minune. Să se contramandeze petrecerea. Să înceapă războiul și toți bărbații să plece la oaste. Ceva, orice, numai să scap de tortură.
Când Liliana m-a întrebat disperată ce cadou să-i ia unui prieten despre care nu știe decât că e un tip fain, îndrăgostit de soția lui și-și adoră cei doi Yorkies Terry și Bella, am închis repede laptopul.
Panică! Panică!
De ce eu? De ce lumea are impresia că știu și să decorez case, și să aleg rochii și coafuri de nașă, și să recomand hoteluri de 5 stele când eu am casa plină de vechituri și diverse lucrate/pictate de mine, dulapul plin de rochii înfoiate și îmbulinate, nu mi-am mai schimbat coafura de vreo 10 ani și-mi plac doar vacanțele de 1 miliard de stele pe plajă, sub cerul liber.
Eu nu știu decât să fac flori, să-i sugerez Dănuței ce biscuiți să-mi mai facă, să împachetez totul frumos și să lipesc niște fundițe.
Și mai știu că toți tipii faini pe care i-am cunoscut apreciază un coniac bun și o țigară de foi.
Așa că le-am adunat pe toate într-o cutie, le-am ascuns printre hortensii bleu și cupe de lisianthus alb și i le-am trimis lui Dan, împreună cu urarea să se bucure cu toți cei dragi de ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu