Ziua 93. AMR 272.

Am supraviețuit! Am trecut cu bine peste ziua în aer liber pe care și-a dorit-o zmeul. Și, neașteptat pentru o zână urbană, am savurat-o din plin deși
plângeam și mă rugam să nu crăp de frig când am ajuns la Bâlea.




Cu timiditate mi-am scos mănușile ca să pot pipăi cristalele de gheață.




Drumul pe care nu vroia zmeul să mergem. Sper că s-a convins o dată pentru totdeauna că EU dețin GPS-ul care detectează locurile și lucrurile interesante din viață și nu mai iese de pe cărare. :-P




"Be careful Fairy, you're walking on thin ice!" zise zmeul zâmbind frumos.


Moment romantic care nu anunța nicidecum...


Dușul de zăpadă pe care l-am primit.






Căprioarele (da, sunt mai multe, uită-te cu atenție în lanul de porumb)


Apusul fucsia.

Cu toate acestea m-am delectat azi.
Acum mă duc să mă împodobesc pentru petrecere. Voi bea câte o cupă de șampanie pentru cei pe care îi iubesc și mă iubesc, pentru cei care au venit și au plecat, pentru cei care au rămas, pentru cei pe care i-am cunoscut real sau virtual, pentru cei care m-au înveselit atunci când nu vroiam decât să plâng.
Hmm, am cam multe cupe de băut...Hai la mulți ani! Ne vedem la anu'!

Ziua 92. AMR 273.

De azi până pe 6 ianuarie scriu în deplasare.
Afară e un ger de crapă pietrele; mi-au trebuit două ore să mă încălzesc după plimbarea de dinaintea cinei: sunt sigură că urechile îmi deveniseră casante, dacă primeam un bobârnac peste ele s-ar fi făcut bucăți! În timp ce ne încălzeam în fața cănilor cu ciocolată caldă filozofam și îmi doream să fie cald, să mă înăbuș, să transpir, să fac insolație!!! Oricare dintre ele era mai bună decât acele pe care le simțeam în mâini și picioare. Sper să rezist mâine, nebunul ăsta de zmeu vrea să mă ducă la Bâlea Cascadă! Dacă nu postez până la miezul nopții, veniți și mă dezghețați care cu butelia pe gaz, care cu arzătorul cu acetilenă, care cu aruncătorul de flăcări, fiecare cu ce aveți pe acasă.
Dar de ce să fac precum femeia cu drobul de sare? Deocamdată e bine, e cald, patul e maaaaare și comod, între mine și zmeu se află o ciocolată bună, bună...

ZIUA 91. AMR 274.

Postarea aceasta se vrea a fi o cronică de restaurant numai că de la prânz și până acum am uitat ce am mâncat! Adică nu ce am mâncat că și acum papilele mele gustative sunt răsfățate de arome. Am uitat cum se numeau felurile de mâncare. Nu faceți ochii mari, așa mititică cum sunt am mâncat de parcă se băteau turcii la gura mea. Hahahaha, nici că puteam găsi o expresie mai nimerită pentru că mâncarea asta minunată e la Divan, restaurant turcesc pe strada Franceză. În centrul vechi, normal, toate drumurile mele duc acolo de la o vreme... Tot ce îmi aduc aminte e că am mâncat pide cu brânză, pide cu spanac, humus și de aici totul intră în ceață: ceva ghiveci de legume, niște iaurt gros cu arome ucigătoare, un fel de zacuscă foarte pi(ș)cantă, salată de pătrunjel, cartofi cu castraveți murați și fâșii de ceapă. Desertul îl știu: fistikli kunefe (o fidea foaaaarte subțire, însiropată cu miere și ninsă cu fistic) și kabak tatlisi (dovleac copt cu fistic). Se zice că bucătarul, Salih, visează aproape în fiecare seară că gătește. O fi vis frumos sau coșmar?
Ca să nu o mai lungesc pentru că mi se face din nou o mare poftă, a fost un prânz DELICIOS, cu chelneri-spahii drăguți și atenți, cu muzică orientală pe fundal și cu planuri de călătorie în Turcia cât de curând: Pamukale, Cappadocia here we come!

Ziua 90. AMR 275.

Această postare s-ar putea încadra la rubrica Sfaturi practice...Ce să faci cu zăpada atunci când bunul simț nu te lasă să o arunci în capul trecătorilor sau în curțile vecinilor? Exact: îți pui ghetele de munte și mănușile, ții la îndemână batistele de hârtie și te apuci să rostogolești și să smotocești zăpada strânsă în balcon sau în curte până devine om de zăpadă.
Pe al meu îl cheamă Papadopol pentru că seamănă cu un vecin ciufut care în copilărie ne boscorodea că facem prea multă gălăgie sub geamul lui. Evident, pe noi ne durea...la bască :-)

PS Să nu vă aud cu pretenții, asta înseamnă să ai spirit practic: ardei în loc de morcov, măr în loc de ardei roșu, nasturi și boabe de cafea în loc de cărbune, basca zmeului în loc de oală, crengi în loc de mătură.

Ziua 89. AMR 276.

English Bar, cadouri de la Casa Wagner, doi prieteni frumoși și buni, un București calm și nins în miez de noapte (uitați-vă mâine la cablurile electrice, parcă sunt mănunchiuri de spaghetti). De atât am avut nevoie pentru a încheia perfect o zi de luni.
Și dacă aveți senzația că ninsoarea de afară e cel mai rău lucru care se poate întâmpla, amintiți-vă furtuna de gheață de acum 5 ani de la Versoix, lacul Geneva; mi-ar sta inima în loc să-mi găsesc mașina așa:

Ziua 88. AMR 277.

Trândăveală și tândăleală maximă azi, ca toată lumea. Și o nouă rundă de musafiri. Pe pervazul geamului de la bucătărie. I-am omenit cu ce a mai rămas după ospățul zânesc, cozonac, pâine și un pic de tort, și ne-am amuzat urmărindu-le vânzoleala de la nici măcar un metru distanță. Ne-au mulțumit călduros, "ugugu-ugugu" sau ceva de genul ăsta au zis :-) și au plecat cu gușile pline pe acoperișul vecin. Am și niște ciori în copacul din fața balconului... le-aș omeni și pe ele, doar e Crăciunul...

Ziua 87. AMR 278.

Nu există mod mai plăcut de a petrece câteva ore decât în compania Dariei, finuța mea cea mai frumoasă din câte aș fi putut avea. Ne-am complimentat reciproc admirându-ne outfiturile, accesoriile și pletele lungi, am socializat puțin pe fotoliu și am băut zeci de cafele din ceșcuțele de plastic, am hrănit toți bebelușii după care au început o chițăială și-o tăvăleală de zile mari care sigur se vor lăsa cu dureri de mijloc și febră musculară mâine... Și, inevitabil, nu mi-a dat voie să plec: "Nașu' să se ducă să o scoată pe Lisuca la pipi, tu rămâi aici, îți spun eu ziua când poți să pleci!"

Ziua 86. AMR 279.

"Moș Crăciuuun cu plete dalbe a sosiiiit de prin nămeți
Să aduuucă daruri multe la fetițeeee și băieți."
Am petrecut ajunul ca la carte:
-vin fiert cu scorțișoară
-cozonac
-colinde (dacă mai aud până la anu' vreun colind al Andrei mă sinucid!)
-lumină difuză
-vin fiert cu scorțișoară
-împodobit brad
-spânzurat reni prin toate camerele (Gizăs, nu am văzut în viața mea o mai mare turmă de reni!)
-vin fiert cu scorțișoară
-câini stârniți de petardele pe care le-am aruncat dacă tot am ieșit la o țigară
-ochii pe ceas în așteptarea miezului nopții
-vin fiert cu scorțișoară
-buluceală la cadourile de sub brad
-pupături
-vin fiert cu scorțișoară
O seară minunată cu Floricica, Ovi și familia lor frumoasă. O seară de poveste potrivită exact pe întâmplările de basm de peste zi. Am primit diamante și liliac alb în decembrie, ce aș putea dori mai mult?

Ziua 85. AMR 280.

Foto: www.targuldomnesc.ro
Am descoperit azi un magazin tare drăguț pe lângă piața 1 Mai, pe strada Arh. Ion Mincu, unde am târguit în coșul de nuiele unt de casă, năut, zacuscă, brânză cu boabe de piper verde, cașcaval cu chimen, icre, ulei aromat cu ierburi și niște negrese pe care le-am mâncat până să ajung acasă.
Nici n-a venit Crăciunul și abia aștept să treacă: m-am plictisit de atâta alergătură și am obosit bifând:
-plăți
-cadouri
-felicitări
-față de masă cu fulgi de nea
-aprovizionare cu lumânări aromate, scorțișoară și ghimbir pentru vin fiert.
-cozonaci
-mâncare pentru Lisa
-mâncare pentru normalii din familie
-mâncare pentru anormalii din familie, aka Zâna și Zmeul.
Mai am de scos pijamalele cu reni, mă pun în vârful patului și înțepenesc cu ochii pe geam în așteptarea Moșului. Am fost tare cuminte anul acesta. Cu excepția ultimelor săptămâni când nu am fost chiar așa de cuminte... dar nu e vina mea decât în infimă măsură: am fost provocată!!!
De mâine nu mai mișc un deget (sau poate agăț, în sfârșit, tablourile pe pereți ca să nu mă mai lovesc de ele...și poate lăcuiesc un dulap care s-a cam mătuit...și poate mai organizez puțin dressingul, nu e prea ușor accesul la echipamentul de sport al zmeului fotbalist...)
De luni o iau de la capăt cu pregătirile pentru Revelion dar de data aceasta e simplu căci nu trebuie să rezolv decât:
-bagaje
-rochie și pantofi
-cazare una bucată cățel la mama
Și apoi să nu mai aud de lerui-ler/jingle bells și să nu mai văd luminițe licărind că dau în epilepsie!

Ziua 84. AMR 281

Cum credeți că m-am simțit azi la prânz când am auzit în telefon "Ești frumoasă, te iubesc!"? Și în continuare când ascultam "Sorcova vesela, să trăiești, să înflorești, ca un măr, ca un păr...!" M-am topit toată, mi-au trecut nervii pe boul care tocmai îmi intrase în față la semafor și isteriile cauzate de nesfârșita listă de cadouri! Am râs în hohote deși mai devreme cu câteva minute îmi venea să plâng! A ieșit soarele, au apărut curcubeul și aurora boreală, a plouat cu stele. Toate deodată! Mi-am dat seama ce norocoasă sunt că am o conversație telefonică cu bărbatul după care tânjim toate femeile: tânăr, frumos, deștept, tandru, atent, romantic. E Nicola, nepoțelul de 4 ani al dragei mele Ralu...

Ziua 83. AMR 282

Sursa foto: www.cinefan.ro
Fata aceasta frumoasă mi-a rupt sufletul astă seară. A fost one woman show în avanpremiera "Dezgolită" de Miki Peleg-Rothstein. În piesă este vorba despre drama unei fetițe, Mira, abuzată timp de patru ani de tatăl ei vitreg. Cu o mamă clinic și metaforic surdă, fetița va îndura anii de violuri fără să strige, conștientă de faptul că strigătele ei nu ar fi auzite. Victoria Răileanu e atât de credibilă în rolul Mirei încât eu, ca spectator, m-am surprins smotocind nervoasă ciucurii genții, șocată și revoltată de traumele prin care era nevoită să treacă micuța.
Și ar mai fi trebuit să menționez și miniconcertul Nightlosers din Godot la care aveam bilete, dar de la care am plecat înainte de a începe ei să-și acordeze instrumentele. Nici măcar Madonna nu-și permite să întârzie cu o oră și jumătate începerea concertelor doar pentru că nu i-au sosit prietenii care aveau locuri rezervate în primul rând!!! Așadar, băieții de la Nightlosers nu sunt în pericol să le devin fan, își pot vedea liniștiți de arta pe care înțeleg să o practice într-un mod foarte personal :-).

Ziua 82. AMR 283

Sunt în mare încurcătură: trebuie să scriu frumos despre o zi petrecută cu sora mea mai mare.
Deși nu au trecut decât 24 de ore de când a venit, am reușit să ne enervăm reciproc: eu pe ea că toată ziua deschid geamurile și aerisesc, ea pe mine că nu mă lasă să aerisesc. Și pe cuvânt că deschiderea geamurilor era justificată: comandaserăm pizza de la Jerry și mirosea ca într-o cârciumă. Stătea ca o cloșcă, fix pe fotoliul de lângă geamul deschis, încotoșmănită și încoțopenită în cei mai "sexy" botoși pe care i-am văzut vreodată

și mă bombănea: "Tu crezi că toată lumea mănâncă frunze ca nu cumva să miroasă în casă așa cum faci tu?!? Noi suntem oameni normali, nu paștem, mâncăm!"
Am cedat eu, ca de obicei, și am ferecat toate geamurile. Însă o pândesc când pleacă la duș, să vedeți ce crivăț o așteaptă când iese :-)
Cam așa a fost relația noastră aproape permanent, Tom și Jerry erau mici copii. Mi-a spart capul, mi-a prins degetele în ușă și mi-a distrus cariera de pianistă, m-a pocnit cu rigla ani la rând când ne jucam de-a învățătoarea... Și să nu vă imaginați că s-a schimbat prea mult între timp, face instrucție cu toți. De la cățel la vânzătoarea de la supermarket, nimeni nu trebuie să miște în front :-).
Spre sfârșitul zilei am făcut pace: am aprins lumânări romantice, am mâncat tarte franțuzești, ciocolată și fructe de kaki.
PS Pacea a fost provizorie, bombardamentul a reînceput: " Niște perne mai proaste nu ai găsit? Sunt oribile, data viitoare vin cu perna mea de acasă!" :-)

Ziua 81. AMR 284

Ce poate fi mai frumos decât un diamant? Două diamante! :-) Și cine a zis că nu există romantism în viața unei zâne?

Botez bleu bebe

Idei decoratiuni botez. Trusou botez. Alb/bleu.