Ziua 32. AMR 333

Vi se pare că mă știți de undeva? Sunt Vanessa și m-ați cunoscut cu ocazia botezului.
Azi Zâna Bună Rău, mătușa mea, m-a lăsat pe mine să scriu pe blog pentru că ea e copleșită: pana de pasăre colibri cu care scrie de obicei îi tremură între degete după infuzia de tandrețe, drăgălășenie și bună dispoziție cu care am tratat-o azi, când m-a vizitat la bunicii mei. M-a ținut numai în brațe și m-a pupat tot timpul, peste tot, iar mie mi-a plăcut și nu m-aș mai fi dat dusă de acolo numai că mai aveam ceva treburi urgente de rezolvat prin casă: de ros mouse-ul, lumânările decorative, cheile de la mașină și, în general, cam tot ce îmi pică în mână.
Preferata mea este suzeta Schnuli, pe care o port tot timpul după mine. Mă dau în vânt după ea. După ea și după Alejandro din Don't call my name, I'm not your babe, Ale, Alejandro...așa mă apucă o poftă de dans când aud melodia asta! Chiar și când o fredonează bunica și nu Lady Ga Ga!




Ea e mami, Zâna Aiurită. Îmi place tare mult de ea pentru că are grijă de mine fără să mă cocoloșească. Și râde mult. Și vorbește continuu. Și ne jucăm și ne uităm pe cărticele. Și știți ce am remarcat? E o poză acolo cu o chestie cu blană, urechi ascuțite și coadă lungă căreia mami îi spune Pisică iar tati îi spune Katze. Oare de ce nu se pun ei doi de acord?


Iar el este Booggie. Ne înțelegem minunat, mă gâdilă cu mustățile și, când mi-o fură pe Schnuli, îi fur și eu jucăriile împrăștiate prin grădină! El a fost copilul lui mami înainte să apar eu pe lume și acum tare mai suferă drăguțul de el când plecăm departe, la noi acasă.





Aș mai sta cu voi la taclale dar mami mi-a pregătit un biberon cu lăptic, semn că trebuie să trag un pui de somn.
Vă salut pe toți și să mai veniți pe la noi pe blog, Zâna a primit convocare la castelul meu din Austria și sigur se va întoarce cu poze și povești frumoase!

Ziua 31.AMR 334

Veeery busy day!

• M-am distrat de minune sculptând dovleci pentru copii:

• Mi-am scos gândăcelul la soare.

• Am văzut Wall-E, știu că e cam târziu, la urma urmei sunt doi ani de când a apărut filmul! Probabil că acum a fost momentul lui căci mi-a plăcut mult romanța celor doi roboței, Wall-E și Eve. Când vom învăța și noi, oamenii, că iubirea nu are nevoie de prea multe cuvinte ci doar de fapte?

• Am găsit într-un sertar din congelator un guest-book pregătit și dispărut în mod misterios acum vreo două săptămâni!!! Nici nu mă mai mir, am o atracție specială pentru a uita diverse prin frigider, acum câțiva ani am regăsit chiar și telecomanda televizorului acolo.

• Am tăcut pentru prima oară pe o scară rulantă când cineva m-a împiedicat să urc, depășind prin stânga: erau doi tineri care se sărutau de mama focului. :-))) Am așteptat cuminte în spatele lor, fără să bat din picior sau să tușesc, până am ajuns sus.

Și-acum mă duc sa-mi pun cornițele de drăcoaică și plec la petrecere; va fi una cuminte, cu însoțitori deci nu vom fi în pericol să ne distrăm:-)))

Ziua 30. AMR 335

Zi scurtă, minunată! Am început-o mai târziu, cu o cafea și o tartă cu rubarbă la Paul, în compania...unui roman, să-i spunem. :-)))
Deocamdată îi știu doar coperta, e tentantă și mă îndeamnă să încep să frunzăresc. Habar nu am dacă e momentul potrivit pentru lectură dar știu că, dacă mă decid să o încep, voi citi cu atenție rând cu rând și, mai ales, printre rânduri. Nu vreau să mă trezesc spre final că am înțeles totul pe dos sau că am considerat zeci de pagini că citesc un roman inspirat din fapte reale când, de fapt, era unul de ficțiune.
Am pus și una din melodiile mele preferate, într-o variantă pe care puțini o cunosc, am descoperit-o cu plăcere și o ascult de minute bune pe repeat.

Botez Violeta

Idei decoratiuni botez. trusou botez. Lumanare botez. Alb/violet.

Botez Luisa

Ziua 29.AMR 336

Habar nu aveam că week-end-ul poate să înceapă și de joi! Nu am știut nici că centrul vechi al Bucureștiului poate fi atât de animat noaptea. Și nici că există atâtea și atâtea cluburi, cât să ieși dintr-unul și să pășești în altul. Și nici că există restaurante cu polițe ticsite de cărți la toaletă. Și cărți grele, nu glumă: "Roșu și negru", "În căutarea timpului pierdut", "Eugenie Grandet"...vorba ceea, orice moment e bun pentru a te cultiva.
Am amestecat cocktailurile și am ciocnit paharele pentru o promovare, o prezență în reviste de specialitate, un vernisaj și pentru confortul de a redescoperi ce bine e să te afli printre oameni frumoși, vii și onești.

Fundă Dior

Uite că m-am luat cu treaba și am uitat că v-am promis să vă mai învăț una, alta.
Azi, fundă Dior.
Necesar:
1 bucată de panglică de 20 cm
1 bucată de panglică de 24 cm
1 bucată de panglică de 28 cm
1 bucată de panglică de 32 cm



Se unește fiecare bucată de panglică la capete și se suprapun toate ca în imaginea de mai jos.

Se fixează cu acul toate cele patru funde și se maschează cusătura cu panglică.
Voila!

Tutorial. Cum se face o funda din panglica de satin.

Ziua 28. AMR 337

Zi de plâns în plapumă! Toți cu care am vorbit azi erau cu capsa pusă, cum aș fi putut eu să rămân zen? Ei, uite că am rămas! :-)
M-a ajutat mult după amiaza petrecută la atelier. După plecarea fetelor, singură, în liniște, mi-am pus toată priceperea și imaginația la bătaie pentru a crea lucrușoarele de botez ale Luisei; mâine, cu lumină bună, voi face și fotografii și le voi pune aici. Aștept aplauze!
M-a ajutat mult buchetul de flori fucsia pe care le-am primit drept recunoștință de la clientul ce acum câteva zile îmi aducea ciocolată.
M-a ajutat mult vizita la părinții mei, e ceva timp de când nu am mai petrecut câteva ore atât de plăcute: tata nu mai era pornit împotriva lumii și nu m-a mai provocat la discuții care se lasă, de obicei, cu scântei. Mama m-a răsfățat cu trei feluri de mâncare și două feluri de desert. Aș fi vrut să plâng cu fața ascunsă în cutele rochiei ei, așa cum făceam când eram mică și mă loveam, dar nu m-a lăsat sufletul să o întristez și pe ea.
Am plâns în mine și am continuat să le zâmbesc și să le povestesc câte-n lună și-n stele, lăsându-le răgaz, nu știu până când, să mai creadă că fiica lor cea mică încă nu s-a făcut mare...

Ziua 27. AMR 338

Prânz cu nașa Reta (nu am niciun merit, ea s-a autointitulat așa) și mi-a ieșit limonada pe nas la propriu când am auzit ce compliment i-a făcut chelnerului care îi pipera mâncarea cu o râșniță de vreun metru:
"Îmi place scula ta!"

Ziua 26. AMR 339

Azi nepotul meu a împlinit 19 ani, să-mi trăiască! E prima lui aniversare la care nu a avut alături întregul clan zânesc dar s-a descurcat el cumva, nu-mi fac griji. E întotdeauna înconjurat de fete frumoase, după un anumit tipar: înalte, subțiri, brune, cu păr lung. Nu am văzut să se abată de la regulă...odată, am salutat o puștoaică agățată de brațul lui: " Bună, Carmen!". Ea mi-a răspuns suav: " Săru'mâna! Eu sunt Ana Maria..." Ptiu, drace! De atunci, nu mai folosesc nume ci tot soiul de apelative: iepuraș, fluturaș, scumpete. Nu risc să-i stric apele Giuvaierului. Aaaa, nu v-am spus? Așa îl mângâiem :-) Și știu că mă va obliga să șterg postarea aceasta pentru că nu-l avantajează, dar voi rezista. Sau îl voi mitui, întotdeauna răspunde la astfel de stimulente.
La mulți ani, tesoro mio, n-ai habar ce fericit e portofelul meu de când ai plecat! :-))))))

Botez Zaira 2.

Ziua 25. AMR 340.

A beautiful day!
Farmecele de zână funcționează din nou: am scăpat de amendă, puncte și suspendare permis! Vorbeam la telefon, am trecut pe roșu, nu aveam centura, m-am încadrat aiurea-toate în fața unui polițist la Universitate! Și nici măcar nu am dat șpagă, cred că de data asta aș fi dat tot ce aveam în portofel, încă o lună fără permis mi se pare ceva de neimaginat!!! Nu știu cum l-am convins că eu sunt, de fapt, nevinovată și numai o ciudată aliniere a astrelor m-a împins să fac atâtea tâmpenii în doar câteva secunde :-) M-a ajutat și Lisa care tremura pe scaunul din dreapta, pesemne arată rău de tot dacă l-a impresionat în așa fel pe domnul polițist încât ne-a și îndrumat spre Facultatea de Medicină Veterinară. LOL! Lisuca, ai nevoie de un facelift, mamă!
Botezul Zairei a fost senzațional! Nașa e prietena mea, Cătălina, pe care nu am văzut-o niciodată atât de emoționată. Hmm, nu am înțeles de ce era însoțită de doi nași, soțul ei și încă un bărbat. Acesta din urmă ținea lumânărica Zairei într-un fel în care numai un bărbat ar ține-o, atâta a smotocit-o și a înghesuit-o, atâta a ciufulit fundițele încât îmi venea să îi fac un semn discret cu piciorul în tibie!
Pizzaaaaaaaaaaaaaaaa!

Ziua 24. AMR 341

Cel mai bun lucru pe ziua de azi a fost, categoric, faptul că, în sfârșit, am mâncat. De dimineață m-am trezit cu o foame de lup și i-am dat organismului meu hrana după care tânjea atâta: felii de pâine caldă unsă cu unt și magiun, un pahar de lapte și un bol de fructe. Cafeaua am băut-o în mașină, în compania Lisei, în drum spre Palatul Știrbey unde aveam de schimbat niște etichete
greșite pe mărturiile

lui Petru Teodor căci, sărăcuțul, fusese rebotezat. (În cazul lui am fost modestă, am greșit doar numele. Zilele trecute m-a sunat o mămică să-mi spună că s-a strecurat o greșeală în textul de pe invitația la botez: în loc de "creștină" am scris "cretină"!!! Mi-a crăpat obrazul, puteam greși orice alt cuvânt dar nuuuu, trebuia să mă fac de râs total! :-)
M-am delectat cu decorul creat de Raluca în fosta reședință a Prințului Alb:





și cu decorul creat de toamnă pe aleile conacului.





După amiază l-am scos la plimbare pe Matei. Dom'le, Matei are un tată cu multă imaginație! Tuturor bebelușilor li se spune Gogoșică, Prințulică, Guguloi, Bobiță, Țucurel etc, numai lui Matei i se spune Iosif Vissarionovici, Vladimir Ilici, Osama. :-) Și chiar și Băse, judecând după fotografia aceasta!

Cu mare elan am pornit spre seară la film, "Eat, pray and love". Filmul îți place sau nu, în funcție de starea sufletească pe care o traversezi. Filmarea e bună, culorile sunt fantastice, peisajele sunt de vis, Javier Bardem e un urât frumos, Julia Roberts e bună, happy end. Cine a citit cartea e sfătuit să rămână la acest stadiu. După standardele mele, "Pacientul englez" rămâne unica ecranizare mai reușită decât cartea însăși.

Ziua 23. AMR 342

Un ceai în ceașca mea favorită (cândva a avut o pereche dar nu am înțeles niciodată pe unde s-a rătăcit) în compania Annei Karenina la televizor. Dragoste pură, dorință, suferință, gelozie, milă, remușcare, obsesii, disperare, atâtea sentimente irosite! Annă, Annă, pe vremea ta nu se știa că bărbații e porci? :-)))

Botez Zaira

Am lucrat cu mare drag la botezul Zairei, întâi pentru că va fi botezată de cea mai nebunatică dintre prietenele mele, apoi pentru că m-a inspirat foarte mult numele ei: Zaira în arabă înseamnă "strălucire" și "floare".