vineri, 22 octombrie 2010
Ziua 23. AMR 342
Un ceai în ceașca mea favorită (cândva a avut o pereche dar nu am înțeles niciodată pe unde s-a rătăcit) în compania Annei Karenina la televizor. Dragoste pură, dorință, suferință, gelozie, milă, remușcare, obsesii, disperare, atâtea sentimente irosite! Annă, Annă, pe vremea ta nu se știa că bărbații e porci? :-)))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
-
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu