Ziua 26. AMR 339

Azi nepotul meu a împlinit 19 ani, să-mi trăiască! E prima lui aniversare la care nu a avut alături întregul clan zânesc dar s-a descurcat el cumva, nu-mi fac griji. E întotdeauna înconjurat de fete frumoase, după un anumit tipar: înalte, subțiri, brune, cu păr lung. Nu am văzut să se abată de la regulă...odată, am salutat o puștoaică agățată de brațul lui: " Bună, Carmen!". Ea mi-a răspuns suav: " Săru'mâna! Eu sunt Ana Maria..." Ptiu, drace! De atunci, nu mai folosesc nume ci tot soiul de apelative: iepuraș, fluturaș, scumpete. Nu risc să-i stric apele Giuvaierului. Aaaa, nu v-am spus? Așa îl mângâiem :-) Și știu că mă va obliga să șterg postarea aceasta pentru că nu-l avantajează, dar voi rezista. Sau îl voi mitui, întotdeauna răspunde la astfel de stimulente.
La mulți ani, tesoro mio, n-ai habar ce fericit e portofelul meu de când ai plecat! :-))))))