Buline

Nu știu alții cum sunt, dar mie bulinele îmi stimulează producția de oxitocine și încep să fluier și să cânt în timp ce lucrez. Ca să nu mai zic că ori de câte ori dau cu ochii de oița aceasta, îmi vine să o pup pe nasul acela enorm.

Ce mai zicem, ce mai facem

Cineva îmi spunea odată că dorința cea mai mare în viață îi e să scrie o carte, dar că nu o poate scrie lângă mine pentru că îi ofer prea mult confort, prea multă liniște. Că are nevoie de experiențe, de preferat unele nefericite, care să-l inspire și să-l provoace.
L-am urât atunci ca pe nimeni altcineva, însă acum trebuie să-i dau dreptate: nu poți, dom'le, să scrii nimic profund când ai inima și burta pline, sufletul și somnul liniștite, cald în calorifere, flori la fereastră, potecă printre nămeți așternută sub tălpi de însuși Președintele de Bloc. Care președinte de bloc nu e un moș cu bască, ci un fost handbalist înaaaalt, grizonant, cu niște ochelari de vedere interesanți și o voce extrem de sexy...
Ăăăă, ce ziceam? Așa... Ziceam că altfel ți se așază epitetele în vârful peniței când ți se înnoadă lăcrămuțele sub bărbie și altfel se potrivesc metaforele în fraze când îți tremură sufletul de vreun dor sau vreo jale.
Că e rată la bancă sau durere de genunchi, că e divorț sau ceartă cu soacra, că e aglomerat la Ikea sau că te înjuri cu semenii din trafic, că e pojar la grădiniță sau omătul mare, ai pretexte să te așezi la scris și să-ți înfigi buricele degetelor în tastatură cu aceeași înverșunare cu care ai lovi un sac de box.
În afară de suferințe, ca să scrii, mai ai nevoie și de timp. Că, dacă trebăluiești toată ziua în atelier (bine, hai, și pe Facebook :-) și intri în fibrilații când vezi că la sfârșitul zilei nici măcar n-ai deschis emailurile, darămite să mai și răspunzi prompt la ele, nu mai poți da din degete seara, în pat, decât cel mult pentru un Like pricăjit la un videoclip cu Bon Jovi.
Deci la castel nu e, dom'le, inspirație săptămâna aceasta!
Dar și când e o geană de inspirație, nu e voie. Deunăzi am vrut să scriu despre Frumosul Necunoscut din Grădina Icoanei și scriam, și scriam în timp ce Baby, lângă mine, se uita pe HBO la un film. Mai întâi m-a rugat frumos: Poți să-ți scoți brățările, te rog, că nu aud nimic din filmul ăsta...
Am clipit des la el, eram transpusă în povestea mea, cum îndrăznea să mă întrerupă pentru ceva minor ca zgomotul celor 7-8 brățări care se loveau una de alta și toate de ceas!?! Le-am scos una câte una, ostentativ și am luat iar penița între degete.
Și scriam, și scriam... Sâmbătă, soare, parc, zăpadă neatinsă, o lesă încurcată printre picioarele mele. La un capăt al lesei se afla un bișon, la celălalt capăt un tânăr frumos, înalt, fără burtă, cu pardesiu și fular, cu ochelari de soare și păr pe cap...
Ce faci?
Scriu!
Văd că scrii. Dar ce scrii?
Lasă că îți dau să citești când termin.
Îhîm. Și chiar ai de gând să publici asta?
Păi cam da, de ce? Nu ar trebui?
Nu, ziceam și eu așa...
Și iar scriu, și iar scriu... Taz și Boo se distrau de minune, erau uzi și-n urechi, mie-mi înghețaseră toate cele, mă gândeam că plec doar când voi face țurțuri la nas și promoroacă la gene. Frumosul Necunoscut devenise Andrei, și-a scos mănușa când s-a prezentat, eu am scăpat cheile mașinii în zăpadă de fâstâceală...
Acum că m-ai întrebat, să știi că mi se pare deplasat să scrii despre un bărbat pe care l-ai cunoscut în parc.
Dar de ce, dragule?
Pentru că mi se pare lipsă de respect pentru mine și indiferență față de sentimentele mele.
Baby, ți-am mai explicat, literatura e literatură, noi suntem noi. La urma urmei, nu mă aflu în parc cu Frumosul Necunoscut, ci cu tine pe canapea.
De atunci, Baby e bosumflat, nu știu dacă e îndreptățit să fie.
Eu n-am publicat povestea din Grădina Icoanei și e ca atunci când n-ai voie să zgândărești o bubă pentru că rămân semne...

Tazzilla se face mare

Taz a împlinit azi un an de când a apărut la castel și am sărbătorit cu pui la rotisor el și ceai fierbinte eu. Și o palmă la fund tot el pentru că a sărit să muște fotograful.
Acum s-a așezat cu capul pe papucul meu drept și aș vrea să-mi mișc piciorul, însă mi-e prea dragă senzația caldă pe care o am. L-am iertat că a fost obraznic, el nu știe. Încă oftează, se uită umed în ochii mei, mi-a adus mingea doar-doar i-oi zâmbi...

Flori pentru fete bune de dus la mama acasă

Noutăți din cămara bunicii

Cât e de mare borcănelul?
30 ml.
Da' mai mare nu aveți?
Acum avem!

Ce formă are borcănelul?
Rotund. De borcan...
Altă formă nu aveți?
Acum avem!


Ce conține borcănelul?
Miere de salcâm.
Da' cu miez de nucă sau cu migdale nu aveți?
Acum avem!
Da' cu dulceață nu aveți?
Acum avem! De vișine, de zmeură, de mure, de struguri, de nuci verzi, de căpșuni, de portocale, de trandafiri...

Dacă nici eu nu le fac pe plac clienților mei, atunci cine?

Lumânărica Antoniei

Florile de duminică

Lenea de duminică

Carte de oaspeti

Învățăturile Zânei către fiica mărilor, Heidi

Draga mea Heidi,

Azi m-am hotărât să-ți scriu, nu pentru că de câteva luni încoace gura nu-ți mai tace, iarba nu-ți mai place, ci pentru că mi-ești dragă și mă întristez și eu când te văd sau te aud nefericită. Ssst, nu-mi mai pune placa, o știu pe de rost: tu ești fericită, de fapt, doar că te-ai săturat de... și de.... Dar și de..., și de...
Draga mea, e o certitudine că nu există rețetă a fericirii supreme, în ciuda faptului că omenirea are prostul obicei să fie ipocrită, să susțină contrariul și să-și propună ca ținta marii călătorii prin viață să fie extazul. Ca să nu mai menționez faptul că e dovedit științific că o valoare ridicată a IQ-ului este incompatibilă cu noțiunea care începe cu "F", asta neînsemnând neapărat că orice depresiv e genial sau că orice agramat e în nirvana de-a pururea.
Știu că ești în așteptarea Marelui Val și că ți-ai cam pierdut răbdarea așteptându-l. Dar dacă nu ai mai sta așa încordată pe placa ta de surf și-ai da din picioare, te-ai bălăci, te-ai juca cu stropii de apă și cu razele de soare, zău că așteptarea ar fi mai plăcută.
Sigur, dacă m-ai întreba pe mine, ți-aș sugera să nu ignori delfinașii sau căluții de mare care se zbenguie și ei prin apa de sub tine, mângâie-i pe spinare și scarpină-i pe burtică, it's a win win situation. Pe rechinași îi vezi de departe, tratează-i cu reticență, nu prea au simțul umorului.
Și ce dacă nu vezi Valul venind pentru că ești distrasă? Dacă e să vină, te va lovi oricum. Dacă e acel val, te va aduce lin și cuminte la mal și noi toți vom dănțui la nuntă.
Dar eu zic, uitându-ne în jur și evaluând corect piața de valuri, că există o mare probabilitate să nu fie. N-ai să-l recunoști decât după ce îl vei primi în moalele capului: te va rostogoli și te va răsuci, te va face să înghiți nisip, îți va zdreli pielea până la sânge în scoici și colțuri de stâncă și-ți va arunca alge în ochi și-n nări. Și tot la mal vei ajunge.
Și-n timp ce-ți scoți un melc din ureche, vei întreba cu o înțelepciune dobândită brusc Ce mi-o fi trebuit mie surf?
Cu drag,
Zâna

Black Rose

Dacă v-ați întrebat vreodată, cum miroase în Rai, vă explic eu: ca acești săculeți parfumați pe care i-am propus uneia dintre miresele mele drept mărturii. N-am întâlnit nicăieri parfumul acesta, Black Rose, nu știu să fie chimic, nu pare sintetic. Dar și dacă e, tot am împrăștiat săculeții peste tot: în birou, în mașină, în dressing, peste tot în jurul meu miroase a Black Rose.
Cât despre culori, jur că n-am umblat la fotografii nici măcar o secundă; așa sunt ele, bejuri împletite cu marouri în lumina de miere a după amiezei.

Valentine's Day

E aproape seară și e liniște la birou, atât de liniște încât îmi aud ceasul de la mână ticăind. Tic-tac, tic-tac, atât de static în mișcarea lui!
Aștept curierul; m-a anunțat de dimineață că are ceva de livrat, dar nu poate ajunge decât în jur de 6... Știu ce-mi va livra, flori de la Baby. Și poate îmi va spune din nou Se vede că vă iubește mult, domnișoară!, oare serviciul ăsta intră în preț sau e bonus?
Mie-mi place Valentine's Day, orice ocazie să dăruiești și să primești flori, inimioare roz, bomboane de ciocolată și ursuleți de pluș e minunată.
Am căutat pe net, e drept că nu cu mare pasiune, ce legătură are Sf. Valentin, un martir creștin, cu sărbătoarea îndrăgostiților. Nu m-am dumirit, e negură din momentul în care Papa Gelasius I l-a așezat în calendar și până când Chauser i-a dat însușiri romantice într-un poem din secolul 14:
For this was Saint Valentine's Day, when every bird cometh there to choose his mate.
E o zi în care vrei, nu vrei, crezi în iubire și-n manifestarea afecțiunii, în fericirea adusă de lucrurile mărunte, în zâmbetele și ușoara stânjeneală pornite din gesturi uneori stângace.
Și oricât de des aș auzi femei afirmând că e o porcărie și că n-au nevoie de o zi specială ca să se simtă iubite și apreciate, eu tot cred că, în sufletul lor, își doresc flori, inimioare roz, bomboane de ciocolată și ursuleți de pluș...
Ring, ring, ring! Mi-a sosit valentinul...

Iarna pe ulițele castelului

A început din nou să cadă câte-un fulg, mai sunteți mulți???
Iar ninge, iar viscolește, iar troienește, iar se panichează românul, golește supermarketurile și apoi face clăbuci la tv că nu e, dom'le, normal să stăm 2 ore la coadă! Am căutat trei zile în trei magazine un pui la rotisor pentru caninul de care sunt responsabilă!!!
Aș vrea și eu să sufăr, să înjur autoritățile, să mi se ridice tensiunea, să mă zgârii pe față și să-mi smulg părul ca Valentin Stan de ciudă că e iarnă grea de trei săptămâni.
Aș vrea să mă lase președintele de bloc să-mi scutur singură țurțurii de la acoperiș și-aș vrea ca vecinul meu să nu mai fie atât de amabil și să nu-mi mai curețe parbrizul și portierele înghețate bocnă. Iar Baby să nu mă mai aștepte cu patul cald și vin atât de fiert încât mi se înroșesc urechile instantaneu.
Mie-mi place când ninge: munții de gunoaie, casele scorojite, mașinile-epave parcate din 1960 pe vreun trotuar-toate dispar sub zăpadă. Câinii vagabonzi, parcagiii din Centrul Vechi și pierde-vară ăia care stau ciopor și sparg semințe pe la vreun colț de stradă ori s-au rărit, ori nu mai sunt atât de agresivi, oricum ar fi e foarte bine.
Fix de-atâta bine am fugit de-acasă în pădure unde ne-am zbenguit prin zăpada virgină și de unde ne-am întors eu cu țurțuri la nas, Taz la bijuteriile princiare!

Twinkle, twinkle little star

Mare forfotă la castel de vreo două săptămâni, vine barza în septembrie! Eu vreau să fie fetiță. toți vrem să fie fetiță, în afară de tătic care vrea băiat, oh, cât de previzibil! Nu mă pricep decât la chestii fetițești, habar n-am cum să mă port cu băiețeii: nu știu să fac ca mașina de pompieri și nici ca mitraliera. Și mă sperie teribil dinozaurii.
Altfel stă treaba cu fetițele: dansăm, ne uităm la desene animate cu prințese, țesălăm ponei roz, flecărim și sorbim din ceșcuțe minuscule de ceai, ne încălțăm cu pantofi cu toc și târâm poalele rochiilor prin casă, ne împodobim cu cercei, colier, brățară și inele pentru fiecare deget, toate deodată.

Dragă mică stea,
Sunt milioane de lucruri pe care le-ai putea învăța din enciclopedii și dicționare și mai e și Google, ăsta chiar le știe pe toate, dar sunt câteva pe care aș vrea să le știi de la mine și-aș avea toată răbdarea din lume să te învăț și să ți le explic, chiar și-așa dezordonate cum îmi zburdă mie prin minte acum... ce să fac, m-ai luat pe nepregătite...
Fii bună, independentă, interesantă, amabilă, amuzantă, originală.
Nu te teme să fii altfel decât restul lumii, ieși din rând, nu sta în gloată, nu urma o turmă, răzvrătește-te, cere-ți drepturile, câștigă-ți respectul și aprecierea celorlalți și păstrează-le.
Vorbește cu străinii, zâmbește-le și fă-ți-i prieteni.
Arată lumii cum ești în realitate, nu cum ar vrea lumea să fii.
Nimeni nu citește gânduri, nici măcar zânele, deci exprimă-le, spune tot timpul ce simți și ce vrei.
Orice ai face, fă cu stil.
Nu te înscrie în fan clubul vreunui zeu, folosește-ți rațiunea, gândește liber.
Citește povești, spune-le altora și scrie-le pe ale tale.
Fii balerină, fii aviatoare, fii pianistă, fii arhitectă, fii pictoriță, fii ce vrei, dar fii una bună, nu mediocră.
Râzi mult, cea mai proastă zi e cea în care n-ai zâmbit deloc.
Fii femeie, lasă-ți părul să cadă pe umeri, poartă rochii și pantofi eleganți, lenjerie de dantelă și mănuși lungi până la cot.
Deschide-ți mintea, brațele și inima pentru oameni și lucruri noi.
Nu te lăsa impresionată de cineva cu un cap mare, ai fi uimită să afli că e posibil să adăpostească un creier mic.
Călătorește, poartă-te la Roma ca italienii și ca japonezii la Tokio.
Când te afli în natură, nu lua de-acolo decât fotografii, nu lăsa decât urme de pași.
Dansează sau fredonează când auzi muzică.
Înainte de a fi trasă prin inel, fii sănătoasă. Mănâncă ce vrei, când vrei... of, la naiba, chiar nu pot fi ipocrită, rochiile sunt fabuloase doar în varianta S sau M, deci mănâncă ce vrei, când vrei, cu condiția să fie puțin.
Nu te folosi de violență ca argument.
Notează-ți ideile, întotdeauna sunt mai multe decât timpul pe care-l ai la dispoziție.
Nu există destin, există întâmplări și alegeri. S-ar putea să fie greșite, asumă-ți-le, nu le repeta, învață din ele.
Atenția, afecțiunea și iubirea nu se cerșesc, se merită.
Poartă-te cu oamenii așa cum ai vrea tu însăți să se poarte cu tine.
Dragostea e o chestiune de reciprocitate: te iubește, îl iubești, nu există compromis.
Urmează-ți inima, dar ia-ți și mintea cu tine.
Dacă crezi că iubești două persoane în acelaşi timp, alege-o pe a doua. Dacă o iubeai pe prima, nu ar mai fi existat a doua.
Nu e nevoie să ai un talent special, fii doar foarte curioasă.
Unii oameni intră în viața ta doar ca să afli cum nu vrei să fii.
Nu fi vulgară în limbaj, nu e decât încercarea persoanelor slabe de a părea niște caractere puternice.
Singura minciună de care nu trebuie să-ți fie rușine e "I read and accept the terms and conditions"
Preferă adevărul chiar dacă uneori face ca tot ce ai trăit până-ntr-o zi să pară o minciună.

Sunt lucruri pe care eu le-am învățat singură și m-au ajutat să ajung până aici ușor și frumos. Te voi învăța și pe tine, tot ce-ți mai rămâne de făcut e să apari și să fii minunată.
Cu drag,
Zâna