vineri, 11 noiembrie 2011

Ziua 346. AMR 19.


Mi s-a întâmplat rar ca o întâlnire de afaceri să se transforme într-una de plăcere și să se întindă pe câteva ore bune. Cea de azi a fost cu un prieten din copilărie, practic ne știm de la grădiniță. Ok, n-am poștit împreună țigările prin wc-ul școlii și n-am tras din același pai vodka din cutie, dar chiar am fost prieteni buni până am plecat fiecare la facultate.
Ne-am regăsit pe Facebook, cum altfel!, și am descoperit și că putem lucra la un proiect împreună, drept pentru care ne-am întâlnit să discutăm. Și-am discutat despre proiect vreo 15 minute, restul pana la 180 ne-am hlizit, ne-am tachinat, l-am pus la curent cu marile "drame" din viețile noastre, a apărut și Nicol, am mâncat, am mai vorbit serios încă vreo 15 minute după care, cu greu, ne-am dat duși pe la casele noastre. Nimic ieșit din comun, încă o seară petrecută cu oameni faini, mi se întâmplă des. Surpriza mare a venit imediat după ce ne-am despărțit: am aflat că fetelor le-a plăcut foarte mult prietenul meu din copilărie. Recunosc că am stat cu inima cât un purice, le știu cât sunt de pretențioase. Cu una tocmai dezbătusem subiectul "cine plătește taxiul atunci când îl împarți cu un bărbat cu care ai petrecut întreaga noapte", pe cealaltă o aud zilnic boscorodind câte un mascul care nu i-a deschis portiera sau care n-a fost în stare să-i trimită un buchet de flori de ziua ei deși se declară maaaaare admirator.
Domnul nostru de aseară a fost impecabil. Las' că era tuns regulamentar, bărbierit, parfumat, cu cămașa băgată în pantaloni, cu costumul impecabil călcat și pantofii lustruiți. Las' că ne-a scos din încurcătura de a nu ști de care și câtă pizza să comandăm (pentru că deodată toate eram la dietă deși ne era foame de-am fi mâncat și lemne), cerând câte una din fiecare. Pe deasupra mai era și galant, amuzant, tolerant cu derapajele noastre către discuții pur feminine, ba chiar disponibil să intre într-un joc al nostru, a cărui miză e derizorie, dar care ne va satisface orgoliile pentru o bună bucată de vreme.
Mi-a fost drag de el, eram mândră că prietenul meu de la grădi s-a făcut om așa mare și important și m-am bucurat tare, tare că zânele mele s-au simțit zâne pe bune în compania lui.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Ziua 345. AMR 20.


A fost odată o zână când bună, când rea, după cum o cerea situația sau persoana în cauză, o zână care trăia într-un castel frumos și vesel, populat de căței cuminți, zâne simpatice, ibrice de cafea, idei crețe, prinți pe cai albi sau verzi pe pereți, dovleci copți în sobă și făcuți plăcintă, vrăjitoare haioase pe mături nebune și tot felul de alte făpturi care-și duceau traiul care printre flori, în plin soare, care mai ascunse în umbră, prin crăpăturile pereților, pe unde găseau și ele loc și se simțeau mai bine.
Și tare frumoasă mai era viața la castel, regulile erau simple, puține și clare: nu cere ce tu însuți nu poți să dai, ești iubit pentru cum ești, nu pentru cum vrei să pari, ce ție nu-ți place, altuia nu face, distracție înainte de toate.
Simple, puține și clare, dar tot se găsesc amatori să le încalce, slavă Universului că nu se întâmplă prea des! Poate de aceea, atunci când se întâmplă, rămâne stăpâna castelului cu gura căscată ca la dentist, cu tot cu mirosul de iodoform aferent, concretizat în întrebarea de ce mama naibii?
Nu că m-ar traumatiza sau că m-ar destabiliza, dar nu înțeleg și gândul că nu înțeleg nu-mi dă pace și gata.
Adică luni de zile te-ai zgâit peste gard și-ai zgâriat cu unghia pe la poarta castelului, dorindu-ți să intri, iar când ți s-a deschis și-ai fost poftită în casă și la masă, tu te apuci să reamenajezi grădina și să redecorezi castelul, pretinzi toate porțiile de mâncare din farfuriile care stau frumos pe masă și toată atenția zânelor care stau în jurul mesei. Ba mai și începi să te declari nemulțumită de vreo zânuță care are de multă vreme pernuța ei în castel, ba mai și tuni și fulgeri la adresa vrăjitoarei preferate care stă de-a dreapta zânei de când lumea și pământul, ba mai și arunci cu vorbe grele în cea mai bună și mai blândă dintre noi și care numai că nu ți-a întins covorul roșu atunci când ai pășit sfioasă pentru prima oară în castel.
Aș fi trăit cu toate astea și nu te-aș fi gonit de la castel căci nu suntem niciuna vreun soi de Maica Tereza. Aș fi ignorat micile meschinării și aș fi închis ochii la sensibilitățile tale de domnișoară crescută la pension. Aici nu cultivăm perfecțiunea, dar nici producția de serie.
Când sapi și torni, se formează noroi. Îmi și imaginez la ce te gândeai în timp ce amestecai praful cu apa... Hmmm, ce mare e tentația de a face câteva gogoloaie și de a le arunca pe rochia zânei! Aș putea să le arunc când stăm față-n față și mă vede, astfel îi va fi clar că sunt nemulțumită de prestația ei și mă va întreba de ce îi murdăresc rochia. Și-atunci îi voi spune și îi voi da ocazia să devină o zână mai bună. Dar, cum nu prea mă dă curajul afară din casă și cum știu ce limbă ascuțită posedă, nu ar fi mai bine să mă ascund eu într-un tufiș și de-acolo să arunc gogoloaiele fără ca zâna să știe de unde vin?
Ia hai să mai sap și să mai torn, nu se știe când voi avea nevoie de o cantitate mare de noroi...

luni, 7 noiembrie 2011

Ziua 344. AMR 21.


În fiecare an, cam pe la începutul lui noiembrie, începe să-mi dea târcoale tentația de a schimba agenda. Cea de anul acesta mi-a plăcut cel mai mult, are copertă de piele maro camel și, când e închisă, marginile foilor se văd aurii. Cea pe care abia astept să o încep este neagră și e ștanțată cu un Cerrutti elegant și sexy -my, my, my, câte fițe, își zice în momentul acesta Laura și se aruncă peste tastatură ca să-mi mai zică ea vreo două :-)
Zilele acestea tânjesc după haine noi, provocări noi, oameni noi, an nou, întâmplări noi.
Dar nu chiar așa de noi, nu total diferite de ce am acum în dressing, în minte, în suflet. Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, cum ar veni. :-) Să-și schimbe doar puțin look-ul, știu și eu? Să-și facă breton poate... sau să-și schimbe forma sprâncenelor.
Sfârșiturile de an mă prind mereu obosită și cu mintea vraiște într-o multitudine de planuri și idei pe care le tot strâng și pentru aplicarea cărora n-am niciodată timp sau dispoziție.
Acum câțiva ani citeam Eat, Pray, Love-de departe, mult mai reușită decât filmul-și mă gândeam ce viață măruntă, burgheză, îndestulată, comodă, anostă, comună duc eu când în lume se întâmplă atâtea lucruri interesante, periculoase, incitante, numai bune de trăit și de povestit.
Acum două seri cinam cu un englez stabilit în Olanda, dar care locuiește pentru moment în Nairobi și a venit într-o scurtă vizită în Romania. El îmi povestea despre safariurile pe care le organizează în Kenya, eu mă gândeam cât de periculoasă e munca la mine în atelier: ace și foarfeci peste tot, dom'le... El pomenea de lei, leoparzi și elefanți, eu mă gândeam la clienta căreia nu i-am putut răspunde la întrebarea: de ce o lumânare de botez nu este la fel de înaltă ca lumânarea de nuntă? El vorbea înflăcărat despre braconieri, mie-mi crescuse tensiunea amintindu-mi ce teanc de plăți am iar de făcut. El pășea hotărât și dădea din brațele goale pentru expresivitate, eu aveam grijă să nu-mi zdrelesc tocurile prin piatra cubică din centrul vechi...
Wow, ce seară plină de adrenalină am mai avut! De fapt, ce zic eu aici!?! Toată viața mea e marcată de adrenalină pură! De exemplu, acum mi s-a zgâriat puțin cristalul din care e făcut cadranul ceasului...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ziua 343. AMR 22.












Pițipoancele lovesc din nou! :-)
Toată săptămâna am tânjit după o pauză cât de mică în timpul zilei ca să mă pot uita în liniște la frunzele care cad; le vedeam cu coada ochiului pe geamul biroului, dar n-am avut răgaz să urmăresc nici măcar una de când se desprindea de pe crenguța ei și până atingea asfaltul...
E puțin, nici mie nu-mi ajunge. Mă dau bătută, nu știu cum să-l opresc sau măcar să-l încetinesc, tot ce știe timpul să facă e să treacă. Cine sunt eu să mă împotrivesc? Cine ești tu să ceri mai mult?

miercuri, 2 noiembrie 2011

Ziua 342. AMR 23.

Azi faci clătite!
Dar de ce eu?

Pentru că ești
lungă și deșirată, asta a fost motivația Ralucăi la protestele mele și pretext pentru a mă trimite după tigaie, ulei, zahăr vanilat.
De restul s-a ocupat ea, făină, 3 ouă (cică vânzătoarea s-a rugat de ea să ia 4, erau ultimele și i se părea ciudat să rămână cu unul... Blonda nu și nu, dom'le, că ea are nevoie doar de trei), apă minerală la 500 ml-promoție la apa plată-și lapte. După care și-a pus posteriorul frumos în scaunul de birou și m-a anunțat că ea are de făcut liste pentru evenimentele din we, urmată de Nicol cu un posterior la fel de frumos înșurubat în celălat scaun de birou, purtând o conversație telefonică plină de importanță.
Amețită cum sunt, am ales să coc clătite după o rețetă deloc spornică, pe care și mama o folosea când eram eu și sor'mea mici: după 30 de minute în care ai impresia că ai copt vreo 2438, în farfurie tot două sunt. Hi hi hi, ho ho ho, până m-am prins că doamnele de mai sus filozofau și gesticulau ca să-mi distragă atenția și, pe la spatele meu, executau fără milă clătitele cu muniție dulce de Nutella sau gem de prune...
Păi cum naiba să nu fiu lungă și deșirată dacă mă exploatează în halul acesta? Ieri supă, azi clătite... nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar face fără mine...
În altă ordine de idei, una din zâne s-a logodit. Să-ți fie cu noroc, Roxana! Don't worry, once a fairy, always a fairy! :-)

marți, 1 noiembrie 2011

Ziua 341. AMR 24.

Ora 10 00 AM
R-Bună dimineața, draga mea prietenă!

Z-Bună dimineața și ție, iubita mea colegă!
R-Să pun de cafea? Am luat și niște prăjiturele de-li-cioa-se.
R-Mulțumesc, draga mea, dar tocmai am turnat în cești cafeluța așa cum îți place ție, cu zahăr și puțin lapte.
Z-Oh, bine, mâine am să mă trezesc mai de dimineață și am să te aștept și eu cu cafeaua fierbinte.
R-Hai să stăm puțin pe canapea și să mai povestim, avem suficient timp, suntem în grafic cu toate comenzile, avem totul sub control. E joi, putem să spunem că a început week-endul...
Z-Sigur că da, ce organizate suntem! Ce eficiente! Ce bucurie să lucrăm împreună!

În realitate, noi dialogăm cam așa:

Ora 10 00.
R-Ce faceți, panaramelor?

Z-Heeei, nu intra că e ud pe jos, așteaptă până se usucă! MAYA, pleacă de la castronul lui Taz!
R-Ți-a adus aia banii?
Z-Mă lași? Începuși cu noaptea în cap să mă toci la creier?
R-Vezi că a suplimentat Andreea comanda cu încă 16 și vezi să fie gata cele 2543 de borcane cu miere până la 11 00! Și mai am și niște brățări, vreo 20 așa... Și 15 guest book-uri, unul cu camee verde cu buline roz, unul cu pasăre kiwi pe copertă, unul cu o navetă spațială pe orbită...
Z-Piei! Și de ce ai stat până azi, joi, când puteai să mi le dai de luni?
R-N0am fost atentă, ce vrei acum? Să mă spânzur?
Z-Nu, nu e nevoie să te spânzuri tu, te spânzur eu cu mare plăcere! MAYA, pleacă de la castronul lui Taz! Hi, unde e Taz? IAR AI LĂSAT UȘA DESCHISĂ ȘI A ZBUGHIT-O AFARĂ!!! MĂ OMORI CU ZILE!

Ora 11 00...
Z-Ralu!
R-Nu-i aici!
Z-Bine, să-i comunici că nu mai avem panglică verde cu buline roz.
R-Am să-i spun când revine...

Ora 12 00.
Z-Ralu!

R-Tot nu e aici!
Z-Bine, spune-i că naveta noastră spațială seamănă cu o pâine de casă...
R-Am să-i spun când revine...


Ora 13 00.
R-Ți-a adus AIA banii?
Z-Nu.
R-...

Ora 18 00.
R-Zâniiiii...
Z-Aoleu, când stai proțăpită în tocul ușii și dai din gene e de rău...
R-Am descoperit că mai aveam un coșuleț pe o listă, nu l-am văzut, ce vrei acum, să mă spânzur?
Z-Nu, nu te deranja, mă spânzur eu în locul tău!
R-Te iubesc!

Ora 21 00.
R-DA!
Z-Ce da, că tu m-ai sunat pe mine!
R-Hai să-ți zic ce mi s-a întâmplat azi la semafor...

Miresele vesele












Nu știu alții cum sunt, dar mie-mi place de mor când știu că miresele poartă în cea mai frumoasă zi a lor accesorii lucrate de mine. :-)

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...