Ziua 344. AMR 21.

În fiecare an, cam pe la începutul lui noiembrie, începe să-mi dea târcoale tentația de a schimba agenda. Cea de anul acesta mi-a plăcut cel mai mult, are copertă de piele maro camel și, când e închisă, marginile foilor se văd aurii. Cea pe care abia astept să o încep este neagră și e ștanțată cu un Cerrutti elegant și sexy -my, my, my, câte fițe, își zice în momentul acesta Laura și se aruncă peste tastatură ca să-mi mai zică ea vreo două :-)
Zilele acestea tânjesc după haine noi, provocări noi, oameni noi, an nou, întâmplări noi.
Dar nu chiar așa de noi, nu total diferite de ce am acum în dressing, în minte, în suflet. Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, cum ar veni. :-) Să-și schimbe doar puțin look-ul, știu și eu? Să-și facă breton poate... sau să-și schimbe forma sprâncenelor.
Sfârșiturile de an mă prind mereu obosită și cu mintea vraiște într-o multitudine de planuri și idei pe care le tot strâng și pentru aplicarea cărora n-am niciodată timp sau dispoziție.
Acum câțiva ani citeam Eat, Pray, Love-de departe, mult mai reușită decât filmul-și mă gândeam ce viață măruntă, burgheză, îndestulată, comodă, anostă, comună duc eu când în lume se întâmplă atâtea lucruri interesante, periculoase, incitante, numai bune de trăit și de povestit.
Acum două seri cinam cu un englez stabilit în Olanda, dar care locuiește pentru moment în Nairobi și a venit într-o scurtă vizită în Romania. El îmi povestea despre safariurile pe care le organizează în Kenya, eu mă gândeam cât de periculoasă e munca la mine în atelier: ace și foarfeci peste tot, dom'le... El pomenea de lei, leoparzi și elefanți, eu mă gândeam la clienta căreia nu i-am putut răspunde la întrebarea: de ce o lumânare de botez nu este la fel de înaltă ca lumânarea de nuntă? El vorbea înflăcărat despre braconieri, mie-mi crescuse tensiunea amintindu-mi ce teanc de plăți am iar de făcut. El pășea hotărât și dădea din brațele goale pentru expresivitate, eu aveam grijă să nu-mi zdrelesc tocurile prin piatra cubică din centrul vechi...
Wow, ce seară plină de adrenalină am mai avut! De fapt, ce zic eu aici!?! Toată viața mea e marcată de adrenalină pură! De exemplu, acum mi s-a zgâriat puțin cristalul din care e făcut cadranul ceasului...