Ziua 342. AMR 23.

Azi faci clătite!
Dar de ce eu?
Pentru că ești lungă și deșirată, asta a fost motivația Ralucăi la protestele mele și pretext pentru a mă trimite după tigaie, ulei, zahăr vanilat.
De restul s-a ocupat ea, făină, 3 ouă (cică vânzătoarea s-a rugat de ea să ia 4, erau ultimele și i se părea ciudat să rămână cu unul... Blonda nu și nu, dom'le, că ea are nevoie doar de trei), apă minerală la 500 ml-promoție la apa plată-și lapte. După care și-a pus posteriorul frumos în scaunul de birou și m-a anunțat că ea are de făcut liste pentru evenimentele din we, urmată de Nicol cu un posterior la fel de frumos înșurubat în celălat scaun de birou, purtând o conversație telefonică plină de importanță.
Amețită cum sunt, am ales să coc clătite după o rețetă deloc spornică, pe care și mama o folosea când eram eu și sor'mea mici: după 30 de minute în care ai impresia că ai copt vreo 2438, în farfurie tot două sunt. Hi hi hi, ho ho ho, până m-am prins că doamnele de mai sus filozofau și gesticulau ca să-mi distragă atenția și, pe la spatele meu, executau fără milă clătitele cu muniție dulce de Nutella sau gem de prune...
Păi cum naiba să nu fiu lungă și deșirată dacă mă exploatează în halul acesta? Ieri supă, azi clătite... nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar face fără mine...
În altă ordine de idei, una din zâne s-a logodit. Să-ți fie cu noroc, Roxana! Don't worry, once a fairy, always a fairy! :-)