ZIUA 287. AMR 78

Citesc Trei într-o barcă, mai am puțin și o termin. Știu că are puține pagini și ar fi trebuit să o termin până acum dat fiind că sunt în vacanță, dar nici nu apuc să dau pagina că ba mă fură somnul seara în pat, ba peisajul ziua pe plajă. Și-n plus, mă trezesc chicotind sau râzând în hohote și se uită chiorâș lumea din jur (dacă mai e cineva care nu l-a citit, Jerome K. Jerome e autor britanic, cu un umor excepțional și cu o capacitate de analiză demnă doar de un psiholog).
El e de părere că încap trei într-o barcă, ba chiar și-un câine, și-i trimite în călătorie pe Tamisa.

Așa o fi fost în epoca victoriană, barca mea e numai pentru doi.
Odată, cineva a crezut că încape și-al treilea . Fii atent, i-am zis, o să ne răsturnăm, e o barcă pentru doi. Și s-a răsturnat înainte să apuc să-mi potrivesc vesta de salvare.
Am scăpat toți cu viață și odată ce-am ajuns pe mal ne-am uscat și ne-am pus haine călduroase. Barca însă a fost distrusă, daună totală. Am plâns un pic, toate resursele mele sufletești fuseseră investite în acea barcă. Ba chiar făcusem și-un credit, oferta mi se părea de neratat. Nu știu cum de am luat credit fără să iau în calcul o asigurare care să mă pună la adăpost de prostie și rea-voință, dar tot răul spre bine, plaja pe care am naufragiat nu e rea și nici pustie: are cheul de acostare solid, un far țanțoș și un debarcader unde zburdă noua mea barcă pentru doi. Deocamdată e ancorată, dar într-o zi promit că am să pornesc cu ea în călătorie.