Ziua 272. AMR 93.

Eu nu cred dom'le în noroc, în soartă, în înscrisuri pe frunte, n-am prieteni imaginari și nu dau fuga la biserică sau sub fusta vreunui popă să mă rog pentru una sau alta.
Cred, în schimb, în întâmplări, coincidențe și alegeri pe care le facem la un moment sau altul și care ne schimbă viața, uneori lin, fără să băgăm de seamă, alteori brutal de ne zăngănește dentiția.
Azi am avut din senin poftă de Pepsi și am dat o fugă la magazinașul-unde-găsești-de-toate-de-la-tampoane-la-pufuleti-cu-niște-prețuri-de-înțepenești. 2, 5 l, așa poftă mi-era! Aproape că simțeam acidul dulceag pe limbă și pe cerul gurii când turnam în pahar... Pe primul l-am băut pe nerăsuflate, pe al doilea l-am savurat ca pe un cognac vechi de 10 ani în timp ce învârteam între degete capacul de plastic. Să leșin când am dat cu ochii de ceea ce era scris în interior!
Am pus mâna pe telefon și am sunat pe toată lumea ca să fac marele anunț, în fond, pentru asta sunt prietenii, nu? Să se bucure alături de mine de orice lucru bun și frumos mi se întâmplă! Le-am cam provocat câtorva stări care variau de la leșin la atac de cord țipând întrebarea la modul "GHICI CE AM CÂȘTIGAT SUB CAPACUL DE PEPSIIIII!" ( menționez în treacăt că răspunsul cel mai frecvent a fost " UN LOGAN!" Nț, ce să facă o zână cu un Logan?!?)
Am câștigat un Pepsi de 0,5 L!

Later edit:
Cât timp m-am învârtit eu cu telefonul la ureche, Taz a furat dopul și l-a făcut țăndări sub masă. Eh, dar tot se cheamă că am câștigat, nu?