Femeia e de multă vreme în pat, cu greu se mai ridică pentru a ajunge la baie sau bucătărie pentru o cană de apă. Nu există bucățică de piele, gram de carne sau țandără de os care să nu o doară cumplit, în permanență. A uitat cum e să trăiască fără dureri căci sunt multe luni de când o însoțesc și îi schimonosesc zi după zi fața și trupul firav. Nu i se administrează încă morfină, Dumnezeule, ar putea să doară mai tare de atât?!? Și fata asta, iar s-a dezvelit!
Întinde mâna după pledul subțire și-l trage peste trupul copilei care doarme ghemuită lângă ea, cu părul acoperindu-i fața și gâtul. Așa dorm de când copila era doar un bebeluș, împreună. Așa și-au petrecut aproape fiecare moment al zilelor, ele două, bunică și nepoată.
Friptură de pui și piure de cartofi, asta ar fi cerut mereu la masă. Și clătite cu dulceață de vișine. Și poale-n brâu duminica.
Copila a fost cea care și-a alarmat părinții spunându-le că bunica se plânge de dureri la unul din sâni. Bunica n-a scos o vorbă, la ce bun? Toți trebuie să murim de ceva... Diagnosticul a fost fără echivoc: neoplasm mamar în stadiu avansat. De atunci, Doamne, au trecut aproape doi ani!, a făcut continuu chimioterapie. Întâi și-a pierdut părul, sprâncenele, genele. Simțea, auzea cum pocnesc firele de păr în rădăcinile lor. Apoi unghiile i s-au transformat într-o masă moale și dureroasă la orice atingere. Venele s-au fibrozat de-atâta otravă câtă a cărat sângele prin ele. Corpul și puterile i s-au împuținat, iar ochii și-au pierdut culoarea verde spălată de atâtea și atâtea rânduri de lacrimi. S-a rugat, a blestemat, a sperat. A obosit să tot întrebe de ce ea din toate femeile, oricum nu îi răspunde nimeni...
Geme încetișor întorcându-se să o privească din nou pe copilă, oare voi mai fi aici când se va întoarce din tabără?
În curând va fi dimineață, luna a ajuns în dreptul geamului...adoarme epuizată. În somn, durerile încetează și astfel poate să viseze că e din nou sănătoasă, veselă, rezolvă sudoku și coace poale-n brâu. Doar e duminică...
***
Povestea de mai sus este reală și chiar acum, când scriu, acea femeie se chircește de durere în patul ei.
Fiecare femeie cu cancer se reduce la a fi parte dintr-o statistică năucitoare în România:
-cancerul de sân este prima cauză de deces prin cancer la femei.
-peste 6000 de femei sunt diagnosticate anual cu neoplasm mamar, majoritatea în faza avansată.
-doar 10% dintre cazurile de cancer la sân sunt depistate în fază incipientă și pot fi tratate cu șanse foarte mari de vindecare.
Mama de zână a avut și ea cancer mamar acum mulți ani, depistat din vreme și tratat corect la Fundeni. Mamectomia totală a sânului drept a fost singura soluție și a acceptat-o senină. Nu s-a simțit niciodată mai puțin femeie, mai puțin frumoasă. N-a dorit reconstrucția bustului nici atunci, nici acum la distanță de 10 ani, iar azi a fost foarte încântată de noua ei proteză din silicon și fericită că e sănătoasă, iubită și răsfățată de noi toți.
Zani, uite ca ma incumet eu sa comentez. Imi pare rau de mami tau, ca a trebuit sa treaca prin asta, dar ma bucur ca nu s-a inrait sau indepartat de voi. Nu am ceva adanc de comunicat, ci doar "multa sanatate"!
RăspundețiȘtergere