Ziua 255. AMR 110

Am fost odată scorpie. Nu eram mult diferită de cea care sunt acum, dar cel pe pieptul căruia îmi odihneam seara capul nu considera că-mi mângâie drăgăstos pletele moi, ci șerpii din păr, dacă se poate așa ceva!!! Ceea ce am suportat cu stoicism o perioadă până când am bătut din picior și am zis: "De azi sunt Gloria!" Și-am tot fost Gloria până într-o toamnă când, peste noapte, am devenit zână.
Despre Pieptos poate îmi va veni vreodată să povestesc, despre zână tot zic în fiecare zi, dar Gloria asta, dom'le, era...cum să zic cât mai plastic...o murătură autistă cu voia ei: nu-i păsa, nu o interesa, nu se plângea.
Zilele astea m-am simțit din nou Gloria căci nu-mi pasă, nu mă interesează, nu mă doare când mă tai ca azi dimineață când mi-am apăsat cu putere ghilotina peste degetul mare și apoi m-am uitat cum curge sângele în lavoar.
Mă doare la bascheți că Băsescu l-a ofensat pe Regele Mihai, că au fost salvați caii de la Letea, că BOR își continuă planurile de construcție a catedralei de neam prost, că se mai anunță din când în când câte un sfârșit al lumii, că primăria nu mi-a aprobat nici după un an cererea de montare a pubelelor pentru selectarea gunoiului (pfuai! ce mi-am mai terorizat musafirii pe când nu locuiam în România și cum îi vegheam cu ochi de vultur ca nu cumva să nu arunce căpăcelul de la iaurt într-un anume sac, folia de aluminiu în altul și borcanul în altul).
Aud, văd, citesc, zâmbesc sau mă încrunt o secundă după care apăs Erase și rămân cu zen-ul meu mic și egoist: mie mi-e bine, nu mă deranjează că lumea e făcută din proști și deștepți, diseară mă întâlnesc cu x la cină, poate ajung mâine în piață să iau niște cireșe, în august plec în vacanță, mama are mâine programare la analize, ar trebui să mă tund puțin, mâine trebuie să predau și trusoul cu violete, o fi gata? Gânduri mărunte care mă lasă să dorm bine noaptea și sa visez dacă nu frumos, măcar fără sare și piper.
Râd de o prietenă care mi se plânge că are coșmaruri repetitive, că simte în somn o greutate pe piept, că trebuie să doarmă cu lumina aprinsă. N-ar trebui să râd, nu? Și nici să îi spun "Fugi de-aici cu prostiile tale!"
Nu mai am răbdare să fiu o prietenă bună pentru că sunt foarte ocupată să-mi fiu doar mie prietenă, să-mi zic o vorbă bună, să mă fac să râd, să-mi ridic moralul și să petrec timp doar cu mine. Cu mine mă port foarte frumos, mă răsfăț, mă aplaud, mă dojenesc cu blândețe când calc în străchini, mai am puțin și mă pup singură pe creștet!
Trebuie să mă decid repede dacă îmi place Gloria și-o păstrez. O fi ea egoistă și superficială, dar măcar nu o doare nimic, niciodată.