La mare, la soare.

Burberry

Lavandă pentru Sara Maria

Un w-e romantic

Orice escapada cu zmeul meu este minunata, inca o data am ales bine! Sigur, nu stiu daca Austria poate oferi surprize neplacute vreunui turist, de oriunde ar veni el. Noi obisnuim sa facem rezervari pe booking.com si nu prin agentii de turism, astfel 100% din alegerile pe care le-am facut au fost excelente!
De data aceasta am tras la hotel Romantik Post, un lant de hoteluri mici de 4****, foste cladiri ale postei, intretinute si administrate impecabil, raspandite in toate tarile Europei, mai putin in Romania, of course my horse. Al nostru era destul de batranel, Carol Quintul i-a fost oaspete prin 1552...



















Piata de vechituri, niciodata nu stii peste ce dai.








Ma dau in vant dupa locuri si obiecte care au o poveste si ma visez locuind in castele pe Valea Loirei, in conace subrezite de rafalele de vant sau bantuite de fantome prin Cornwall, sorbind ceai si ciugulind cookies din portelanuri delicate si tarandu-mi poalele rochiei din dantela pe marmura ca gheata. Ador treptele care scartaie sub greutatea pasilor, robinetele patinate, baile placate cu granit, sobele din placute de ceramica colorata, cheile mari si grele care incuie usi masive pentru deschiderea carora am, invariabil, nevoie de muschii zmeului.

Botez pe malul mării

E întotdeauna o plăcere să lucrez cu stele de mare și scoici!

Poveste cu zâne și o prințesă mică

Vanessa e mica prințesă care a bulversat viețile multora din familia mea zânească, turând emoțiile la maximum și umplându-ne inimile de drăgălășenie.
A apărut de dincolo de visuri și planuri, când ochii albastri ai unui pământean (austriac, ce-i drept, dar tot pământean :-) au privit în ochii verzi ai Zânei Aiurite. Fără să respecte eticheta, neanunțată, Vanessa s-a cuibărit comod în burtică la mami unde s-a distrat vreo 9 luni, până când și-a dat seama că e cazul să treacă la lucruri mai serioase. Șase luni au trecut de când a luat această decizie importantă, șase luni cu suspine și gângureli, cu lacrimi și zâmbete, cu nopți de nesomn și zile senine. Vanessa e mică și delicată și are cei mai albastri ochi din câți am văzut vreodată în existența mea de zână și înainte de asta.
Într-o zi, Zâna Aiurită ne-a anunțat că odorul urmează să fie botezat și, cu cățel și purcel, am zburat într-un suflet spre castel! Castelul se află la Villach, un orășel cochet din Alpi, la granița Austriei cu Italia, 3-4 ore distanță de Viena.



Am ajuns acolo ca vântul și ca gândul (între noi fie vorba, era mai mult o adiere căci telegarii trăsurii închiriate erau mari dar puțini).
Am găsit-o pe Vanessa visând visuri de copil...



În tot acest timp, noi, neamurile, de viță nobilă sau nu, ne veseleam, mâncam și beam care, cum ne pricepeam...pe mese, pe scaune, pe candelabre...
După trei zile și trei nopți de petrecere, ne-am dat seama că prințesa e tot nebotezată!!! Ne-am stropit cu rouă rece, am tras o dușcă de ambrozie și am coborât în piața mare, printre muritori.

















Ceremonia a fost simplă și foarte solemnă, am înțeles doar 5 % din ce povestea popa dar am bănuiala că nu am pierdut nimic :-). Am primit niște cărticele cu desfășurătorul întregului ritual, un adevărat scenariu care ar fi fost foarte util dacă nu ar fi fost în germană. Imaginea unchiului Doru, baron de Caracal, este edificatoare...

Îmbăiați și parfumați ne-am întors la castel să ne continuăm petrecerea, încercând din răsputeri și reușind, pe alocuri, să rămânem sobri în compania pământenilor austrieci.
Botezul zânesc s-a terminat cu o sesiune foto în interior...



și în curtea castelului, unde am avut o mare dilemă: să țin de copil sau de rochie???

Și-am încălecat din nou pe căluții Citroen și Picasso, și am ajuns la Viena cu 15 minute înaintea unei furtuni din acelea pe care e bine să le privești de după geam.

Drosophila melanogaster

De azi dimineață îmi bâzâie pe blog și pe email o musculiță de oțet. Inițial am ignorat-o, mi-e milă de suferința și neputința ei de a se afirma altfel decât mimând că se pricepe la ceea ce face. Dar se încăpățânează să se învârtească pe lângă urechile mele dând din aripile minuscule și băgându-mi-se în ochi, doar-doar voi vedea ce talentată e! Am fluturat din mână s-o alung fără să o rănesc, nepublicându-i imediat comentariul pe blog dar nu a priceput că e cazul să bâzâie la altă masă ca să nu-mi tulbure tihna și mi-a scris un email în care mă interpela: cum îndrăznesc să nu ascult și de ce nu îi las și pe alții, cititorii mei, să asculte bâzâitul ei fermecător?

Draga mea,
De ce nu ma lasi sa comentez pe blogul tau, pentru ca astfel ti-as arata tie si clientilor tai, caruciorul copiat de la prietenii tai din europa. Acolo costa 40 lei, este putin mai uratel cei drept, dar tot ala e! Poate la urmatorul produs "inventat" de tine vei fi mai inspirata! Bafta multa!

M-am gândit că, dacă triluiesc eu, nu mai bâzâie ea și i-am răspuns astfel:

Dragă comentatoare,
Îți mulțumesc pentru vizita pe blog și chiar și pentru comentariu. Inițial am vrut să-ți șterg email-ul și să te ignor dar, stând în hamac, la umbră, mi-am dat seama că mi-e milă de tine și că poate meriți să sacrific 35 de secunde din viața mea ca să îți clarific un lucru: nu mă voi justifica niciodată pentru moderarea comentariilor de pe blogul MEU. Tu susții în continuare o mare minciună și mă întreb cât de îngustă la minte sau rău intenționată poți fi încercând să mă convingi că sunt o imitatoare!!! Cât de neîmplinită ești știind că ai ceva îndemânare dar îți lipsește talentul? Cât de frustrată poți fi dacă, de atâta timp, ai rămas setată pe cărucioarele MELE care se vând atât de bine? Cât de ruptă de realitate ești și cum de ești atât de lipsită de simțul ridicolului încât să mă acuzi de lucruri pe care le practici cu nonșalanță? Până și lumânarea de la botezul fiului tău, lucrată de mine personal, ai copiat-o!
Dar destul cu întrebările retorice, uite una concretă: cât de insignifiantă crezi că ești?
PS Dacă te-ai fi rezumat la a lăsa comentariul pe blog ți l-aș fi lăsat să treacă, nu cenzurez decât comentariile cu limbaj licențios. Dar mă gândesc că ți-am făcut destulă reclamă într-o postare anterioară...

Imediat drosophila revine cu:

Te-ai chinuit putin sa-mi dai raspunsul asta...am crezut ca-mi voi schimba parerea despre tine, dar ramai aceeasi fiinta slaba. Pe cat de mandra esti, pe atat de slaba. Pacat! Sa-mi dai te rog adresa ta, pentru ati trimite un colet (bineinteles caruciorul din europa) si poate si cateva idei pentru a te inspira. Am sa sacrific 40 de lei pentru a ti-l cumpara.

Hotărâtă să scap de bâzâit dându-i satisfacție drosophilei, i-am dedicat o întreagă postare! Oare nu aveam același rezultat dacă foloseam un plici pentru muște?

PS Culoarea căcănie cu care am editat citatele drosophilei am ales-o pentru a evidenția impresia pe care mi-a lăsat-o.