duminică, 13 iunie 2010

Poveste cu zâne și o prințesă mică







Vanessa e mica prințesă care a bulversat viețile multora din familia mea zânească, turând emoțiile la maximum și umplându-ne inimile de drăgălășenie.
A apărut de dincolo de visuri și planuri, când ochii albastri ai unui pământean (austriac, ce-i drept, dar tot pământean :-) au privit în ochii verzi ai Zânei Aiurite. Fără să respecte eticheta, neanunțată, Vanessa s-a cuibărit comod în burtică la mami unde s-a distrat vreo 9 luni, până când și-a dat seama că e cazul să treacă la lucruri mai serioase. Șase luni au trecut de când a luat această decizie importantă, șase luni cu suspine și gângureli, cu lacrimi și zâmbete, cu nopți de nesomn și zile senine. Vanessa e mică și delicată și are cei mai albastri ochi din câți am văzut vreodată în existența mea de zână și înainte de asta.
Într-o zi, Zâna Aiurită ne-a anunțat că odorul urmează să fie botezat și, cu cățel și purcel, am zburat într-un suflet spre castel! Castelul se află la Villach, un orășel cochet din Alpi, la granița Austriei cu Italia, 3-4 ore distanță de Viena.



Am ajuns acolo ca vântul și ca gândul (între noi fie vorba, era mai mult o adiere căci telegarii trăsurii închiriate erau mari dar puțini).
Am găsit-o pe Vanessa visând visuri de copil...



În tot acest timp, noi, neamurile, de viță nobilă sau nu, ne veseleam, mâncam și beam care, cum ne pricepeam...pe mese, pe scaune, pe candelabre...
După trei zile și trei nopți de petrecere, ne-am dat seama că prințesa e tot nebotezată!!! Ne-am stropit cu rouă rece, am tras o dușcă de ambrozie și am coborât în piața mare, printre muritori.

















Ceremonia a fost simplă și foarte solemnă, am înțeles doar 5 % din ce povestea popa dar am bănuiala că nu am pierdut nimic :-). Am primit niște cărticele cu desfășurătorul întregului ritual, un adevărat scenariu care ar fi fost foarte util dacă nu ar fi fost în germană. Imaginea unchiului Doru, baron de Caracal, este edificatoare...

Îmbăiați și parfumați ne-am întors la castel să ne continuăm petrecerea, încercând din răsputeri și reușind, pe alocuri, să rămânem sobri în compania pământenilor austrieci.
Botezul zânesc s-a terminat cu o sesiune foto în interior...



și în curtea castelului, unde am avut o mare dilemă: să țin de copil sau de rochie???

Și-am încălecat din nou pe căluții Citroen și Picasso, și am ajuns la Viena cu 15 minute înaintea unei furtuni din acelea pe care e bine să le privești de după geam.


13 comentarii:

  1. Ce fetisoara de copil pus pe sotii :)
    Mi-a placut mult camera, zici ca e decupata din povesti! De fapt si textul tau e o poveste spusa frumos, dar nici nu ma asteptam la mai putin de la o zana :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine iti sta cu un copil in brate!!!... chiar daca te bate vantul... dar steagurile? unde sunt steagurile?
    BTW: superbe poze!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bebelus superb, zane bune, zane aiurite, trasuri fermecate, flori si voal roz, povestire savuroasa si fotografii graitoare-pentru cateva minute am fost si eu la botezul Vanesei. Fara sa respect eticheta, fara sa fiu invitata :-))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Monica, mulțumim frumos de vizită și ne bucurăm pentru aprecieri, lângă Vanessa, toate lucrurile sunt mici și drăgălașe. Cât despre poveste, sunt convinsă că ai fi spus-o mai bine, doar ești profesionistă :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonimule, pe acolo nu prea am avut steaguri, cred că nici nu au auzit de așa ceva :-))))))))
    Btw, fie, voi posta o completare...:-P

    RăspundețiȘtergere
  6. Carolina, mulțumim de vizită, musafiri neinvitați ca tine să tot avem, te mai așteptăm! :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Tare frumos...Tind sa cred ca Vanessa n-o sa piarda nimic din ceea ce se numeste " caracteristicile mediului ambiant al Simonei" si asta nu poate sa fie decat un lucru bun. Am trait povestea intens pana la comentarea fotografiei cu Velicu(baron de Caracal)dupa care mi-au trebuit minute bune sa pot citi in continuare (ca sa ma opresc din ras). Felicitari!!!!e super. Numai zane cu IQ peste 195:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Adela, încercăm și noi să scoatem la suprafață ce avem mai bun în gene. Mulțumesc frumos pentru vizită și pentru aprecieri. Baronul a fost la mare înalțime, mi-ar trebui o postare specială numai cu faptele lui de vitejie! :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumos botez, sa va traiasca Vanessa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce botez frumos și ce frumos ne-ai povestit! Pupici Vanessei!

    RăspundețiȘtergere
  11. ce sa zic...ai un ingeras de fetita,reusita,frumusica,dragalasa...ma bucur fffff mult pentru tine,pentru tot ce ti s-a intamplat bun si frumos...iti doresc tot binele din lume si sper sa ne vedem cat de curand,te pup Mary.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ia uite ce-i fac nepoatele baronului Velicu :-P...

    RăspundețiȘtergere
  13. Superb! Si botezul, si povestea!

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...