Blue eyes, blue eyes

De fapt, nu știu dacă bebe Marius Damian are ochii albaștri, dar așa mi l-am imaginat eu când i-am pregătit mierea pentru botez.

Și dacă tot mă ocupam cu păscutul cailor verzi pe pereți, mi-am imaginat și un întreg decor pentru petrecere.

Sper doar că nu s-au trezit cu paie-n supă.

All you need is love. Yeah, right...

Să nu-mi pui inimioare în buchet că e pentru o doctoriță.
Bine, nu pun.
Oops, am pus inimioare în buchet și acum doctorița cu pricina îl tratează cu atâta grijă pe prietenul meu...

Eu sunt mai greu de pornit

"Ești nebună!" Sigur că sunt nebună, nu-i nimic nou.
"Va fi cumplit de greu!" Sigur că-mi va fi greu, dar și-aici mi-e la fel de greu. Doar altora li se pare că mi-e ușor.
"Vin și eu după ce te instalezi tu confortabil." Deloc. Dacă vii în vizită, te tratez ca pe un musafir de seamă, dar de netezit drumul, îl netezesc doar pentru mine.
"Eu, ăstora care pleacă, le-aș retrage cetățenia și nu le-aș mai permite să se întoarcă." Norocul meu că, deocamdată, astfel de "gânditori" n-au putere de decizie...
"Nu e cam târziu? De ce nu ți-a venit ideea mai devreme?" Iaca abia azi i-a venit ei rândul, până acum am pus în practică altele.
"N-o să-ți fie dor?" Nu cred, nu mai știu pe nimeni cu numele Doru, cred că s-a săturat să-i tot spun Du-te, du-te! că s-a dus definitiv.
Eu sunt mai greu de pornit, dar când mă pornesc, devine misiune imposibilă să mă opresc. Vreau să plec, adică m-am hotărât să plec. Într-o marți pe la prânz m-am hotărât; pe cuvânt că era marți și era prânz. Mi-am luat mâinile de la ochi și de la urechi și-am privit și-am ascultat.
Și-am văzut câini vagabonzi, cerșetori la semafor, pupători de icoane și moaște, false staruri la tv, legi strâmbe, medici care iau vieți, profesori fără vocație, polițiști pasivi, minți strâmte, hoți la drumul mare, trotuare cu scuipați, muci, rahați și urină.
Și-am auzit claxoane isterice în fracțiunea de secundă imediat următoare înverzirii semaforului, zbierete ca modalitate de comunicare între părinți și copiii personali, bărbați puternici care argumentează cu pumnul, femei la fel de puternice care tânjesc să-și bage în mama un organ anatomic pe care nu-l posedă, discursuri absurde cu pretenții de adevăruri supreme, minciuni evidente, jigniri gratuite, opinii exprimate în ciuda faptului că n-au fost solicitate, fantezii sexuale verbalizate de muncitori cocoțați pe schele sau  de imberbi care și-au definitivat educația după blocuri.
Sigur că nicio societate nu e perfectă, oriunde m-aș duce, dar există, din fericire, locuri în care toate cele de mai sus nu sunt tratate ca normalitate și nici acceptate ca mod de viață, ci taxate de o comunitate care nu s-a blazat, în care indolența nu s-a cronicizat și care mai crede în valori ca politețea, exprimarea îngrijită, discreția și respectul față de cel de lângă.
Clopotul meu de sticlă a început să mă strângă iar perdeaua de la fereastra atelierului nu mai filtrează realitatea.

Așa că eu mă duc, dar nu-mi iau rămas bun încă. Nu plec mâine, nici peste o lună sau două, mai am multe lucruri frumoase de făcut AICI, mai am mult de muncit ca să las totul în ordine AICI, cu atât mai mult cu cât nu mă așteaptă nimeni cu totul pe tavă DINCOLO.

Vara mea

N-am mai scris de-o veșnicie.
Nu e că n-am timp. Că găsesc, chiar dacă și cel mai cârcotaș dintre criticii din viața mea poate să confirme că muncesc ca o sclavă la trestia de zahăr.
Sau că n-aș mai avea nimic de spus. Eu, să nu găsesc povești și vorbe să le spun, e greu de crezut.
Și nici n-am devenit brusc secretoasă, am tolba plină și vine ea vremea să o golesc.
Mi-am dat seama într-o marți, pe la prânz, că am nevoie de o mare schimbare și de atunci și până mi-a devenit clar în ce constă ea, nu mi-am mai găsit liniștea. Câte gânduri și răzgânduri mi s-au mai petrecut pe sub plete până s-a făcut lumină!
De distanță am nevoie. Cam vreo 1929 de kilometri așa...

Botez Irene Elena

Niște răspunsuri...

... cu care îi eram datoare lui Rudolph

1. Câți ani ai avea dacă nu ai ști câți ani ai ?
25. Fără dubii.

2. Dacă speranța medie de viață ar fi numai de 40 de ani, ce ai face diferit de ce faci acuma ?
Nu aș face nimic diferit, ci mai repede.

3. Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieții tale de până acuma ?
90%. Puține sunt deciziile pe care le-au luat alții în locul meu.

4. Există vreun lucru pe care îl faci cu totul altfel decât crezi că îl fac alți oameni?
Doar unul? :-) Gândesc.

5. De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toți ceilalți la fel de fericiți ?
Chestiune de vocație, dom'le.

6. Există vreun lucru inutil în jurul tău pe care este cazul să îl arunci?
Asta e cu dus și-ntors. Am o mulțime de lucruri vechi, nu neapărat cu valoare materială: cutii de chibrituri, cărți, aparate foto, cutii de pălării, lăzi de zestre, cești, pietre, scoici, plante uscate, boluri de salată și altele. Nu-mi folosesc la nimic, sunt nefuncționale, nu fac altceva decât să-mi stimuleze imaginația sau memoria. Dar nu pot să le arunc. În schimb arunc oale, tigăi, haine, pilote, covoare nu mai vechi de câțiva ani, dar care nu știu să spună nicio poveste.

7. Ce este mai rău, să plece un prieten de lângă tine sau să pierzi prietenia cuiva care trăiește aproape de tine ?
Aici recunosc că nu mi-e prea clar ce se vrea de la mine și s-ar putea ca răspunsul să nu fie tocmai la obiect. Rău ar fi dacă aș pierde un prieten și cel mai rău ar fi dacă l-aș pierde din pricina greșelilor mele.

8. Pentru ce lucru anume te simți cel mai recunoscător ?
Pentru că fac ce-mi place și mai sunt și plătită pentru asta.

9. Ți s-a împlinit deja până acuma cea mai mare spaimă ?
N-am spaime iraționale. Mi-e frică de înălțimi și microbi, dar cui nu-i e?

10. Cand a fost ultima oară când ai mers în întuneric călăuzit doar de lumina blândă a unei idei în care credeai cu adevărat ?
În august, într-o peșteră cu lilieci. Prietena mea era convinsă că o să moară în chinuri groaznice, cu un liliac înfipt în păr și altul în gât. Eu mă prăpădeam de râs în spatele ei, știind că e imposibil să mi se întâmple ceva rău.

11. Ai fi de acord să trăiești cu 10 ani mai puțin dacă ai putea deveni ff frumos sau ff faimos ?
Nu, pentru frumusețe și faimă n-aș da nici măcar o zi. Aș da zile de la mine :-) doar ca să-i țin pe toți cei care mi-s dragi sănătoși și împreună.

12. Ce ai face diferit dacă ai ști sigur că nu te va judeca nimeni pt ce faci?
Aș acționa diferit doar dacă aș vedea lucrurile într-o altă lumină. Altfel nu dau doi bani pe gura lumii.

13. Oare peste 5 ani îți vei aminti ce făceai azi? Dar ieri? Dar alaltăieri?
Nu-mi voi aminti că vremea era superbă, purtam o rochie roșie cu buline albe și mă pregăteam să plec la cinema să văd Din dragoste pentru Roma. Dar îmi voi aminti cu siguranță că nu lăsam timpul să treacă degeaba.