Băiatul mamei

Lumanare botez

V-am spus că noi muncim și sâmbăta?

Marturii botez Splend'or.

Lord, what fools these mortals be!

Mă întrebam deunăzi ce m-ar putea motiva pe mine să-mi petrec seara în frig, în mijlocul haosului, agitându-mă de colo-colo prin Piața Universității, riscând să primesc o piatră sau o fumigenă în cap și bastoane peste picioare, urlând spre lună Libertate, Unitate sau De ce? De ce?...
Mă îndreptam spre Centrul Vechi, aveam bilete la Visul unei nopți de vară, stăteam comod pe bancheta din spate a mașinii și nu mă puteam gândi decât la un Cosmopolitan acrișor în timp ce-i priveam pe cei adunați în piață. M-am trezit gândind cu voce tare, iar șoferul a replicat: le-a ajuns cuțitul la os, doamnă...
Recunosc că m-a preocupat subiectul fix 10 minute, nici măcar n-am avut curiozitatea să mă uit la știrile tv, m-am limitat la a mă informa pe net și atât, fără să mă intereseze părerile, opiniile, luările de poziție sau insistența cu care e inundat Facebook-ul de campanii și cauze care mai de care mai pompoase și mai ipocrite. Mă irită activismul cu arme ca Like sau Share și mi se strepezesc dinții când văd cum un click poate să liniștească o conștiință. Ce nobil sunt că am la profil o lozincă! Cât de aproape sunt de rai pentru că am aderat la o cauză dreaptă! Cât de implicat social sunt de la mine din sufragerie, din fața computerului personal!
Pro Arafat sau anti Băsescu, isteria din centrul capitalei provocată de niște giboni urbani nu mă reprezintă. Eu am ales să merg la teatru; scena cu lupta dintre Lysander și Demetrius pentru grațiile Helenei a fost delicioasă, o voi prefera întotdeauna unui război care nu e al meu.

Happy feet. Happy fairy.

Mda, știu că am zis că nu pun poze de la revelion, dar m-am răzgândit: zilele trecute am făcut o mare aroganță când am dereticat prin computer și-atâta am dereticat că am rămas fără toa-te po-ze-le făcute în ultimii doi ani! Cu greu le-am recuperat, mă gândeam "noroc cu blogul că mai am câteva împrăștiate pe-acolo..."
Așa că am decis că posteritatea va dori sigur să știe cât de fericită eram eu în momente ca cel în care eram fotografiată: beam șampanie, mă aflam în brațele unui bărbat frumos, îmi așteptam prietenii să plecăm la petrecere și eram în mijlocul unei vacanțe cu nepermis de mult somn, amurguri nefiresc de roșii, muzică, râsete, cafea cu desene în spuma de lapte, cărți, îmbrățișări, plimbări în parcul pustiu.
Nu am făcut nicio vrajă, nici măcar nu știu pe unde e înghesuită bagheta, dar cumva, ceva am făcut și-am făcut bine căci toată lumea în jurul meu e fericită: nepotu' Sucă e îndrăgostit și logodit, Ralu pășește zici că plutește, iar eu radiez de-a binelea.
Daaaa, e clar, dragostea e răspunsul. Dar în timp ce așteptăm răspunsul, sexul poate contribui și el cu câteva întrebări pertinente :-).
PS Mor după focurile de artificii, anul meu nou a început cu unele excepționale...

Sorcova vesela... La anu' și la mulți ani!

Așaaaa, gata cu vacanța, cu statul pe burtă în fața televizorului și cu mesele din două-n două ore, gata cu unghiile roșii.
Mă uitam ieri pe Facebook cum începe lumea să se dezmorțească, întinde câte o mână, apoi pe cealaltă, oftează, cască și apoi fuga-fuguța să posteze fotografiile de la revelionul petrecut prin capitalele europene, cluburi, piețe, apartamente de bloc. Alții vin cu listele de dorințe și le pun pe perete. Alții trântesc niște platitudini cu pretenții de profunzime. Câteva fețe schimonosite de o falsă veselie, îmbrățișări în zece, poziții nefirești. Ce bine ne distrăm! Ce bine ne distrăm! Ce circ trist! Ce circ trist! Mda... și nu sunt în acea perioadă a lunii...
În afară de cele două kilograme în plus (nu știu voi, eu m-am cam căptușit exact prin părțile esențiale, dar nu-mi fac griji, imediat ce revin la muncă și uit să mănânc câte o zi întreagă, le dau jos cât ai clipi), mai raportez decesul mixerului suprasolicitat vreo două săptămâni și mai bine, intoxicarea cu somn într-un pat pufos cu multe perne, Baby apărut din senin, cică i-am scris și a simțit că trebuie să vină. No, amu vino, i-am zis, la mine e loc destul, la tine e cam aglomerat...
N-am rezoluții pentru 2012, n-am wish list, n-am cuvinte înțelepte să spun, nu pun poze (damn! și eram așa drăguță coafată și îmbrăcată!:-), mi-e dor de serviciu, de bunica și de mare.
Fie ca viața noastră să fie la fel de grozavă cum pare pe Facebook!