duminică, 15 ianuarie 2012

Lord, what fools these mortals be!

Mă întrebam deunăzi ce m-ar putea motiva pe mine să-mi petrec seara în frig, în mijlocul haosului, agitându-mă de colo-colo prin Piața Universității, riscând să primesc o piatră sau o fumigenă în cap și bastoane peste picioare, urlând spre lună Libertate, Unitate sau De ce? De ce?...
Mă îndreptam spre Centrul Vechi, aveam bilete la Visul unei nopți de vară, stăteam comod pe bancheta din spate a mașinii și nu mă puteam gândi decât la un Cosmopolitan acrișor în timp ce-i priveam pe cei adunați în piață. M-am trezit gândind cu voce tare, iar șoferul a replicat: le-a ajuns cuțitul la os, doamnă...
Recunosc că m-a preocupat subiectul fix 10 minute, nici măcar n-am avut curiozitatea să mă uit la știrile tv, m-am limitat la a mă informa pe net și atât, fără să mă intereseze părerile, opiniile, luările de poziție sau insistența cu care e inundat Facebook-ul de campanii și cauze care mai de care mai pompoase și mai ipocrite. Mă irită activismul cu arme ca Like sau Share și mi se strepezesc dinții când văd cum un click poate să liniștească o conștiință. Ce nobil sunt că am la profil o lozincă! Cât de aproape sunt de rai pentru că am aderat la o cauză dreaptă! Cât de implicat social sunt de la mine din sufragerie, din fața computerului personal!
Pro Arafat sau anti Băsescu, isteria din centrul capitalei provocată de niște giboni urbani nu mă reprezintă. Eu am ales să merg la teatru; scena cu lupta dintre Lysander și Demetrius pentru grațiile Helenei a fost delicioasă, o voi prefera întotdeauna unui război care nu e al meu.

6 comentarii:

  1. Daca ai sta si tu un an fara serviciu sa vezi ce iesi si tzipi. Ca asa e, oamenilor le-a ajuns cutitul la os.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă stau un an fără serviciu înseamnă că e alegerea mea și că am destui bani ca să-mi permit să stau, altfel nu văd cum și de ce aș sta. Iartă-mă, dar nu cred că cineva care vrea și are nevoie să muncească poate fi împiedicat să o facă.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Ana M Daaaaa, King of the Fairies! :-)))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt doar un pic curios daca ai simtit o fractiune de clipa un sentiment posibil neplacut, fie tristete, fie iritare, fie anxietate, sau chiar posibil placut, ca de ex veselie, sau recunostinta, sau semi-placute-semi-neplacute, ca de ex nostalgie, (or mai fi posibile si alte sentimente, dar nu imi vin momentan in minte acum), imediat dupa ce te-a educat soferul de taxi, raspunzand curiozitatii tale. Nu e bine sau rau sau obligatoriu sa fi simtit nimic, eram doar efectiv curios, mai ales ca eu am o relatie mai speciala cu soferii de taxi.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Rudolph. În puține cuvinte, nu am simțit decât indiferență. Pentru mine, șoferul perfect de taxi nu face conversație cu pasagerul, nu citește ziarul în timp ce conduce, nu vorbește la telefon cu prietenii, nu fumează, nu înjură, nu smucește mașina, nu claxonează isteric la semafor și nu mă întreabă pe mine pe unde să o ia ca să ajungem unde am eu treabă. Nu l-am întâlnit încă, așa că și eu pot spune că am o relație "specială" cu șoferii de taxi... Ca o picanterie, șoferul meu de taxi tocmai vânduse o casă cu 200 000 de euro și era necăjit că au aflat prietenii și vecinii și îi cer bani cu împrumut. Cât despre cei din piață, îmi mențin părerea: schimbările într-o democrație nu se fac cu forța, ci o dată la patru ani când sunt alegeri.În restul timpului, muncești și trăiești. Dacă simți nevoia să te implici mai mult, faci muncă voluntară. În rest, numai bine. :-)

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...