Lumânărica lui Rareș

Botez Oana

This is how we party

Alex a împlinit 52 de ani.

Bine, bine, fie... 25 de ani.

E la castel de un an dar parcă e dintotdeauna. 

Responsabilitățile ei sunt puține și importante: 

pupicii și îmbrățișările fără motiv,

aprofundarea meseriei de zână,

rostogolirea pe treptele alunecoase,

îndreptarea părului cu peria,

chicoteala la 8 dimineața,

selfie-urile,

vrăjirea vreunui client cu care eu nu am chimie și nici nu mă străduiesc să o produc,

verificarea ofertelor de preț pe care le fac și pe care, invariabil, le găsește prea mici,

pistonarea zilnică a bietului meu creier cu idei specific pițiponcești 

("trebuie să-ți pui gel pe unghii", "TREBUIE să-ți pui gel pe unghii", TREBUIE SĂ-ȚI PUI GEL PE UNGHII. 

Na, mi-am pus acum o lună și sunt în culmea extazului: nu mi se mai rup, nu mai am lacul sărit în aceeași zi în care a fost  aplicat. 

Dar nu recunosc nici de-a naibii că e cea mai tare invenție de la bec încoace.)

Tortul de sărbătorită i l-am făcut eu, normal.

Veronica se hotărăște să se mărite

Un dessert bar ca o zi cu soare

Nuntă Ramona și Cristi

Ramona și Cristi sunt doi copii frumoși și buni, din aceia care îmi rămân dragi nu pentru că mi-au fost clienți, ci pentru simplul fapt că i-am întâlnit.

Doar atât am reușit să fotografiez. 

Cum a fost pentru ei?

Cam așa, după spusele Ramonei:

Multumim pentru fiecare lucru in parte, multumim ca ati fost alaturi de noi. A fost o nunta ff frumoasa, cea mai buna la care am participat:) Ne am dorit distractie si a iesit un spectacol de viata minunat...  am primit imbratisari calde, sincere pe care ti le transmitem.... A fost o bucurie fara margini....

LATER EDIT

Nuntă Jacqueline

Jacqueline a fost una din cele mai relaxate mirese cu care am lucrat: ne-am întâlnit o dată, am vorbit la telefon de 2 ori și am schimbat câteva emailuri.

E blondă, bronzată și tare frumoasă. 

Cu două ore înainte de ceremonie, se răcorea în piscină și ne ajuta zâmbind să decorăm pontonul.

Aș putea să iau niște lecții private de la ea: eu nu pot vorbi, nu pot mânca, nu pot socializa, nu mă pot opri, nu mă pot așeza în timp ce lucrez. 

Abia după ce ultima frunzuliță se află la locul ei redevin eu, ca și când n-aș fi tunat și fulgerat niciodată.

Ce nu se vede în fotografii e că acum, luni la prânz, suntem toți în pat, cu febră musculară, insolație, reacții alergice sau răceală, după caz.

Jacqueline cred că e și ea mahmură.

:-)