Alex a împlinit 52 de ani.
Bine, bine, fie... 25 de ani.
E la castel de un an dar parcă e dintotdeauna.
Responsabilitățile ei sunt puține și importante:
pupicii și îmbrățișările fără motiv,
aprofundarea meseriei de zână,
rostogolirea pe treptele alunecoase,
îndreptarea părului cu peria,
chicoteala la 8 dimineața,
selfie-urile,
vrăjirea vreunui client cu care eu nu am chimie și nici nu mă străduiesc să o produc,
verificarea ofertelor de preț pe care le fac și pe care, invariabil, le găsește prea mici,
pistonarea zilnică a bietului meu creier cu idei specific pițiponcești
("trebuie să-ți pui gel pe unghii", "TREBUIE să-ți pui gel pe unghii", TREBUIE SĂ-ȚI PUI GEL PE UNGHII.
Na, mi-am pus acum o lună și sunt în culmea extazului: nu mi se mai rup, nu mai am lacul sărit în aceeași zi în care a fost aplicat.
Dar nu recunosc nici de-a naibii că e cea mai tare invenție de la bec încoace.)
Tortul de sărbătorită i l-am făcut eu, normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu