luni, 7 octombrie 2013

Despre oameni

Există destul de mulți oameni în viața mea pe care i-am întâlnit întâi virtual, pe bloguri sau pe Facebook. Cu unii purtam discuții interesante, cu alții flirtam, unora le împărtășeam viziunea asupra vieții, cu alții comunicam intens, cu alții mă amuzam teribil, pe unii îmi plăcea să-i tachinez, pe cei mai mulți simpatizându-i, că altfel nu le-aș fi dat atenție decât o dată, de politețe.
Devirtualizarea venea firesc, când eu sau celălalt decideam că e momentul să bem o cafea.
Rareori s-a întâmplat ca imaginea sau personalitatea celuilalt să fie proiectate fals pe platformele unde ne-am întâlnit. Felul cum se exprimă, lucrurile despre care scrie, ce îl preocupă, ce-l face să râdă, ce muzică ascultă și chiar cât de bună îi este ortografia sunt reperele, testul primar care (doar dacă îl trece) îi permite să privească și să atingă pielea de dincolo de banda adezivă a ciorapului (chill, nu urmează o povestire erotică, e doar o metaforă).
Nu s-a întâmplat niciodată să-mi displacă atât de profund realitatea încât să vreau să mă ridic în primele 5 minute după ce ne-am strâns mâna, dar s-a întâmplat ca acea cafea să rămână unică și irepetabilă. La fel cum s-a întâmplat și ca din vesperală să devină matinală,  iar din ocazională să devină constantă, cel puțin pentru o vreme.
Nu sunt o mare cunoscătoare de oameni, încă mai sufăr de naivitatea aceea care mă împiedică să mă înham într-o relație, de orice fel ar fi ea, cu anumite rețineri și omit mereu că unii se pot înhăma la aceeași relație cu socoteli minuțioase, cu planuri pe termen scurt, mediu și lung.
Mi-am reamintit asta azi, când am primit în mesageria privată niște vorbe însoțite de niște emoticoane:
Buna,
Sper ca totul merge, intrucat iti vad munca pe blog. Te-am contactat sa iti spun in scurt timp imi voi lansa propriul atelier. Am vrut sa auzi de la mine chestia asta si nu de pe vreo pagina de FB.
Daca esti curioasa sa vezi cum arata incearca www.neumplemșinoitimpulcucevacasănurâdălumeadenoicăsuntemșomere.ro
PS: nu ne critica prea mult caci suntem la inceput.
O zi buna sa ai!
Evident că am fost curioasă și-am zăbovit câteva minute pe site-ul pe care mi-l recomanda. Și ce să vezi?! amicul meu de la mihalca.ro și-a dibuit vocația artistică și, după câteva săptămâni petrecute prin atelierul zânei, crede că a descoperit cum se întinde untul pe pâine.
Ironia nu stă în faptul că de la software a trecut subit la prelucrarea prin înfundițare a dantelelor și a panglicilor din satin, exploatându-și la maxim latura feminină, ci în încăpățânarea cu care își târăște femeia iubită spre culmile succesului. E înduioșător, pe cuvânt, cum o împinge de la spate mereu și mereu căci efortul nu este minor, nu-i deloc mititică DT

Cum adică de unde o știu eu pe DT când nimănui nu-i este dezvăluit secretul? Păi nu mi-a recomandat-o călduros prin ianuarie ca fiind ceea ce am eu nevoie la atelier, foarte creativă, îndemânatică și o prezență mai mult decât agreabilă? Nu m-a pistonat săptămâni întregi să o cunosc și să o pun la încercare? Am primit-o, de gura lui am primit-o. Mi-aduc aminte cum stătea pe scaun, dincolo de biroul meu, cu mâinile în poală și cu ochii plecați, râzând doar și nezicând mare lucru. Drăguță, nu zic că nu era. Destul de drăguță încât să-i fie tolerate minciunile și răutățile gratuite cu care ne înconjura zilnic, dar nu suficient încât să-i trecem cu vederea ipocrizia și disprețul cu care ajunsese să ne trateze în doar câteva săptămâni, astfel încât, pe la începutul verii, am invitat-o să-și reverse din preaplinul farmecului ei în altă parte. Ba mai mult, i-am urat chiar și succes.
Lucru pe care l-a luat în serios din vreme ce, iată, nu-i așa, a devenit artista atelierului pe care îl va deschide amicul nostru.
Râdem, glumim și facem aroganțe, dar adevărul este că am fost prevenită că asta se va întâmpla și că cei doi, Bonnie and Clyde, aveau o agendă: Clyde a parfumat-o, i-a făcut codițe și i-a spus să stea pe silent cât poate ea de mult pentru ca Bonnie să-și însușească tehnicile de lucru și să adune pe o listă furnizorii materialelor pe care le foloseam. 
Am acceptat evidența și mi-am asumat riscurile pentru că nu cred în succesul lor. Și nu neapărat din cauza lipsei de talent, creativitate, originalitate sau experiență, ci pentru că nu există pasiune. Iar pasiunea nu se împinge de la spate, oricât de mare și de oarbă ar fi dragostea.
Concluzia e că, uneori, relațiile e bine să rămână virtuale, pufoase, mătăsoase, pure și nedezvirginate de obscena realitate.
Și anunț oficial că



21 de comentarii:

  1. Mery, Marius Mihalca asta nu e cel caruia ii sfaraiau calcaiele dupa tine acum un an??? Ce individ dubios!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oana, daca te referi la acea scrisoare de intentie care e si unul din cele mai populare articole pe blogul lui, nu a fost decat un exercitiu de literatura. Intre mine si el n-a fost niciodata nimic romantic, indiferent de ce si-a imaginat unul sau altul. Nu l-am cunoscut personal decat anul acesta, in ianuarie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai contribuit la promovarea lui in spatiul virtual :)) Tu sa fii sanatoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Maria, nici nu mi-am terminat de băut cafeaua! Doamneeee!!!!! Știi ca noi am vorbit rar și foarte, foarte rar, ti-am scris odată cind postasei tu niște minunății făcute cu migala și da - cu foarte mult talent, din ceva eșarfe vechi. Si-am zis ca tare mi-ar fi drag sa vin cu ele la tine, sa vedem dacă și oare ce s-ar putea face din ele! Mi-ai răspuns chiar în mailul personal ca ma aștepți dar programul meu de corporatista nebuna nu m-a lăsat pina-n zilele noastre. Apoi ti-am scris cind cu necazul lui Taz, am plins oricum 3 zile atunci de mila si-am povestit la toți prieteni, cu link și documentat, mai ales la aceia posesori de suflete pereche blanoase. Sa știe oamenii unde sa se ducă în caz de ceva dar mai ales unde nu! Și last but not least am schimbat câteva vorbe chiar pe blogul lui Marius. Nu vreau sa comentez în nici un fel și nici n-am s-o fac dar am sa-ti spun doar atit: tu ai un dar special Maria, ești talentata, ești un om frumos cu totul! As fi vrut - anul trecut cind m-am măritat - sa am curajul și bugetul sa te pot ruga sa-mi faci și mie nunta sa arate ca-n reviste. Nu mi-am permis, nunta mea a fost frumoasa și modesta, mărturiile au fost niște lebadoi mici de sticla (f drăgălașe dar f ordinary dacă înțelegi ce zic) iar florile mi le-a făcut o prietena. Foarte frumoase și eu am fost foarte multumita! Dar ce faci tu Maria, imaginația ta, ideile pe care le ai...crede-ma, nu se învață uitandu-te cu pixul în mina! E ca și cind eu as crede ca dacă re-citesc suficient de des "Pe aripile vintului" am sa reușesc la un moment dat sa scriu la aceeași calitate. Măcar o nuvela dacă nu un roman! E foarte urit cind ni se intimpla asta dar tu trebuie sa ramai cum ești! Și cum ai fost mereu! Trebuie sa ramai "naiva" dacă naivitate numești tu bunătatea, caldura, puterea de a face compromisuri și de a te lupta cu instinctul pentru a face un gest frumos și prietenesc. De exemplu, eu sper sa avem vreodată ocazia sa ne cunoaștem și personal. Și egoist - ca încă am eșarfele alea ;). Și nu as vrea sa-mi refuzi asta din prevedere, n-as vrea sa eziți doar pentru ca alții oameni din virtual ti-au înșelat încrederea. Sa le fie rușine și sa le fie bine! Iar noua sa ne fie cum ne-a fost și cum mereu o sa ne fie! Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea Anca, iti multumesc pentru vorbele bune, ma coplesesti, nici nu stiu daca le merit. :-) La botez promite-mi ca vii, nici n-ai idee ce lucruri faine se pot face cu un buget limitat. De cafea nu ma las iar prieteni noi imi voi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...face intotdeauna. :-) Scuze, mi-au luat-o degetele inainte pe tableta.

      Ștergere
    2. Hahaha, Maria eestttiiii atit de drăguță! Eu cind îți spun că ești un om frumos trebuie sa ma crezi, nu am vrut sa te copleșesc, nici sa para ca te lingusesc sau similar! N-am nici un fel de interes, nici meschin, nici nedeclarat (cu eșarfele m-am mărturisit, did I not do that?!)....acum rid ca ai zis de botez! Stai sa vezi, eu m-am măritat anul trecut a 2a oara (și sa vezi ca sper ca nebuna sa fie și ultima dar nah, one can never know!) însă junioara, la vara pe 24 august devine majora! Iar junioara domnului (a soțului, sa zic și eu) are 26 de ani. Hihihi! Deci n-o sa vin la botez dar dacă spui ca măcar pot sa îndrăznesc sa visez, o sa avem sigur 2 nunti de care sa ne ocupam! Ha, și dacă ma gindesc bine poate ca și botez, why not, sora-mea e însărcinată cu al doilea băiețel, care este due în noiembrie! Deci done deal, sa știi ca de data asta ma deghizez în serioasa și vin sa te cunosc. Unde vrei tu, la ceainărie, la cafenea, la atelierul de zino-vrajitoare (Samantha e colega ta, right?)...unde vrei tu și te simți confortabil. Mai profit de ocazie sa-mi cer scuze pt greselile/ scăpările din prima postare! Zău ca eram indignata și butonam - ca și acum - de pe berry (eu sunt cu tehnologia astalalta, deloc nu ma iubesc cu iPhone-urile și tabletele :-)!). Altminteri, la categoria profesie în toate aplicațiile mele scrie cursiv: profesor de limba și literatura romana! Muahahahahahahahaaa.
      M-as bucura mult sa apucam sa ne cunoaștem. Mie mi se pare ca suntem prietene, mai mult eu cu tine evident dar sa știi ca e o treaba buna: e foarte frumos sa ai prieteni pe care nu-i cunoști! Care ocazional te pot face sa te simți copleșită deși nu fac altceva decât sa îți tina partea onest și corect! E mai trist sa ai ne-prieteni pe care ii cunoști sau pe care credeai ca ii cunoști! Ca sa închei simetric (era o tehnica asta în literatura, îmi plăcea mie mult cind eram studenta!) ești foarte drăguță, Maria! Și foarte talentata! Și frumoasa! Și ai un cățeluș parca desprins din poveștile cu zine :). Iar eu ma bucur mult ca acum mulți ani am nimerit intimplator pe blogul castelului! Cu mare drag și noapte buna!

      Ștergere
    3. Aoleu, doamna profesoară! Și nu ați zis nici pâs, aveam și eu mai multă grijă la exprimare, ortografie... :-)))) Anca, mi-ești și mai dragă acum și chiar mi-ar plăcea să povestim la o cafea, cu sau fără pretextul vreunui botez. Și-o să-i cunoști pe Taz și pe Samantha care sunt delicioși, cu bunele și relele lor cu tot. Te îmbrățișez cu drag, fug la treabă acum. <3

      Ștergere
  6. Nu-mi vine sa cred. Nu ma asteptam la asa ceva! :( Chiar am avut impresia ca ai devenit bruna prietena cu DT.

    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, iarta-ma, n-am mai avut timp sa intru și abia acum îți pot răspunde. Am tot cautat în adresa de yahoo mailurile de la tine ca sa îți scriu private însă nu le-am mai găsit, Dumnezeu și Internetul știe ce s-a intimplat. Te rog frumos, dacă nu îndrăznesc prea mult, scrie-mi un mail la anca_monica@hotmail.com. Asta e legata la berry și o vad instant, vin cu drag la atelier sa va cunosc, m-as bucura tare mult. Și tocmai de-asta, sa vedem cind aveți un pic de timp zanesc de pierdut. Și nu te preocupa, draga mea, you speak perfect romanesc :). Va îmbrățișez pe toate și pe toți!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim și Paula. Camelia este și ea una din persoanele care au trecut prin atelierul meu și au plecat cu ceva despre care credeau că e secretul, dar povestea nu e despre ea. DT nu e Camelia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai curiozitatea asta ma macina de vie : e sau nu aceeasi persoana? ... ce mai telenovela iesea daca era! :) ... una peste alta, copia nu are cum sa fie mai tare decat originalul :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Paula, unele mistere e mai sănătos să rămână mistere. Crede-mă pe cuvânt că știu ce vorbesc: odată ce mi-a fost dezvăluit, și-a pierdut farmecul. :-)

    RăspundețiȘtergere
  11. eu sunt din piatra. si di blogul lui am ajuns eu cu ceva vreme in urma sa it admir creatiile. pentru ca schimbarile evidente m-au tinut departe de mediul online , cand am intrat eu intr-o doara pe blogul lui iara, m-am mirat ca omul face borcanele ca tine, ma rog...bine ca tine nu aratau. pacat ca asa sta povestea. pacat sincer iti zic pt tine. ca nu-i usor sa fii dezamagit de oameni. treci inainte dar nu uiti.

    RăspundețiȘtergere
  12. Talida, e poveste veche. M-am burzuluit atunci puțin dar n-am rămas cu sechele. Ăăă, ba da. Sunt un pic reticentă când mă uit pe cv-urile fetelor care vor să lucreze la atelier. :-))) Doar un pic. Și-apoi de mai bine de 10 ani mă tot lovesc în branșă de "artiști" care doar copiază, m-am imunizat. Fie la ei acolo... De uitat, nu uit, sunt ca elefantul: peste 20 de ani e posibil să le mai articulez câte o trompă literară în cap lui Mihalca și Arianei :-)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  13. ce-i de-a dreptul , nu zic penibil, ca nu-i frumos...ramane...de-a dreptul....e ca prezentarea produselor e identica..cu diferite coduri. pai nenea care face softuri , nenea mihalca....atata software stii matale ca si site-ul l-a copiat? poate e o arta si asta? sa stii sa copiezi cu lux de amanunte? si camelia? don;t tell me...thefairy'sapprentice blog? mama...tu un post mi-ai scurtat deja lista veche de bloguri de urmarit. nu ca solidarizez cu tine, dar eu nu poci sa sufar rautati de aiestea. destul de vaz in viata mea de zi cu zi, macar preferintele sa le scurtez

    RăspundețiȘtergere
  14. sa stii ca scriu cu picioarele a de maini imi sta atarnache bebe :)))

    RăspundețiȘtergere
  15. :-)))) Talida, nu merită să-ți bați capul, noi să fim sănătoase că bloguri de citit sunt destule.

    RăspundețiȘtergere

Facerea de bine, futere de mamă

E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...