Am fugit câteva zile cu Taz în prima lui călătorie luuungă, pe care amândoi am simțit-o ca pe una la capătul pământului: mie parcă-mi ieșise fundul prin scaun, el epuizase toate posibilitățile de a se distra și începuse să lingă geamurile.
Și aici e tot toamnă, dar e soare și cald. Și frumos tare. Cu castele vechi, povești neștiute și câteva amintiri atât de vagi încât nu mai sunt sigură dacă nu cumva sunt închipuiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu