Ziua 351. AMR 14.

Am scris deunăzi despre pățania cu prietena mea atât de acrită de viața ei încât s-a apucat s-o facă harcea-parcea pe a mea. Am scris cu calm și am evitat să arunc vorbele grele care-mi treceau și mie prin cap, dar pe care, mulțumită educației, mi le-am înghițit.
Azi Samy, jumătatea mea blondă și rea, pe care o iubesc teribil, a scris și ea despre aceeași pățanie. Tot cu calm, dar cu sarcasm și mult umor, așa cum îi șade ei bine:

A fost odata ca niciodata o zana si o vrajitoare. La inceput fiecare salasuia in barlogul ei , insa vremurile grele si recesiunea din padure le-au adus in acelasi castel. Conditii mai bune, paienjeni mai putini, facturi mai mici.....si-au inzorzonat ele castelul si aleile fiecare dupa gustul ei....zana a pictat norisori pufosi si roz, vrajitoarea a pus cactusi teposi in geam sa goneasca nepoftitii...zana si-a atarnat coronite dragalase pe la usi...vrajitoarea a spanzurat o funie de usturoi...
Dar se intelegeau bine...cu toate ca uneori se mai inghionteau dimineata prin odai, cand zana mormaia nemultumita de achizitiile indecent de scumpe ale vrajitoarei....la ce naiba i-o fi trebuind matura cu motor de 4600 cm??? "Ca sa fug mai repede dupa dusmani".. raspundea hlizindu-se vrajitoarea, in timp ce lustruia coada maturii 4 x 4 ....si se uita chioras la ceaiul de iasomie al zanei..gandind in sinea ei...cum o putea domne' sa bea zeama aia lunga... Si zilele treceau, unele mai senine, altele mai inegurate...insa viata la castel isi urma cursul netihnita....pana cand....intr-o zi ca oricare alta...cele doua iesira la plimbare pe aleile castelului. In vreme ce se plimbau voioase ...Vrajitoarea stramba un pic din nas, cand scurta mai atent vazduhul cu privirea ei piezisa...caci nori negri si bolovanosi veneau spre castel. O sfatui pe zana sa grabeasca pasul, caci furtuna le-ar fi stricat coafurile la amandoua....si brat la brat, pe tocurile lor cui.....se indreptau repejor spe poarta palatului...cand ce sa vezi.... Chiar pe aleea principala, drept in fata lor...bucalat si increzut, maroniu si motzat se lafaia..... un kkt! Uimita , zana se intoarse catre Vrajitoare si o intreba daca are idee ce ar putea fi constructia aceea neasteptata... Vrajitoarea, furioasa pe naivitatea ei, se ratoi la ea .."ce sa fie...tu nu vezi...un mare kkt! "...Zana isi scutura insa buclele castanii si o certa pe vrajitoare...Sammy, Sammy...ce ma fac eu cu tine...vezi numai rele...cum sa fie asta un rahatel? Tu nu vezi ce frumos miroase...ce curbe dragutze are...ce moale si pufos e? Si asa cu nuante diferite...parca ar fi un curcubeu!! "...."Ei poftim..." se incapatana Vrajitoarea...." curcubeu maro...cine a mai vazut...."...."Poate e un mouse de ciocolata de la Armand.."...insista Zana..."Uite ce zic sa facem..." capitula Vrajitoarea...."Hai sa il gustam...si asa ne dam seama" Zis si facut... Zana scoase lingurita ei de argint din posetutza...Vrajitoarea furculita cea neagra.....si amandoua gustara...in timp ce mestecau...se privira in ochi....Zana uimita...Vrajitoarea satisfacuta.... Zana.."Vaaai Sammy...iar ai avut dreptate"
Sammy..."Vezi Zana...altadata sa ma asculti...kkt era...in fine...asta e...BINE CA NU AM CALCAT IN EL! "
O lua apoi pe Zana de brat si intrara tantose in castel...Vrajitoarea jubiland...Zana necajita, cu buclele pleostite...neintelegand cum cineva a cutezat sa faca asa ceva la usa castelului...
"De buna seama un strain...." se vaita ea Vrajitoarei in timp ce sorbea ceaiul de iasomie...
"De buna seama ca tot nu te inveti minte.... isi rasuci nervoasa Sammy parul pe degete in timp ce privea furtuna pe geam....Strainii nu s-ar fi putut apropia atat de usa castelului...cel mult s-ar fi usurat pe gard! "
S-au retras apoi fiecare in iatacul ei... Zana si-a netezit volanasele roz si si-a promis ca nu se va mai impotrivi asa in fata evidentei....iar Vrajitoarea, posomorata...pentru ca desi vazuse kkt- ul acolo cu mult timp inainte...nu a putut sa o fereasca pe Zana de gustul lui! ....si au trait fericite pana cand Vrajitoarea a plecat la Roma :))