Sunt zile ca aceasta în care nu pot să nu mă gândesc... Deși a trecut un an, nu pot să spun că am trecut mai departe. Nu mă gândesc în permanență, dar din când în când se insinuează undeva, nu pot să localizez. E ca și cum aș împunge cu degetul o vânătaie deși știu că mă va durea. Și parcă mi-e dor. Și parcă simt iar gustul cafelei cu multă spumă de lapte de dimineața devreme. Și parcă zâmbesc când rostesc vreuna din glumele noastre. Și parcă aștept să termini tu ce ai de spus ca să pot spune și eu ceva. Și parcă nu s-a întâmplat nimic rău și urât, niciodată.
Dar s-a întâmplat. Și atunci flutur din mână prin fața ochilor ca și cum aș alunga un fir de praf. Sunt amintiri false, bărbatul bun, frumos și deștept cu care le-am trăit nu a existat, de fapt, niciodată.
Of of zani, cand vei accepta ca a existat? am fost acolo, stiu ce vorbesc. o singura greseala e de ajuns sa-ti stearga memoria complet?
RăspundețiȘtergereN-a fost o greșeală, a fost o alegere. Eu am fost și mai acolo, știu și mai bine ce vorbesc. :-)
RăspundețiȘtergereS-a ales pe el si fericirea lui. Nu toti facem asta la un moment dat?
RăspundețiȘtergere@Anonim. Da, adevărul e că l-am făcut foarte nefericit, suferea îngrozitor. :-)
RăspundețiȘtergereIn fata unui "tot" alcatuit din bine si frumos dat de cineva, altcineva poate prefera "altceva" pentru ca e...altceva (nou) si pentru el "totul" nu (mai) e tot.
RăspundețiȘtergereNumai bine, Zana!
@Anonim. Am mai auzit asta și de fiecare dată mă întristează: renunți la ceva doar pentru ca nu mai e nou? Eu port și acum un pulover de cașmir pe care l-am luat de la Paris acum 10 ani, pur și simplu nu pot să renunț la el, e prea bun, e prea frumos...:-)
RăspundețiȘtergere...ba a existat, Zano, ai vrut sa ai si copil cu el:) Ca doar cu el ai vrut, nu cu duhu' sfant!
RăspundețiȘtergereIa remember tu aici!...:)
@Anonim. Am să te dezamăgesc mărturisindu-ți că nu era unul din acei bărbați care te inspiră să faci copii cu ei. Dar probabil că tu știi mai bine decât mine, toți anonimii știu mai bine decât mine... :-)))
RăspundețiȘtergerePS Nici duhul sfânt nu-mi pare foarte de încredere :-))))))
Auzi, iubire, da' tu ti-ai inchis profilul de facebook si eu nu stiu?
RăspundețiȘtergereO sa ma arunc de pe tocuri de nefericire! :)
Am cont activ pe facebook, "iubire". Dacă nu mă mai vezi pe acolo, înseamnă că te-am șters din lista de prieteni sau te-am blocat. Hmm, curios lucru, am o listă neagră extrem de scurtă cu persoane care nu mă pot găsi pe facebook... Ei, bine, va trebui să te mulțumești cu ce afli de pe blog. Păcat că în câteva zile îl voi închide și vei rămâne și fără distracția asta... Îți urez să ai parte de un zbor lin când te vei arunca de pe tocuri! :-)))
RăspundețiȘtergereNu pot si nu vreau ca lumea care citeste si care nu va cunoaste povestea sa ramana doar cu gustul amar pe care-l lasa postul asta: erati cei mai frumosi si cei mai fericiti, nici acum nu ma pot gandi la voi decat impreuna. Orice ai zice sau ai scrie tu, a fost ceva extraordinar si putini au parte de asa ceva. Lasa-l sa fie o amintire frumoasa, zana... merita.
RăspundețiȘtergere:-))) Și cine se minte mai mult? Eu, că am șters cu buretele tot ce a fost frumos doar ca să mă protejez sau voi, că și după atâta timp "ne vedeți tot împreună"? Și la ce folosesc amintirile? Îți țin de urât? De cald? Îți aduc vreun confort? Pot să dea timpul înapoi? Hai să revenim în 9 decembrie și să rămânem aici, e tot ce contează. :-)
RăspundețiȘtergere