Ziua 349. AMR 16.

-->Ei bine, dragii zânei, viața nu vine cu instrucțiuni de folosință: până nu simți sub talpă ceva moale și până nu simți mirosul, nu știi că în fața ta e o grămăjoară de rahat lăsată în drum de cineva care crede că lumea e wc-ul personal.Mie mi s-a întâmplat recent, m-am trezit cu ambii conduri năclăiți deși eminența blondă și rea dar foarte bună pe lângă casa omului m-a tot atenționat:
-Zâni, vezi să nu calci în mizeria aia mare din fața ta!
-Ce mizerie? Nu vezi ce curat și frumos e trotuarul?
Amu' că mi-am luat-o tare de tot în coafură, ați putea spune să-mi fie de bine și să casc mai larg ochii căci o grămăjoară de rahat e doar o grămăjoară de rahat, n-are cum să fie un curcubeu:

Am obtinut ce am vrut (si nu e glorie, vezi, nici macar asta n-ai ghicit:); nici nu ma astept sa postezi ce scriem pe aici, nu prea ti-ar face cinste: sunt destui cei care, cunoscandu-te, stiu ca in anumite privinte am dreptate; sunt destui cei care, cu minima atentie, te-ar citi mai mult decat ti-ar permite aura de mister pe care ti-o fauresti cu atata efort.

Nu-mi fac iluzii, numai ca o sa faci scurta la mana trimitandu-ma in Junk, caci adrese noi de e-mail se pot crea in cca 5 min.

Ar fi fost la fel de posibil sa fiu un bun psiholog, cu ceva experienta profesionala si personala, care vrea doar sa starneasca. Ori poate cineva care il cunoaste pe Baby (daca zici ca nu este posibil, te anunt ca mijloacele tehnice si logistice prin care poti afla informatii despre o persoana sunt la liber pe piata si nici nu costa o avere)

(…)esti proasta, proasta sau proasta, din trei una. nu-ti dai seama, e clar, am uitat ca ai coeficientul de inteligenta al unei curci fara diploma de licenta...Fetito, n-ai decat sa o faci pe interesanta cu cine vrei, esti rasuflata rau...
Ori poate ai tras ceva pe nas... Cum ar fi fost dacă ai fi făcut-o?

cat priveste curajul, ia de aici: esti patetica, esti praf, esti varza, esti ... ti-ar placea sa fii un pic mai curva in dormitor (din pacate nici asta nu-ti iese, esti frigida, din cauza ca nu esti in stare sa te relaxezi suficient)

habar n-ai de viata, de fapt, treci prin viata facand mult zgomot te bucura aprecierile prietenilor, prea de curand facuti, fara aprecierea lor ai fi ofticata de-a binelea , nu esti confortabila cu tine insati, probabil ca asa se explica multe dintre frustrarile recunoscute, afisate sau nu...

vrei sa continuu? poate episodul urmator, daca esti f f cuminte si i-o sugi bine lui Baby la viitoarea intalnire :) inca o data dai dovada deplinei maturitati - habar n-ai pe ce lume esti, cine esti, ce vrei. si o mai si spui in gura mare.

ce-as mai rade sa descoperi ca Baby are nu o trompeta, ci o orchestra intreaga de suflatori (poate intre timp a mai crescut si el, ceea ce nu pare, din moment ca a clacat pentru o pasarica debila, prefacuta si statuta ca tine)...

Când cineva gândește și îmi scrie așa, încep să mă întreb ce păcate am săvârșit în viața asta și-n toate celelalte de dinainte? În fața cui m-am băgat la coadă la supermarket? Cui i-oi fi lovit mașina în parcare?

Când o persoană insistă să se dea drept altcineva, își creează două adrese de email ca să-mi comunice că nu mă place, dar îmi citește cu sfințenie blogul și reține tot ce scriu și ce comentează alții, îmi studiază hainele, părul, pantofii, prietenii, vacanțele și apoi le critică, e la curent cu toată activitatea mea de pe pagina de facebook, știe tot ce fac, până și sub plapumă, mă cunoaște mai bine decât îmi cunosc eu însămi conținutul poșetei, ei bine, atunci iar scotocesc după răspunsuri: Cui i-oi fi furat iubitul? Cui i-am suflat o promovare din față?

Iar când o persoană își petrece mare parte din timp scriindu-mi emailuri lungi în care mă judecă, mă scuipă, mă înjură și mă târnosește ca pe un mop, atunci începe să mă intrige și vreau să-mi confirm bănuielile: e cineva dintre cei foarte apropiați și e un personaj profund nefericit.
Și mi s-au confirmat. Curios, dar n-a căzut cerul pe mine: una din prietenele mele vechi mă detestă și nu mi-a spus-o niciodată în 8 ani de când ne cunoaștem.
Cum să-mi spună că îmi invidiază jobul pentru că al ei presupune doar plimbat hârtii de la un etaj la altul?
Sau cum să-mi spună că ar vrea să țină și ea un jurnal, dar e incapabilă să formuleze singură chiar și-un paragraf, drept pentru care cere ajutorul colegelor de birou?
Și cum să se arate nemulțumită de viața ei pe care și-o dorește glamouroasă, dar care e total lipsită de strălucire, nu mai bine se leagă de a mea pe care mi-o trăiesc așa cum mă taie capul, fără să încurc pe nimeni?
Sau cum să încerce să se integreze în grupul meu de prietene, nu e mai bine să fie posesivă și geloasă?
Și de ce să nu fie veninoasă când vede că alții și-au împlinit deja visurile la care ea încă mai visează?
Și de ce să se gândească serios la motivele pentru care nu este deloc populară când e mai simplu să privească de sus, să creeze scenarii, să vadă conspirații în tot și-n toate?
Și de ce să-și folosească energia și timpul liber pentru a crea ceva sau măcar pentru a-și spăla vasele din chiuvetă, nu e mai amuzant să scoată fum pe nări pe blogul meu personal?
Așadar o altă ușă închisă, un alt subiect care mă preocupă azi și atât, o altă lecție de care aș fi vrut să mă lipsesc, chiar nu țin morțiș să devin de piatră. Și-un răspuns la o întrebare pe care mi-am tot pus-o încă de la primul ei comentariu: oare astfel de oameni fac astfel de lucruri pentru că sunt proști sau pentru că sunt răi?
Mi-a trebuit ceva vreme să realizez că, pentru a face rău, e nevoie de un dram de inteligență, nu mult, doar cât să-ți permită să gândești și să te diferențiezi de o plantă...