Azi am petrecut-o în familie, la mama; sunt câteva săptămâni bune de când nu ne-am mai strâns toți în jurul mesei ei. Ba venim pe rând, ba nu venim deloc. N-am înțeles niciodată de ce se bucură ai mei atât de tare că le cotropește casa o hoardă de nemâncați gălăgioși, o fi vreo genă specifică părinților...
În fine, am mâncat, am băut, am povestit unii peste alții, ne-am plâns fiecare, unii de șale, alții de picioare. Sor'mea, de exemplu, era nedormită, cică a venit la 4 dimineața de la petrecere. Eu eram zen, ca de obicei.
Când l-au băgat pe nepotu' Sucă în ședință cu părinții, m-am retras strategic: pe mine mă distrează teribil să văd cum încearcă să disciplineze un adolescent răsfățat tot de ei și încep a râde mânzește. Iar papa își aduce aminte brusc că și pe mine ar putea să mă prelucreze puțin că nici eu nu-s ușă de biserică...
Așa că de ce să stau eu să-i ascult predicile pe care oricum le știu pe de rost, doar mi le ține de treizeci și ceva de ani... Nu mai bine mă arunc pe canapea și-mi văd de gândurile mele pe care le-am cam lăsat de izbeliște? Tot așa și-a zis și Taz, a venit și el și s-a apucat să mă studieze de acolo, de sus, de pe spătarul canapelei unde se cuibărise. Mă privea fix și dădea din mustăți, ca iepurii. Am dat să-l ignor, păi ce? Puteai? Parcă voia să-mi citească și cel mai neînsemnat dintre gânduri, nu mă slăbea din priviri.
Da' vezi-ți de treaba ta, măi cățele, uită-te în altă parte... N-ai și tu un os de ros sau o minge de alergat?
Mi-era și rușine să mă mai gândesc, așa că l-am tras în câteva poze cu telefonul ca să vadă și el cum e să fii hărțuit și-am pornit televizorul pe care l-am butonat în sus și-n jos două ore încheiate, de parcă nu mai văzusem în viața mea așa ceva.
Baby, eu am vrut să mă gândesc la tine azi, dar Taz nu m-a lăsat. Mai încerc diseară...
Doamne, cat de frumos poate sa fie catelusul tau! Cand o sa ma mut si o sa am mai mult spatiu, unul asa vreau sa-mi iau. Mi-a placut la nebunie comentariul de pe blogulnd Inei:I have puppies instead of children. I'd rather ruin my carpet than my life. LOL
RăspundețiȘtergere:-)))) Alinuța, mă bazez pe Ina să nu publice comentariile în care suntem făcute cu ou și cu oțet că suntem egoiste, superficiale șamd. Cățelușul de zână e cel mai frumos, clar! Să știi că el n-are nevoie de spațiu, ci doar de multe mângâieri.:-)
RăspundețiȘtergereha ha, surprinzator, deocamdata nu ne-a injurat nimeni. Dar nu e tirziu nici de-acum:) Dar am impresia ca mamele nu intra pe blogul meu. (sau femei prea serioase ha ha ha)
RăspundețiȘtergereStiu, dar acum locuiesc intr-o camera de camin cu inca doua fete, mai mult l-as chinui:-( Hei, stii ce le-am zis azi colegelor mele? Eu cand ma fac mare ca Zana si ca Ina vreau sa fiu...:-)))))
RăspundețiȘtergere@Ina. Pfew! Mi-era și frică să mai intru la tine să citesc comentariile...acum m-am liniștit. Să știi că intră mamele la tine pe blog, dar cred sunt deschise la minte și respectă alegerile celorlalți.
RăspundețiȘtergere@Alinutza. Aoleu! Ai grijă ce-ți dorești! :-)))) Mulțumesc... cred.
RăspundețiȘtergere