luni, 19 septembrie 2011
Ziua 307. AMR 58.
Nici nu știu cu ce să încep, ziua de azi a fost perfectă: plimbare scurtă la 7 30 în liniște, fără oameni, fără mașini, doar ciripit de păsărele și un greiere insomniac.
Vizita lui Baby, neanunțată decât prin sms: Nu mânca, nu pune de cafea! Ajung în 10 minute. Și-a ajuns în cinci, abia am avut timp să-mi trec mâinile prin păr să-l netezesc oleacă...
Croissant, gourmandise, tartă cu rubarbă și cafea cu multă spumă de lapte, de-li-cioa-se!
Taz scărmănat și fericit că e mângâiat la patru mâini.
Somn în miezul zilei.
Concert la Arenele Romane cu Brian Ferry, tipul pe care nu puteam să-l văd în ochi când eram mică (a se observa evitarea cu eleganță a sintagmei când eram tânără) pentru că mi se părea bătrân și neatrăgător, dar pe care acum îl văd deosebit de sexy, cu tot cu vocea clară, silueta longilină, costumul negru și mișcările de dans pe care le-a învățat prin 1985, cred.
Revelion și concert cu Laura Pausini pe 1 ianuarie, la Roma.
Cumva am ajuns în rai și eu nu mi-am dat seama decât acum că poarta a fost sub nasul meu tot timpul, ba și mai mult, a stat permanent deschisă larg.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c...
-
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
-
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u...
Wow, ce final grandios! Iti marturisesc ca ce faci tu intr-o saptamana, eu fac in jumatate de an si trag de mine de cativa ani asa. Sunt mama a doi copii, am un job imputit, casa nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace.Sper sa nu te tii de cuvant si sa nu inchizi blogul dupa ce trec 365 de zile. Chiar si asa anonima si fara sa te cunosc personal, ma simt foarte bine cand intru in castel. :-)
RăspundețiȘtergere