E ultima zi în Positano. Într-o zi mă voi întoarce aici, cu siguranță.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Facerea de bine, futere de mamă
E acea perioadă din an când toți vrem să fim mai buni, duduie online-ul de campanii umanitare și strângeri de fonduri pentru cauze care mai ...
-
Sâmbătă după prânz, m-am dus, invitată de niște cunoștințe vechi, la o acțiune organizată de compania NuSkin. M-am urnit cu greu de pe c... -
Sunt Taz. Ne-am văzut în decembrie și ianuarie aproape zi de zi, după ce m-a călcat mașina și mi-am fracturat lăbuța. Zâna m-a adus într-u... -
Cât de îndepărtată mi se părea ziua aceasta atunci când m-am apucat de scris, cât de mult îmi doream la un moment dat să se grăbească și să ...
Pe trepte Marie??? Si cu barcile ce faci?
RăspundețiȘtergereData viitoare va avea cine să mă împingă de la spate pe scări și să mă țină de frunte când dau la boboci în mare. :-)))))
RăspundețiȘtergere@Anonim. E ok să ai o părere chiar și despre posteriorul meu, dar nu e musai să ți-o exprimi, pasămite ai crezut că mă flatează. În mod normal te-aș fi ignorat însă azi am o zi bună și vreau să te învăț ceva: rudeness is the weak person's imitation of strength.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase peisajele. De ce nu ai postat comentariul anonimului care s-a legat de fundul tau? (daca tot i-ai raspuns:)
RăspundețiȘtergereZana,imi cer scuze pentru limbajul de mai devreme. Ca sa nu moara Ina de curiozitate,posteaza comentariul asta:ce mai conteaza peisajul de dedesubt cand posteriorul tau e in prim plan?
RăspundețiȘtergere