Ziua 266. AMR 99.

Recunosc că îmi vine tot mai greu să fiu deschisă și generoasă cu informațiile de pe blog pentru că mi se pare nedrept ca atâția oameni necunoscuți să știe aproape totul despre mine, iar eu mai nimic despre ei. Drept pentru care am decis: odată cu ziua 365, zâna iese din peisaj: mi-a ajuns până peste cap și deseori mi-a ieșit pe nas. Poveștile se sfârșesc frumos, dar sunt doar povești, baghetele magice devin inutile în lumea reală, caii înaripați și prinții cu mantie și sabie strălucitoare se dovedesc a fi doar cabaline și respectiv oameni obișnuiți. Până atunci, voi mai scrie, îmi voi face cuminte temele pentru acasă și voi mai face introspecții și incursiuni în mintea mea de zână, atâta câtă mai e.

Iubesc prea multe, prea repede, prea des, prea intens.

Cresc vocea din ce în ce mai des.

Păcătuiesc și nici că-mi pasă.

Citesc mai puțin decât înainte, din păcate.

Cred că sunt foarte sigură.

Mimez de cele mai multe ori.

Visez Nu visez, plănuiesc.

Cer totul, acum, pe loc.

Frumos e orice când e privit cu perechea de ochelari potrivită.

Deștept este un computer, un cățel, un telefon.

Femeile sunt acele chestii care iau un bărbat și-l transformă în ceva mai bun.

Sex vs Dragoste e subiectul care mă interesează prea puțin.

Detaliile sunt parte din mecanismul care învârtește lumea.

Istoria e o culegere de greșeli pe care le-a făcut omenirea dar din care n-a învățat nimic pentru că le tot repetă.

Tentația durează doar până îi cedezi.

Greșesc dar de-a naibii nu recunosc.

Durerea nu poate continua la nesfârșit, la un moment dat încetează.

Suferința cea mai mare e că viața e prea scurtă pentru câte lucruri interesante sunt de făcut, de văzut și de trăit.

Singurătatea Unde e? Unde e? Vreau și eu măcar o săptămână.

Ce contează e să știi cine ești și să te arăți lumii întocmai.

Viața e o cutie de ciocolată, se știe.