Ziua 240. AMR 125.

Să lămurim niște lucruri mintenaș. Știu că proiectul e să scriu zilnic despre nimicurile mărețe care mi-aduc zen-ul în castel, dar chiar am lipsit din motive serioase: mama de zână a avut nevoie de toată atenția și grija mea, am schimbat castelul vechi cu unul nou, am fost privată de beneficiile conexiunii la internet și am avut foarte mult de lucru, că dacă nu acum, atunci când? În tot timpul cât am chiulit, am împachetat, mutat, despachetat, am convins relativ usor UPC să-mi ia niște bani pentru serviciile lor, am muncit 16 ore din 24 și am cedat nervos din această cauză de vreo câteva ori, dând cu telefonul de pământ sau de pereți, după caz, nemaisuportându-i țârâitul continuu.
Acu' nervii s-au dus, dar a trebuit să-mi cumpăr altul: unul smart, mai smart chiar și decât mine, că m-a presat societatea. Iar îmi ia câteva luni să învăț să-l folosesc... Și iar m-am pierdut în detalii, postarea trebuia să fie despre castelul cel nou, nu despre telefonul cel nou.
Așadar m-am mutat din nord, unde am trăit mai toată viața mea de bucureșteancă adoptată, în centru, mai lângă birou. Nu-i vorbă, îmi place tare, tare, e nou, e mare, e frumos, are garaj pentru zânomobil și e la 1 minut și jumătate de serviciu, mergând pe jos: n-apucă Taz să facă nici doi pipilici pe roți/stâlpi/pomi. E aproape de o cofetărie turcească de unde mă aprovizionez cu ayran și kataif cu fistic, mniam, mniam, îmi plouă-n gură, de centrul vechi atât de drag, de puhoiul de cafenele și restaurante faine de pe Decebal Avenue. Trai, neneacă! Ce e mai puțin amuzant e că lângă castelul meu se află un palat țigănesc pe care, al naibii să fie, nu l-am remarcat în vizitele mele de dinainte de a schimba domiciliul. Locuitorii palatului orange sunt tare veseli, ziua vorbesc tare și împing niște cărucioare cu puradei, seara încing grătare și fac chefuri. Probabil noaptea muncesc... Dar îl plac pe Taz (și el pe ei, câine tolerant și progresist, dom'le) iar mie-mi spun "săru'mâna". Tot e ceva. Dincolo aveam vecini de rasă românească pură care-mi interziceau să folosesc mașina de spălat vase pentru că le ieșeau spume prin chiuvetă...
Am și-un nou admirator. Tot datorită lui Taz (e frumușel foc, mânca-l-ar mama, normal că-l pețește lumea pentru tot felul de mirese canine!).

"Doamnă, mă dați gata! De fiecare dată când vă văd, arătați impecabil!" E tânăr, brunet, musculos, poartă haine roșii și are o bișoancă. Mi-a lustruit zânomobilul de la soare mă pot uita, da' la dânsul ba! A, nu v-am spus? Lucrează la o spălătorie auto din apropiere :-).
Să recapitulăm: castel nou, telefon nou, admirator nou. Să povestesc și despre desuurile noi?